Cetatea Ibida și „Cavoul lui Tudorka” din Slava Rusă (jud. Tulcea)

Pe pământul milenar al Dobrogei „răsar” din pământ la tot locul urme ale civilizațiilor ce au locuit aici și care s-au perindat de-a lungul timpului. Așa se întâmplă și în localitatea Slava Rusă (în trecut Kazîl-Sar) care este un sat din comuna Slava Cercheză (jud. Tulcea). Aceasta se află în partea central-sudică a județului, în Podișul Babadagului. Satul acoperă parțial una dintre cele mai mari aglomerări urbane romane din Dobrogea (Sciția Mică), cunoscută ca Cetatea Libida (sau Ibida; „Polis Ibida“ cum a fost identificată de Vasile Pârvan în anul 1911), de 24 ha (secolele II-VI d.Hr.). Astăzi se mai văd încă porțiuni din zidul de incintă, cu turnuri, poartă ș.a. În prezent este în desfășurare o explorare arheologică de amploare. Situl arheologic nu a fost încă studiat în profunzime, dar atât cât a fost el dezvelit, sugerează faptul că această cetate a fost la un moment dat și mai puternică și mai populată decât Histria.  În centrul cetății s-a descoperit o bazilică cu trei nave și 3 abside, aici existând 7 niveluri de locuire.  Această adevărată comoară arheologică conține la rândul ei comori, în această zonă găsindu-se frecvent monezi antice și obiecte antice.

La poalele dealului Harada stă mândră Cetatea Ibida, considerată a fi cea mai mare fortificație a perioadei romane târzii din Dobrogea. Are tot dreptul să aibă acest statut, din moment ce se întinde pe o suprafață de 24 ha și avea o centură de fortificații desfășurată pe o lungime de 2.000 m, cu 24 de turnuri și trei porți. Incursiunea noastră în istorie o începem prin a spune că Ibida a jucat de-a lungul secolelor rolul unuia dintre cele mai importante oraşe antice ale Scytiei Minor. În plus, unul dintre elementele care îi oferă particularitate Cetății Ibida este fortăreața impunătoare pe care nici o altă cetate din lumea antică a Dobrogei nu a putut să o întreacă sau să o egaleze. Numele acestui vestigiu istoric vine din limba turcă și înseamnă „Cetatea Fetei“, însă motivul pentru care a fost ales acest nume s-a pierdut în negura timpului. Cetatea Ibida este unică și datorită faptului că prin spațiul ei fortificat trece un curs de apă (pârâul Slava). Complexul istoric din satul Slava Rusă este format din: cetatea propriu-zisă, în centrul căreia s-a descoperit marea bazilică; fortificaţie anexă de refugiu; fortul de observaţie (acest fort romano-bizantin este situat în prelungirea dealului Harada, iar poziția sa, la 158 m altitudine, a contribuit la definirea rolului său, și anume punct de supraveghere asupra întregii vai). În zilele noastre, turiștii care vin să exploreze aceste ținuturi dobrogene pot vizita Poarta de Vest, Turnul 8 și latura de nord a incintei fortificate.

De asemenea, ei se pot aventura și spre Cavoul lui Tudorka, aflat la aproximativ 1,5 km vest de cetatea antică și la 1 kilometru distanță de satul modern, în necropola romano-bizantină a așezării. Monument funerar antic a fost numit astfel după numele bătrânului din sat care l-a descoperit din întâmplare. Arheologii au stabilit că acest cavou a funcționat între veacurile 4 și 6 d.Hr. (1500 de ani vechime) și a aparținut unei familii importante din cetate. În monument au fost descoperite osemintele a 39 de persoane, toți creștini. Erau cu toții rude, pentru că în urma studiului antropologic s-a descoperit că sufereau de o deficiență genetică osoasă, care îi făcea să șchiopăteze. Edificiul impresionant este clădit din piatră și cărămizi și este compus dintr-un dromos și o cameră funerară de 20 de metri pătrați. Pereții erau viu pictați cu motive vegetale, dar timpul și-a pus amprenta, iar acum desenele abia pot fi văzute cu ochiul liber. În marginile camerei se află două paturi funerare de piatră de depunere a defuncților. Marea taină a cavoului este legată de acest punct: între cele două paturi, în podeaua de piatră se află un lăcaș secret de mici dimensiuni, care era acoperit pe vremuri cu mai multe cărămizi. Când arheologii au intrat în cavou pentru prima oară au observat că șase dintre cărămizi fuseseră scoase cu grijă, lăsând să se vadă o mică nișă goală. Este clar că nu a fost mâna unor vânători de comori ignoranți, care în căutarea comorii, ar fi spart și celelalte cărămizi ale ascunzătorii secrete și ar fi devastat total locul. Lăcașul era ideal pentru ascunderea unor obiecte de preț, bijuterii de valoare sau poate chiar monede. S-a tras astfel concluzia logică potrivit căreia cineva din familie a ascuns acolo o mică comoară, în vremuri de răstriște și când afară lucrurile s-au mai liniștit, s-a întors pentru a o recupera. Ar mai fi însă o ipoteză: unul dintre membri clanului, știind de comoara din lăcaș, a sustras-o, pentru a se bucura singur de ea. Cine a fost cel care a luat comoara, în ce consta aceasta și când s-a petrecut această faptă, acestea sunt întrebări la care, probabil, nu vom afla niciodată răspunsuri… Prin ordinul Nr.2222 din 18.04.2012, s-a clasat în Lista monumentelor istorice, categoria Arheologie, grupa valorică „A“, imobilul „Monument funerar roman” (Cavoul „Tudorka“) din satul Slava Rusă, comuna Slava Cercheză, judeţul Tulcea, emis de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional și publicat în Monitorul Oficial nr. 357 din 25 mai 2012. Astfel există șansa unei investiții pentru cercetarea aprofundată, conservarea și posibila vizitare a „Cavoului Tudorka” din Slava Rusă (surse: wikipedia.org; academia.edu; informații-romania.ro; euiubesctulcea.ro; cimec.ro; romanialibera.ro; povestilemariinegre.ro). (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*