Nu, nu o să ajungă la ei! Nu are cum! Dar o să ne strige, privind cu uitătura-i pieziș-pofticioasă, că erau prea acri pentru gustul ei, nicidecum că au fost prea sus pentru modestele ei posibilități…
Și totuși, doamnelor, domnișoarelor! Săriți! Săriți și salvați-vă imaginea! Opriți-o pe această duduie cu postulat de impostoare pe indice de gen… electoral să mai manipuleze sensibilitățile pentru care ați luptat atâția ani! Să profite de eliminarea unor tabuuri și prejudecăți pentru care voi ați muncit! Nu o lăsați să se urce pe locurile voastre… Pentru că este vorba de imaginea femeii! Și nu doar în politică! În societate, în economie, în cultură! Căci, târârea în misoginismul provocator pe care îl cultivă consilierii duduii, printr-un discurs al instigării, va nărui multe dintre citadelele pe care le-ați ridicat. Or, atâtea lucruri minunate au realizat femeile în România, de ce să lăsați toate aceste realizări, multe adevărate repere, să fie tăvălite de o broșă politică de prost gust?
Primele care ar trebui să protesteze împotriva „dezbaterii” electorale clamate de Viorica Dăncilă ar trebui să fiți voi! Pentru că nu poate exista o confruntare „unu la unu”! Nu doar între duduia Dăncilă și Klaus Iohannis, dar cu niciunul dintre ceilalți candidați la prezidențiale! Nu poți aduce o nulitate într-o confruntare fără a risca să sufere, ca imagine, toate femeile din România.
Deja, mahalagismul duduii a mers prea departe! Să mai asistăm și la provocările pe care le „cere” ea, e mult prea mult…
Duduia se poartă ca o matroană a politicii… A aruncat o „mănușă” când ar fi trebuit să stea în banca ei… A trasat și „ținta” pe care o vrea, la picioare pesemne, gata hașurată!, printr-un candidat de calibru (joacă la rupere tăntica!), pentru a stârni un soi de confruntare electorală de tur doi înainte de a fi ajuns măcar pe mantinela turului întâi.
Calcul consilierilor ei electorali e simplu: mai rău de atât nu se poate! Mai jos de atât, pentru ea și partid, nu are cum să ajungă (imaginea generală a femeii nu contează pentru ei). Iar o confruntare directă cu Iohannis, chit că nu va fi în stare să emane nici măcar obișnuitele, deja!, șabloane de mahala, îi va da aduce o virgulă de procent!… Pentru „curajul” de a-l fi provocat pe actualul președinte! Pentru felul de a fi furat startul, și ce le mai place pesediștilor când aud că a fost ceva rost de „furat”!, fiind primul candidat care și-a urnit „instalația” (de campanie!) în a-l provoca pe favoritul cursei.
Și oricât de grețoasă ar fi umoarea „lingvistică” pe care o va lăsa printr-un studio TV într-o eventuală „confruntare”, faptul că EA a fost cea care a provocat „vârful” va fi privit ca o reușită de parcurs. Și, da!, va fi o reușită, dar strict pe fățărnicia provocată de vehicularea egalității de gen, și asta dusă în desuetitudine de Viorica Dăncilă într-un soi de atavism de pesudomișcare feministă…
Consilierii au împins-o într-un ring în care, în mod normal, ar trebui să intre la corigență, și numai după terminarea prezidențialelor, bazându-se pe faptul că un profesor nu se va coborî la nivelul unei elev submediocru.
Și poate că oricare dintre ceilalți candidați ar fi acceptat, fie și cu un soi de misoginism (având ocazia de a se distra public pe seama sărăciei intelectuale a candidatei)… Deși puțin probabil, măcar din respect față de oricare dintre toate celelalte femei ale țării. Și totuși, cine ar fi intrat în ring, ar fi luptat din start în „cu mănuși”. Nici să atace, dar nici să nu se lase lovit, fiind evident o misiune aproape imposibilă, fie și pentru faptul că este greu să găsești o cale de corespondență în idei (mai ales la nivel „de confruntare”) cu o persoană care „nimic nu are a spune”. Pentru că nu poate…
De aceea, femeile ar trebui să-și facă auzită vocea! Suntem pe cale a împlini un nou moment astral pentru imaginea lor, așezarea primului chip al unei doamne pe o bancnotă, năruindu-se încă un tipar nevrednic vremurilor de azi, iar ele se lasă încă reprezentate de o sinistră mahalagioaică?!…
Într-adevăr, dintr-un anumit punct de vedere, chiar este greu să lupți cu Viorica Dăncilă! Pentru că lupți cu acei mulți, și multe (nule!), din PSD. Care nici nu simt nevoia de a fi reprezentați, ci… apărați (nu îi interesează „reprezentarea”, ca imagine, a rolului și rostului femeii în societatea modernă, doar protejarea unor interese de nivel mediu).
Și poate aici i se poate reproșa un anumit „misoginism” lui Klaus Iohannis… Faptul că nu a gândit propunerea de premier și în interesul imaginii femeii în politica românească. Nu s-a gândit că urmele lăsate de Dăncilă vor putea fi îndepărtate doar de o femeie.
Ar fi fost un gest, nu în numele „echității de gen”, ci a unei restituiri necesare pentru refacerea imaginii femeii noastre în societate, nu doar în politică, o imagine atât de zdrobită de coada de tigaie de Bruxelles, desemnarea unei femei liberale pentru funcția de premier, chiar dacă politic ar fi fost riscantă, putând să-i aducă multe sufragii „reparatorii” în turul al doilea al prezidențialelor. Cât despre duduia Dăncilă… Chit că mâna i-a azvârlit o „mănușă”, bărbat politic nu se va dovedi acela care va intra în „confruntare” cu ea, chiar dacă nu o va desființa (ba, dimpotrivă, va sta mulat într-o poziție în care să nu-i scape vreo ironie, o zeflemea, că sar ăștia cu discriminarea pe indice de gen), bărbat politic va fi acela care va propune și va reuși să readucă Femeia Româncă în locul meritat pe eșichierul politic, nu prin favoruri, nu prin culise și tertipuri „teodoroviste”, ci prin și pentru valoarea ei.
În ceea ce privește misoginismul pe care ni-l tot reproșează ca o moară stricată duduia Zdrăncilă, nu noi am batjocorit-o în această funcție, ci acela care apus-o acolo! Restul e doar istorie! E drept, trista istorie pesedistă a defeminizării locului doamnelor în funcțiile înalte în stat. Mai ales că, vorba aceea, la cei femei am avut noi în politică!, e de-a dreptul grețoasă „reprezentarea”, în numele indicelui de gen, la care s-a ajuns prin prestațiile duduii Dăncilă…
Lasă un răspuns