În sfârşit, „ciuma roşie”, după lupte seculare care au durat 30 de ani, a fost eradicată, iar PSD răsturnat de la putere, făcut vinovat pentru toate relele societăţii româneşti (deşi la conducerea ţării au fost cam toate partidele de la `89 încoace). Sigur, PSD este um partid muribund, care a pierdut pe propria mână, neadaptându-se la noile curente europene, liberaliste şi progresiste ale lumii. S-a menţinut destul de tare ani de zile pe vechile structuri ale fostului PCR şi doar pe un electorat, care s-a tot subţiat în ultima vreme emigrând economic în Diaspora.
PSD este și un melanj dintre vechea nomenclatură coruptă sau imobilă la noii stimuli ai societăţii de azi cu un electorat asistat sau conservator. Treptat, cu ajutorul noii securităţi corelată la interesele corporatocraţiei şi al marilor puteri PSD se va reduce la un partid simbolic politic, fără impact major pe scena politiă. Din cauza acestei inadecvări la globalism şi UE, formaţiunea PSD lasă impresia unui partid cu puseuri naţionaliste sau conservatoare, în realitate acesta ca structură socialistă este doar o frână intrinsecă la noile provocări ale intereselor „europene”, din cauza inabilităţii la schimbare sau reformă.
Într-un fel, PSD se aseamănă cu partidul conservator din secolul XIX, care pierzându-şi baza socială a făcut loc paşoptiştilor progresişti din partidul liberal, mult caricaturizaţi de IL Caragiale, care s-a bazat pe noua clasă în expansiune: burghezia. Noile curente ideologice şi propaganda susţinută de structuri din noua securitate pusă cu bani şi privilegii în slujba globalismului şi Bruxellului (şi Berlinului) s-au prins repede că nu e suficient să răstoarne PSD de la putere, ci şi să desfiinţeze „pesedismul”, adică concepţia despre politică şi lume a celor trei milioane de votanţi ai partidului social-democrat. Interesant este că cei trei milioane de români care au votat la referendumul pentru familie sunt ca cifră cei care au votat la prezidenţiale. S-ar putea ca PSD să aibă o bază şi mai redusă electoral, mulţi români au mers la vot să îl sancţioneze pe Iohannis pentru jignirea cu „fanaticii religioşi” de anul trecut. Ei sunt consideraţi o frână în construcţia societăţii multilateral dezvoltate a liberalismului şi progrsismului pe cele mai înalte culmi ideologice ale globalismului nivelator. Nu e constituţional să ceri desfiinţarea unei categorii de votanţi, câteva milioane, dar dacă aceştia sunt o frână şi duşmani pentru Utopia – „noua societate deschisă” – ce mai contează democraţia şi spusele lui Churchill.
Mecanismul politic construit pe ură şi contradicţie este clasic marxist sau chiar leninist şi se aseamănă cu cel din anii 1944-1947. După ce s-au înlăturat partidele istorice ca formaţiuni legale, a început propaganda pentru distrugerea oamenilor care au votat aceste partide, apoi a chiaburilor care se opuneau colectivizării şi după, a popilor reacţionari pentru că se opuneau secularizării şi ateismului. „Omul nou” fără Dumnezeu trebuia să devină românul în anii `50 pentru că aşa dorea Moscova roşie.
Astăzi, societatea se pare că se construieşte pe valori neo-marxiste, deci tot pe o contradicţie social-politică şi culturală. Cei care votează altcumva decât cum doreşte „coana Europa” nu mai sunt trimişi în lagăre sau la Canal, ci doar…„desfiinţaţi” politic. Societatea s-a radicalizat la o comandă forţelor externe? Nu mai este suficient să răstorni un partid de la putere, trebuie să-i „desfiinţezi” şi electoratul, bieţii oameni care au votat legal şi constituţional, dar nu au fost de partea coerectă a istoriei, recte Bruxelles sau intereselor de regie ale „Berlinalei”. Este halucinant cum analişti politici ca CTP devin un fel de noi cyborgi „brucani” ai anilor 1950, care cereau lichidarea partidelor istorice şi închiderea lui Iuliu Maniu sau Corneliu Coposu? Mecanismul şi stăpânul e acelaşi, diferă doar procedura? De când UE construieşte statui lui Karl Marx prin oraşele europene, discursul urii devine o constantă în politica instituţională a continentului?
Lupta electorală nu se mai dă afirmativ, ci negativ, contra cuiva sau a ceva! România a devenit campioană la noul curs ideologic european. Ura a devenit motor electoral, iar CNCD sau Avocatul Poporului în loc să se sesizeze la apelurile de „lichidare” a unui segment electoral care a respectat legea şi procesul electoral, devine complice prin tăcerea asurzitoare, un instrument al introducerii unui nou tip de totalitarism? Propaganda de azi are de-a face mai degrabă cu marxismul, nu cu democraţia promovată de părinţii fondatori ai SUA? Mă aştept ca după „lichidarea” pesedismului, să urmeze desfiinţarea chiaburimii, burghezo-moşierimii şi a preoţilor reacţionari, pentru că nu vor să ne închinăm la idolii bruxellezi? Tinerii sunt asmuţiţi asupra bătrânilor, privaţii contra bugetarilor, „hipsterii” împotriva ţăranilor, maneliştii împotriva melomanilor, iar Biserica desfiinţată. Aşa se explică tăierea bugetului la educaţie, transporturi pentru a se da la servicii secrete? Dalectica contrariilor de factură marxistă este noua ideologie cu care marile puteri susţin propaganda pentru noul colonialism asupra ţărilor mici şi slabe, fără lideri autohtoni puternici. La ideologie, România e campioană în Europa, ca fosta RDG din vechiul lagăr socialist.
Lasă un răspuns