Așezarea neo-eneolitica din extravilanul comunei Maliuc, punctul „Taraschina”, este cea mai veche așezare umană cunoscută până în prezent în Delta Dunării și a fost declarată monument istoric, la propunerea Direcției Județene pentru Cultură și Patrimoniu Național Cultural (DJCPNC) Tulcea. Pentru acesta, Comisia Națională a Monumentelor Istorice a avizat favorabil în ședința din 21 decembrie 2011, trei propuneri de clasare în Lista Monumentelor Istorice, pentru două situri arheologice, respectiv punctul „Taraschina” și monumentul funerar roman cunoscut ca și cavoul „Tudorka”, din extravilanul comunei Slava Cercheză, și pentru casa parohială a Bisericii grecești „Sf. Nicolae” din Sulina, fostul sediu al Școlii elene de băieți.
„Obiectivele menționate vor căpăta oficial regimul de protecție „monument istoric” la publicarea în Monitorul Oficial al României a Ordinelor ministrului Culturii și Patrimoniului Național, privind clasarea acestora. În ultimii ani, numărul monumentelor istorice din județul Tulcea a crescut, prin clasarea clădirii Bibliotecii orășenești din Sulina și a Bisericilor ortodoxe din Telița și Chilia Veche, toate catalogate în grupa B a Listei Monumentelor Istorice din România”, comunică directorul D.J.C.P.N.C. Tulcea, Iulian Vizauer. În Lista Monumentelor Istorice din România, republicată anul trecut, 570 de obiective din județul Tulcea au în present regimul de protecție ca „monument istoric”, 471 dintre acestea fiind situri arheologice, iar 99 – monumente de arhitectură.
În situl Taraschina din apropierea localității Mila 23, din Delta Dunării, arheologi români și francezi, cu sprijinul financiar al Ministerului Afacerilor Externe din Franța, au descoperit un complex datat cu patru milenii înainte de Hristos (acum 6000 de ani). Primele deplasări ale specialiștilor români și francezi în situl „Taraschina” au avut loc în anul 2008, în urma evaluării potențialului istoric și natural, hotărându-se realizarea unui proiect pentru reluarea cercetărilor începute în anii 1960 de Simion Gavrilă și stopate în anul 1970, din cauza costurilor ridicate ale acestora. Situl arheologic este amplasat pe teritoriul Rezervației Biosferei Delta Dunării, între Canalele Sontea și Olguța, în apropierea lacului Taraschina, în Delta Dunării. Cercetările arheologice de la Taraschina îmbogățesc substanțial cunoștințele asupra populării litoralului Mării Negre în cursul mileniului al V-lea î.Hr.. Acest sit, astăzi parțial acoperit de apele Dunării, constituie cea mai veche locuire bine documentată din Delta Dunării. Comunitatea stabilită la Taraschina între 4800 și 4250 î.Hr. a trebuit să facă față unor modificări ale mediului înconjurător, în parte legate de creșterea rapidă a nivelului Mării Negre. În fața acestor schimbări, reprezentanții săi au știut să dezvolte noi strategii sociale și economice de adaptare. Putem vorbi în acest caz de existența unui proces de co-evoluție între societățile umane și mediul înconjurător. Situl prezintă o formă de dom artificial, caracteristică așezărilor de tip tell (movilă creată artificial). Aici au fost descoperite podele construite și numeroase elemente de arhitectură ce corespund unor structuri de locuire din chirpici. Noile descoperiri au aruncat în aer cumva multe ipoteze ale genezei şi evoluţiei Deltei Dunării.
Chiar dacă zona în care au fost descoperite aceste vestigii antice este mai aproape de localitatea Mila 23, ele sunt situate totuși pe raza localităţii Maliuc, în punctul numit „Taraschina”. Mila 23 este un sat din comuna Crișan (jud. Tulcea). Se află în partea de nord a județului, în Delta Dunării, la 53 km de Tulcea, pe Dunărea Veche ce se desprinde spre stânga din brațul ce duce la Sulina, cam la jumătatea distanței între Tulcea și Marea Neagră. Este accesibil numai pe calea apei. Locuitorii sunt în majoritate pescari, de etnie lipoveni. Maliuc este o comună tot din județul Tulcea, formată din satele Gorgova, Ilganii de Sus, Maliuc (reședința), Partizani și Vulturu. Se află la circa 25 km est de orașul Tulcea, pe brațul Sulina al Dunării. Maliuc se găsește în prima treime vestică a Deltei Dunării, fiind unul din punctele incluse în foarte multe din traseele turistice dedicate vizitării Rezervației Biosferei Delta Dunării. Descoperirile arheologice făcute de curând au demonstrat că aşezările din Deltă aparţin culturii Gumelniţa, iar populaţia care locuia aici se ocupa cu agricultura şi creşterea animalelor. Specialiştii care cercetează acest sit arheologic susţin că „în stadiul actual al cercetărilor, putem afirma că nivelul Mării Negre a crescut rapid, începând cu 6500 î.Hr. (moment în care nivelul mării se situa la aproximativ 100 de metri în raport cu nivelul 0 de acum)” . Această creştere bruscă a nivelului mării a provocat mari schimbări ale peisajului şi a contribuit la formarea Deltei Dunării. Ipoteza existenţei acestor aşezări aici, a fost lansată pentru prima oară de cercetătorul Simion Gavrilă, care a şi întreprins săpături arheologice, dar care din lipsă de finanţare au fost stopate în anul 1970. Ele au fost reluate în anul 2008, când o echipă de cercetători româno-franceză, cu finanţare de la Ministerul Afacerilor Externe Franceze, au redeschis vechiul şantier arheologic. Acest sit, vechi de aproape 7000 de ani, constituie cea mai veche dovada documentată a locuirii umane în zona mai sus amintită. Săpăturile arheologice şi sondajele în adâncime indica existenţa unei succesiuni de niveluri de locuire ce formează o stratigrafie de aproape trei metri grosime.
Un colectiv de arheologi români şi francezi reuniţi în proiectul „Mision archéologique – Delta du Danube” a demarat un serios şi ambiţios proiect de cercetare a siturilor arheologice preistorice din Delta Dunării şi din sectorul inferior al Dunării de Jos. Cheia demersului acestui colectiv româno – francez este situl arheologic neolitic de la Taraschina. Deşi acum este situat în inima teritoriului inundabil al deltei, în momentul existenţei sale (4800–4580 î.Hr.) aşezarea de la Taraschina se afla în apropierea unui fost braţ al Dunării, sau a unei vaste lagune, adică la interferenţa dintre un peisaj terestru şi unul lagunar. Consecinţele acestei descoperiri sunt importante pentru că au permis colectivului arheologic româno–francez să creioneze un scenariu al evoluţiei Deltei Dunării, în strânsă legătură cu fenomenul transgresiunii neolitice a Mării Negre. Momentul de început al formării actualei delte este în jur de anul 6000 î.Hr. şi este corelat cu momentul încetării ridicării rapide a nivelului apelor pontice, ceea ce înseamnă că, la acea vreme, Delta era o mare lagună/un golf marin care înainta până în zona actualelor lacuri din sudul Basarabiei. Între anii 5600 î.Hr. şi 5400 î.Hr.., Delta se transformă într-un complex fluvio-lacustru, format prin combinarea unei lagune cu apă dulce cu un cap de golf marin. După anul 4450 î.Hr., datorită apariţiei unui cordon de nisip, complexul lagunar cu apă dulce se extinde, iar după anul 4000 î.Hr. vechiul golf marin se transformă în Deltă.
Situl de la Taraschina nu este totuși unul singular. „În anul 2013, pe baza informaţiilor oferite de domnul Haralambie Buhaev, echipa misiunii arheologice „Delta du Danube” a putut identifica în zona sa de studiu un nou sit arheologic – „Dâmbul lui Haralambie”. Punctul mai sus amintit se găseşte în dreptul unei foste platforme de stocare a stufului, pe malul stâng al canalului Şontea, în fata micului canal artificial Bucla, care face legătura cu braţul Sulina. Materialul arheologic aflat în posesia domnului Haralambie Buhaev a fost adunat de pe mal, din sedimentul depus de utilajul de dragare, după finalizarea lucrărilor de întreţinere a canalului Şontea.” Cercetările efectuate la suprafaţă au permis stabilirea existenţei unei locuiri eneolitice contemporană cu aşezarea-tell din punctul Taraschina. Recoltarea mecanizată a stufului, care a jucat un rol important în dezvoltarea economică a Deltei Dunării între anii 1960-1980, a impus şi pregătirea unor platforme pentru stocare înainte de transportul pe calea fluvială. O structură de acest tip, amenajată cu sediment rezultat în urma acţiunilor de dragare, se regăseşte şi pe suprafaţa de teren corespunzătoare descoperirilor arheologice. Sedimentele au fost excavate, din canalul Şontea şi depuse pe mal, unde s-a creat o formaţiune ce a atins o înălţime de trei-patru metri, o lăţime de cel puţin 10 m şi o lungime cuprinsă între 50 şi 80 m. Datele înregistrate par a indica faptul că pe parcursul acestei activităţi a fost afectat nivelul arheologic. Cercetările continuă şi în prezent în lunile de vară când nivelul apelor este mai scăzut. Probabil pe viitor alte numeroase situri arheologice se vor adăuga celor cercetate deja, ca o dovadă certă a locuirii acestor zone acum aproape 7000 de ani, iar în present parțial inundate de creșterea nivelului apelor Mării Negre (surse: wikipedia.org; info-delta.ro; ziare.com; ziuaveche.ro; tulceanoastră.ro; agerpress.ro; academia.edu).
Aceste cercetări realizate în cadrul proiectului „Delta du Danube”, demarat de arheologii Institutului de Cercetări Eco Muzeale Tulcea, în colaborare cu Universitatea Toulouse şi susţinute financiar de Ministerul Afacerilor Externe din Franţa, schimbă în mod neașteptat istoria transformatoare a reliefului acestei părți milenare de Românie. (G.V.G.)
