Ultimele cercetări arheologice desfăşurate în perimetrul fortificaţiei Capidava (jud. Constanța) în perioada anului 2015 au scos la iveală o cantitate considerabilă de obiecte datând din secolele IV-VI d. Hr. Printre acestea se află şi o țiglă cu reprezentări figurate pe care apare un personaj uman încadrat de două scene zoomorfe. Piesa, descoperită pe latura de vest a cetăţii, în dreptul turnului 1 (în caroul S-51), se alătură astfel altor obiecte cu simboluri creştine găsite de-a lungul timpului la Capidava, lucru care întăreşte încă odată importanţa centrului ecleziastic aflat aici în perioada romano-bizantină, semnalat de altfel şi în sursele literare antice (Notitiae Episcopatuum).
Din punct de vedere stratigrafic obiectul a fost decoperit în nivelul de distrugere prin incendiere, datat în a doua jumătate a secolului al VI-lea d.Hr., surprins şi în alte sectoare ale cetăţii. Ţigla a fost găsită deasupra unui zid (denumit convenţional Z7), într-un strat de dărâmătură format din blochete de chirpici ars, bârne carbonizate, cuie, scoabe, ţigle, olane, etc. Contextul arheologic, indică clar utilizarea ei ca material de construcţie folosită la acoperişul unei clădiri, al cărui caracter încă nu a fost foarte bine stabilit. Amplasarea în apropierea bazilici paleocreştine, ar putea plasa clădirea în cadrul complexului monarhal aflat în acest sector al cetăţii.
Scena incizată pe această țiglă înfățișează un personaj masculin, plasat central, încadrat de două reprezentări zoomorfe. Deși lucrată naiv, imaginea este corect realizată din punct de vedere anatomic, fiind respectate atât proporțiile, cât și unele detalii ale vetșmântului. Personajul aflat în picioare este figurat purtând nimb (aură), ce încadrează cuafura reprezentată schematic prin intermediul a unsprezece bucle (este sfânt?). Nasul, ochii și gura sunt stilizate prin linii și puncte. În zona gâtului apare semnul crucii, o dovadă suplimentară cu privire la religia personajului. Brațele sunt orientate spre cer, în ipostaza orantă, iar palmele sunt figurate succint, cu doar trei-patru degete. Veștmântul este schematizat sub forma unui con desfășurat, decorul acestuia fiind realizat prin linii intersectate succesiv. Membrele inferioare sunt bine reprezentate cu detalii atent realizate în zona genunchilor. Acest aspect susține ipotetic faptul că personajul descinde din rândurile cavaleriștilor (Cavalerul Danubian, Zamolxian, Trac).
Un alt argument pentru aceasta variantă este reprezentarea zoomorfă plasată în dreapta personajului ce înfățișează după toate probabilitățile un cal. În stânga se află o a doua reprezentare, dar care nu a putut fi identificată cu precizie din cauza stării de conservare a țiglei. Cavalerul cu aură de sfânt nu este reprezentat călare, ci se află lângă cal, coborât pentru a realiza o rugăciune sau un ritual, fapt dovedit și de poziția ridicată a mâinilor sale. Interesantă este și existența în partea inferioară a țiglei a trei semicercuri (semicalote) reprezentând cele trei ceruri, cele trei sfere ale creației, asemănatoare cu cele realizate în piatră și descoperite la Sarmisegetusa (unde apare și Puiul Marii Păsări a Creației). De data aceasta două dintre cele trei sfere sunt intersectate cu o dreaptă (sunt pătrunse, sparte), anunțând o apariție apropiată a Puiului Marii Păsări (Vulturul ce ne va mânca ficații). Atitudinea Cavalerului poate fi și de uimire, de groază, la vestea acestei nașteri miraculoase (Noua Lume, Noua Creație ce va veni). Mesajul incizat pe această țiglă poate fi unul profetic, premonitor.
Imaginea a fost concepută în pasta crudă a țiglei prin impresionarea lutului cu un obiect ascuțit și bine finisat înainte ca aceasta să fie arsă într-un cuptor specializat. Ea reprezintă probabil opera meșterilor cărămidari ce se îndeletniceau cu producerea acestui tip de materiale de construcție, sau a unui personaj independent ce și-a manifestat astfel spiritul ludic/ religios în timpul fabricării șarjei respective de țigle. În orice caz, reprezentarea este plină de symbolism, fiind printre cele mai vechi manifestări de acest gen din Dobrogea romană, stilul de realizare precum și contextul arheologic plasând piesa în secolul al VI-lea d.Hr.
Țigla cu reprezentări figurate nu constituie o manifestare singulară pentru arta creștină de acest gen. Lucrată prin tehnici simple, neelaborate, de multe ori fiind opera unor artiști anonimi, ea este încărcată de simbolism, credință și semnificații. Mai sunt și alte asemenea reprezentări, ca de exemplu micul fragment ceramic descoperit în anul 1993 tot la Capidava. Pe acesta s-a putut identifica într-o reprezentare schematică un personaj călare pe cal (Cavaler Danubian, Zamolxian, Trac), purtând în mâna stângă însemnul creștin al crucii. Fragmentul are forma unui triunghi isoscel și a făcut parte după toate aparențele din componența unui platou ceramic. Imaginea incizată aici reprezintă un personaj masculin echipat de luptă, călare pe cal, aflat în deplasare spre stânga. Personajul privește înainte și pare a fi un militar. Acesta ține în mâna dreaptă frâul calului și un scut oval, fără umbo. În mâna stângă militarul ține o lance ridicată cu intenția clar sugerată de a-i utiliza vârful metalic pentru înțepare. Împreună cu lancea, înmănunchiat, militarul ține o cruce foarte bine incizată. Capul și chipul militarului ce sunt schițate sumar la scara desenului, poziția dreaptă a trupului, direcția privirii, poziția de apărare a mâinii drepte, elanul mâinii stângi conferă desenului atât un spirit active – agresiv, dar și victorios în atmosfera generală a tabloului. Trupul subțire al personajului sugerează tinerețea sa. Deși naiv în reprezentare, desenul a fost executat de o persoană ce avea experiența inciziei pe ceramică, deoarece a fost bine încadrat de spațiul oferit de micul fragment, respectându-se proporțiile, iar detaliile fiind corect redate. (G.V.G.)
Lasă un răspuns