Am tot văzut de ceva vreme o dispută acerbă în spațiul public între dacă și parcă, între cum și de ce sau cât de repede și dacă trebuie sau nu trebuie desființată poliția locală. Așa că m-am gândit cu ceva timp în urmă să comentez puțin cazul a doi polițiști orgolioși, unul de la poliția locală și celălalt de la poliția rutieră, care s-au certat în mijlocul unei intersecții din București zilele trecute, anunțând parcă ce urma să se declanșeze în spațiul public. Un măcel mediatic care are ca țintă desființarea poliției locale. Și care în spatele lui, lângă niște orgolii prostești, lupta pentru bani, o luptă în care fiecare sindicat vrea să demonstreze că are mai mulți membri afiliați, dar, mai ales, cine „papă” mai mult de la buget fără prea multe sau prea mari rezultate.
Dar, înainte să cădem pradă dezinformării, trebuie măcar să încercăm să ne informăm corect. Și uite așa revin la evenimentul în care, în spațiul public, a apărut o filmare plină de emoție, cu doi polițiști despre care cred că era bine să o vedem pe toată, nu doar ce a vrut să ne arate unul dintre polițiști, „ajutat” de unul dintre lideri unui sindicat anume.
Despre atitudinea polițistului local nu vreau să comentez, se vede cât de enervat este de „colegul lui”, dar rămân la părerea că atâta timp cât se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu și era îmbrăcat în uniformă conform legislației, trebuia să prezinte doar legitimația de serviciu (în final a făcut asta).
Am comentat la aceea vreme că ceea ce se vede pe filmare este doar o parte și doar ceea ce a vrut să mediatizeze respectivul polițist de la rutieră vădit pus pe scandal (întrebându-mă: el oare s-a legitimat?). Am înțeles că oricum omul este cunoscut printre colegii lui ca un tip cu un anume caracter, dar asta este treaba lor… În schimb, despre filmarea făcută cu aparatura din dotare în timpul serviciului și dată publicului (trunchiată) am putea analiza în diferite feluri și asta din mai multe puncte de vedere unde s-ar putea să avem ca rezultat unele mici surprize care nu-l avantajează în nici un caz pe cel care pare a fi polițistul intrigant. Din alt punct de vedere este clar că acest scandal nu poate șterge erorile făcute de polițiști, indiferent de unde sunt ei, ba dimpotrivă.
Pentru a exista corectitudine în analiza făcută amintesc printre altele, cazuri celebre care au reușit să arunce o pată neagră peste o instituție respectabilă de altfel, printre acestea regăsindu-se recent și cazul Caracal sau cel al pedofililor din politia națională (unul mediatizat chiar zilele trecute), sau a celor care după testarea psihologică își mai trag un glonte în cap de sănătoși ce sunt, devin autorii unor evenimente ce stârnesc hohote de râs și „valuri de aprecieri”, cu ghilimelele de rigoare, sau se mai duc la o băută cu diverși interlopi pentru că nu au alți prieteni, dar și cazul diplomelor de doctorat de pe la Academia de Poliție, sau al permiselor de conducere de la Pitești și multe, multe altele unde nu polițiștii locali sunt actorii principali, dar dintre toate acestea unul m-a făcut să râd în hohote, un caz despre care nu s-a vorbit prea mult pentru că este despre un polițist care s-a urcat cu un cal într-un tramvai din București! Și nu era polițist local!
Și nu am văzut pe nimeni sănătos la cap să ceară desființarea acestei instituții în care de altfel se găsesc foarte mulți profesioniști, care nu își omoară timpul cu tot felul de inerții, cu mult majoritari față de câteva uscături pe care le putem găsi în orice pădure indiferent de cât de verde ar părea ea. Așa că despre frustrările unor polițiști raportate la poliția locală nu pot spune decât că se văd doar din partea celor slab pregătiți, care se tem și de umbra lor, spun asta pentru că nu am văzut profesioniștii din sistem cu astfel de abordări.
Și încă ceva sunt foarte mulți foști polițiști, foști militari, jandarmi sau proveniți din alte instituții și mai pretențioase privind pregătirea profesională necesară pentru a activa acolo, care în prezent lucrează în politia locală, într-un număr foarte mare, majoritar, absolvenți de studii superioare, cu facultăți de prestigiu… așa că cel puțin putem spune că „tema cu gardienii publici” este folosită de cei care încă poftesc la strugurii acri, la care nu ajung. De ce?… Pentru că ar avea de trecut un examen în care trebuie să învețe mai multe legi și mai multe proceduri și nu numai, iar pentru mulți dintre ei este foarte greu, chiar imposibil, mai ales pentru unii de pe la rutieră de exemplu care sunt zilnic pe stradă neavând timp să mai citească ceva ținându-și creierul activ intelectual, restul e destul de clar, fiecare pădure cu uscăturile ei.
Nu am făcut referire până acum într-un mod direct la dotări sau condiții de muncă, care diferă de multe ori în favoarea poliției locale care se datorează unor primari cu viziune și a unor buni manageri. Dar cei de la politia națională de ce nu au și ei astfel de dotări? (Tot politicul este de vină?). Că doar așa se scuză toți funcționarii incompetenți dând vina doar pe politic… eu știu că sunt conduși de oameni formați în sistemul lor)… Ce să faci?… Dacă achiziționează autoturisme cu dotări speciale cu sume ce depășesc mii de euro, față de același tip de achiziție de la poliția locală, te cred și eu că nu sunt bani. Cât despre salarizare, subiectul este discutabil în funcție de caz, că despre vârsta de pensionare nu are rost să vorbim… unii ies la pensie în jurul vârstei de patruzeci de ani, din patriotism bineînțeles și alții la șaizecișicinci de ani (pentru că așa este legislația incidentă lor). Corupție în sistem? Are cineva curajul să răspundă la această întrebare? Cu siguranță nu.
Aici și voiam să ajung întrucât a doua fază a campaniei declanșată împotriva poliției locale s-a demarat pe acest subiect: cât câștigă un polițist local? Manipularea opiniei publice, prin diverse trompete de pe la unele sindicate, atingând culmile perfecțiunii, excelând prin exemple date bineînțeles cu cele mai mari salarii din poliția locală, elita polițiilor locale, salariile celor din București, ale unor directori, sau șefi de serviciu din structura polițiilor locale, unde se găsesc oameni de un înalt profesionalism unde cu excepția unor mici accidente corectate ulterior de sistem s-a dovedit că nu poate ajunge oricine, nemaiținându-se cont de salariul unui biet polițist local dintr-o comună sau vreun sat din zonele rurale ale României.
Nu este vina nimănui că un polițist local are un salariu bun, chiar dacă nu este valabil pentru majoritatea polițiștilor locali, foarte bine, nu el este problema. Problema este că polițistul de la națională are un salariu mic, dacă îl are mic și un face parte doar dintr-un scenariu manipulator în interesul unor sindicaliști fără scrupule, manipulatori.
Nu este vinovat primarul care își plătește bine oamenii, indiferent de culoarea lui politică, este vina acelui manager care nu are grijă de oamenii lui și îi plătește prost, despre asta este vorba. Nu are de ce să încerce cineva să răscolească sufletele unora cu probleme false murind de grija a cât câștigă altcineva anume dacă nu ne putem lupta pentru drepturile noastre astfel încât să putem câștiga și noi, pe merit, cel puțin la fel, renunțând la dorința strămoșească să moară și capra vecinului.
Analizând în continuare situațiile de fapt nu cred că se pot compara fondurile salariale care se cheltuiesc de către administrațiile locale cu polițiștii locali raportate la alte cheltuieli din bugetul de stat cu categoriile militarizate cum ar fi polițiști naționali. Polițistul local nu se poate pensiona la puțin peste patruzeci și ceva de ani, el se pensionează la vârsta de șaizecișicinci de ani, cu o pensie care de data aceasta nu mai intră în analizele celor „interesați” de subiect, pentru că bineînțeles nu-i avantajează subiectul. Așa că avantajele analizate din punct de vedere al unor dotări înclină spre politia locală, datorită unor oameni care au conștientizat importanța acestei instituții pentru comunitatea locală, iar cele materiale și a tuturor facilităților primite de la stat de fiecare individ din sistem tind clar către politia națională.
Dar ce ne facem dacă într-o zi conform modelelor din alte țări civilizate mulți dintre cei de pe la rutieră (de exemplu), sau de la ordine publică, vor trece la polițiile locale, așa cum personal consider că ar fi normal, să vezi atunci frustrări și comentarii. Și uite așa am atins un subiect care arată destul de clar că printre altele cam de asta le este teamă multora dintre cei care contestă în zilele noastre poliția locală.
O mare parte dintre acestea ne trimit cu privirea inclusiv către afirmațiile din spațiul public ale noului ministru de interne, din noul guvern liberal, care pare că a luat apărarea poliției locale explicând foarte clar că există o diferență mare între atribuțiile celor două instituții, arătând totodată că ambele instituții sunt necesare și că este nevoie și de „băieții destoinici” de la poliția locală la fel de mult cum este nevoie și de depolitizarea poliției naționale, rebrenduirea acesteia, și profesionalizarea ei pe criterii de meritocrație și nu pilăraie politicianistă, punând accent inclusiv pe nevoia de dotare a poliției naționale la nivelul și cerințele timpurilor prezente și în niciun caz a pune problema desființării poliției locale.
Dar dacă am adus în discuție necesitățile prezente și dacă tot vrem adevărul așa cum este el, fără al deforma, de ce nu apelăm la puțină istorie: de unde am putea afla că politia națională se trage dintr-o poliție locală care pe vremea lui A.I. Cuza avea ca șef al poliției un „Agă” care se subordona direct primarului, exact cum astăzi se întâmplă la poliția locală, ca în multe alte orașe civilizate ale zilelor noastre (New York de exemplu că tot ne plac filmele americane, sau Roma unde avem o mare comunitate de români), dar să fim realiști că mai avem până acolo (până scăpăm de un tip de model de prin vremuri demult apuse). Rețineți exact, mai avem… nu că nu se va întâmpla.
În final vă rog să urmăriți în timp ceva ce o să vă determine să vedeți că îmi dați dreptate într-un sfârșit, chiar dacă acum nu simpatizați atât de mult poliția locală: de fiecare dată când este vreme rea în intersecțiile din București nu o să vedeți niciun polițist de la rutieră, o să îi vedeți doar pe cei de la poliția locală care indiferent de vreme, ploaie, ger, viscol sau ninsoare abundentă sunt acolo în timp ce unii dintre „colegii lor” de la națională se ascund prin birourile alea „fără dotări”, dar călduțe, atacându-i sub diverse forme și diferite motive pe unele pagini de socializare pe colegii lor din stradă.
Cam aceasta este părerea mea ca simplu cetățean al acestei țări, concluziile le trageți dumneavoastră, dar vă rog să luați în calcul că nu țin cont nici de părerile celor care au mituit pe vremuri (cu 25 lei) polițiști de la rutieră ca să-și păstreze permisul de conducere și nici de părerea celor care (de exemplu) au primit recent amenzi pentru că au aruncat pe jos (din spirit civic bineînțeles) chiar și câteva chiștoace de țigări.
Da, știu, faza cu „25 lei șpagă la politiștii rutieri” o să-mi spuneți ca este istorie, dar și faza cu „gardienii publici” face parte tot din istorie…. așa că mai bine vorbim despre nevoia de profesionalizare a celor două instituții pentru că de amândouă avem nevoie. Uitându-ne cu atenție la instituțiile de care avem nevoie și mai puțin la câțiva oameni care pot contrazice orice argument de a păstra unite și active instituțiile Statului Român indiferent de ce nume poartă acestea. De aceea cred că cele două instituții trebuie să existe si să lucreze împreună, chiar dacă nu vor unii.
Deci în final ce facem? Le trecem toate pe o listă a problemelor pe care o pot numi lista polițiștilor manipulați și transformați în trompete pentru interesele unor sindicate perverse sau punem mână peste mână și împreună cu întreaga societate civilă acționăm împreună împotriva celor care încalcă legile acestei țări bucurându-se de toată această mascaradă, generată din cauza unor jocuri perverse făcute de anumiți lideri sindicali lăsându-i pe aceștia cu paginile goale pe una dintre listele ce le alimentează conturile bancare, ștergându-ne singuri prin acțiunile noastre din lista manipulaților. Răspunsul aparține fiecăruia dintre noi, în timp ce lista manipulaților va aparține lor.
P.S.:
Corect spus: Da! Și Poliția locală are buruienile ei… Ba, de-a dreptul „uscături”… Și care generează acele dovezi care, emoțional, ne pot îndreptăți să ne gândim (măcar!) în anumite cazuri și la reorganizarea Poliției locale… De la cei care aleargă prin piețe după bătrânele ce vând o legătură de verdeață, la clovnii care, profitând de puterea uniformei, dezumflă roțile bicicletelor, ori la cei ce „încing” grătare pe după colțuri de hale…
destul de bine pusa problema