Mancurtizarea memoriei unor români din ultima vreme, cu funcţii de conducere şi soldă de la servicii subordonate intereselor corporaţiilor, capătă proporţii sovietice, ca pe vremea URSS. Demontarea şi depozitarea statuii ecvestre a lui Mihai Viteazul din Oradea sub pretextul că domnitorul care a unificat prima oară cele trei Ţări Române nu are legătură cu oraşul este un fake news, care încalcă adevărul istoric. Primarul Ilie Bolojan şi ciracii săi din presa aservită susţin că demolarea statuii lui Mihai Viteazul din Piaţa Unirii s-a realizat pentru că domnul primei uniri nu a avut legături cu Oradea. E o falsificare a istoriei de care şi istoriograful bolşevic Mihail Roller ar fi invidios. Cetatea Oradea a făcut parte din sistemul de apărare transilvan, care a fost unit cu provinciile Muntenia şi Moldova de către Mihai Viteazul la 1600. La 1595, Ștefan Bocskai, căpitanul Cetății Oradea, participă la campania lui Mihai Viteazul din Țara Românească împotriva turcilor, cu un detașament de 800 de călăreți și 1200 de pedestrași, luând parte la eliberarea Târgoviștei și Bucureștiului și la zdrobirea turcilor la Giurgiu.
Pentru restabilirea adevărului istoric trebuie să amintim că domnul muntean a fost un prieten şi apărător al Oradei înainte de realizarea unirii de la 1600. „Asediu turcesc (asupra cetăţii Oradea, n. red.) a avut loc în anul 1598, cetatea beneficiind acum de un important sprijin din partea lui Mihai Viteazul, domnul Ţării Româneşti. La 25 septembrie turcii ajunseseră deja în imediata vecinătate a oraşului, dar asediul propriu-zis a început la 1 octombrie. În număr de aproximativ 20.000, aceştia şi-au aşezat tabăra în formă de semicerc în partea de nord-est a cetăţii. De partea asediaţilor a luptat şi un corp expediţionar trimis de domnul muntean sub conducerea agăi Leca, numărând 1500 de soldaţi. Din cauza ploilor lungi de toamnă şi bolilor care se instalaseră în rândul soldaţilor turci, asediul a fost ridicat la 3 noiembrie. Deşi scurt, acesta a dus la distrugerea aproape completă a oraşului, precum şi a unei părţi a cetăţii (bastioanele Ciunt şi Crăişorul au fost aruncate în aer) şi a sudului comitatului Bihor”, scria istoricul italian Antonio Posevino la 1610. Căpitanul cetății a cerut sprijin militar și habsburgilor, care trimit un detașament de circa 2000 pedestrași și 500 călăreți sub comanda generalului Melchior von Rodern.
Pe 11 decembrie 1600, în drumul spre Viena, domnul Mihai Viteazul ajunge la Oradea, unde discută cu căpitanul cetății Pál Nyári planuri de acțiuni antiotomane. Atunci a rămas în cetate și tunul de cinci funți numit „Micul Șoim”, care, în inventarul armamentului cetății din anul 1632, figura cu precizarea „tunul lui Mihai vodă”. Mai mult, comandantul Albert Király, fratele conducătorului garnizoanei Oradea, se știe că a fost în subordinea lui Mihai Viteazul în Bătalia de la Călugăreni de la 1595. Deci Mihai Viteazul pe lângă înfăptuirea primei uniri a Ţărilor Române a avut o legătură directă cu cetatea Oradea.
Amplasarea statuii Regelui Ferdinand lângă marele voievod completa de fapt pleiada iluştrilor înaintaşi din Piaţa Unirii. Aruncarea într-un depozit a statuii ecvestre a marelui voievod Mihai Viteazul este o insultă la memoria românilor şi la adevărul istoric şi un act care ne degradează ca naţiune. Repunerea statuii lui Mihai Viteazul în Piaţa Unirii din Oradea este o reparaţie morală şi o restaurare istorică.
Lasă un răspuns