Grădiștea se găsește pe malul sudic al lacului Căldărușani, pe malul nordic al lacului aflându-se Mănăstirea Căldărușani. Pe teritoriul comunei se mai află Rezervația forestieră Căldărușani, cea care a luat ființă în anul 1954. Comuna se află la cca. 30 km de municipiul Bucureşti, în partea de nord-est a județului Ilfov, la limita cu județul Ialomița, pe malul râului Vlăsia, în zona unde acesta are confluența cu râul Cociovaliștea. De remrcat că „grădiște” înseamnă o ridicătură (alungită) de pământ formată în lunca unui râu ca urmare a eroziunii, sau loc al unei cetăți vechi sau al unei locuințe preistorice.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Greci-Grădiștea, făcea parte din plasa Mostiștea a județului Ilfov și era formată din satele Grecii de Sus, Măxineni și Grădiștea, totalizând circa 1000 de locuitori. În comună funcționau două biserici — una din 1845 și alta foarte veche, care păstra morminte ctitoricești datate 1548 și 1626. În 1925, comuna era atestată cu numele de Greci, ca făcând parte din plasa Fierbinți a aceluiași județ, fiind formată din satele Grădiștea, Grecii de Jos, Grecii de Mijloc, Grecii de Sus, Balamuci și Măxineni.
În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Căciulați și apoi (după 1960) în raionul Urziceni din regiunea București. În 1968, la reorganizarea administrativă, a devenit parte din județul Ilfov, satele ei fiind și ele comasate până la structura actuală. Astfel, satul Grecii de Mijloc a fost inclus în satul Sitaru, iar satele Măxineni și Grecii de Sus au fost incluse în satul Grădiștea. În anul 1981, la o nouă reorganizare administrativă, comuna a devenit pentru câteva luni parte din județul Ialomița, pentru ca în toamna aceluiași an să fie transferată la Sectorul Agricol Ilfov din subordinea municipiului București, sector devenit în 1998 județul Ilfov. Vecinii actuali ai comunei Grădiștea sunt: la Nord – comuna Nuci, judeţul Ilfov; la Sud – comuna Petrăchioaia, judeţul Ilfov; la Est – orasul Fierbinţi Târg, judeţul Ialomiţa; la Vest – comuna Moara Vlăsiei şi comuna Dascălu, judeţul Ilfov.
Din punct de vedere istoric putem extrage ceva date privind originea comunei Grădiştea din „Monografia localităţii”. Greci a fost numele comunei până în anul 1934. Denumirea provine de la o străveche îndeletnicire, specifică zonei şi locuitorilor iniţiali care se ocupau cu negoţul de produse greceşti. În primul pătrar al veacului al XIX-lea, procesul de colonizare pornit din Greci a continuat spre vest. Clucerul Ioniţă Trăsnea –zis și Greceanu pentru că tatăl său comisul Constantin Trăsnea se căsătorise cu o membră a familiei Grecianu – vânzând partea lui de moşie lui Scarlat Grădişteanu – a stimulat deplasarea unor locuitori de peste lac şi din Greci în apropierea pădurii. S-a format o nouă așezare, Grecii – Grădiştea, apoi Grădiştea. Proprietarul Scarlat Grădişteanu era mare vornic la 1821. Documentele îl prezintă printre boierii care au semnat supunere faţă de Tudor Vladimirescu şi printre personalităţile politice care au activat în perioada regulamentară. De-a lungul vremurilor, în localitate au avut loc evenimente istorice marcante. Expresia cea mai complexă a rezistenţei ţăranilor aserviţi din satul Greci în perioada feudalismului dezvoltat a constituit-o participarea lor la răscoala populară din 1655, cea mai puternică ridicare la luptă a ţărănimii din Ţara Românească în Evul Mediu. Furia răsculaţilor, declanşată în ziua de 17 februarie (stil vechi) şi amplificată, în întreaga Muntenie s-a îndreptat împotriva boierilor și domnitorului Constantin Șerban. Au fost uciși mai mulți boieri, printre care și Drăghici din Greci (Grecianu) fost vistier al doilea şi mare sluger. Era o primă manifestare de intensă rezistenţă socială împotriva exploatatorilor medievali şi care le anunţă pe cele următoare. Răscoala de la 1888 – revolta ţăranilor din Greci – Grădiştea a fost de o amploare mare. Răzvrătirea sătenilor a înspăimantat autorităţile care au trimis armata la Greci. În vremea marilor frământări ţărăneşti din 1907 autorităţile militare au supravegheat din timp pe ţărani, tocmai pentru a se evita repetarea puternicelor frământări din 1888. Cu toate acestea locuitorii din Greci-Grădiştea au acționat, utilizând noi forme de intervenție pentru susţinerea revendicărilor lor sociale, solicitând îmbunătaţirea situaţiei lor materiale.
Cinci obiective din comuna Grădiștea sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov, ca monumente de interes local. Trei dintre acestea sunt situri arheologice — situl de „la Ceair”, ce cuprinde o așezare din Epoca Bronzului aparținând culturilor Glina și Tei și una din secolele al II-lea–I î.Hr.; situl de pe malul sudic al lacului Căldărușani, în zona conacului Hagi Tudorache și a bisericii Sfânta Vineri, ce cuprinde așezări din Epoca Bronzului, secolele al V-lea și al VI-lea e.n. și perioada secolelor al XVI-lea–al și al XVIII-lea; și situl aflat la nord-est de primărie, ce cuprinde o așezare geto-dacică și una din Epoca Bronzului. Celelalte două sunt clasificate ca monumente de arhitectură — respectiv biserica „Adormirea Maicii Domnului” -Măxineni din satul Grădiștea, datând cel puțin din 1547-1657, cu modificări efectuate în 1859; și biserica cu același hram din satul Sitaru, din zona fostului sat Grecii de Mijloc, datând din secolul al XVIII-lea.
Dintre bisericile din Grădiștea menționăm Biserica „Adormirea Maicii Domnului”- Măxineni, datând din sec. XIV. Aceasta este o biserică monumentală din satul Grădiștea, fără pridvor, ridicată între anii 1504-1547, cu modificări efectuate în 1859. Catapeteasma e zidită cu două registre de icoane în afară celor împărătești, în interior se află o frescă pictată în stil neobizantin, iar în exterior, ornamente din cărămidă aparentă. Absida altarului este întărită de doi contraforți.
O altă biserică este cea din fostul sat Grecii de Mijloc, acum în satul Sitaru, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, care a fost construită în secolul XVIII, ca biserică monumentală, cu ziduri groase, în plan trilobat, cu încă o absidă pentru scară și pridvor deschis. Biserica a fost împodobită cu pictură „in fresco” între anii 1985 – 1986, iar sfințirea lăcașului de cult a avut loc la 1 mai 1988.
Un alt așezământ monahal este Mânăstirea Balamuci (Sitaru) cu hramul „Sfântului Ierarh Nicolae”, din zona satului Sitaru, ce păstrează picturi din 1752. În anul 1625, înainte de construirea Mânăstirii Sitaru, aici a fost un mic schit. Mânăstirea a fost construită în mijlocul apelor Ialomiţa pe o insulă, apele schimbându-şi cursul, insula dăinuind ca o simplă movilă de pământ. Din secolul al XIV-lea domeniul a aparținut neamului Greceanu, care a ridicat aici o biserică şi un palat boieresc. Încă din secolul al XVI-lea a fost o biserică din lemn cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae, împrejmuită de sfinţi monahi. În anul 1627 Mânăstirea Sitaru a fost ctitorită de Jupânul Papa Greceanu (stăbunicul domnitorului Constantin Brâncoveanu). Între secolele XVIII-XIX Mânăstirea Balamuci a fost transformată în sucursală a Mânăstirii Sărindar din Bucureşti. La jumătatea secolului al XVIII-lea mânăstirea ctitorită de Papa Greceanu se degradase, lucru care i-a determinat pe starețul Mânăstirii Sărindar, Ieromonahul Antim, şi pe Jupân Gheorghe Greceanu să o repare între anii 1751-1752. Seismul din 1802 a distrus mai multe mânăstiri şi biserici din Ţara Românească, printre acestea fiind și Mânăstirea Balamuci. Stareţul Pimen a restaurat acoperişul făcând în locul turlei o arcadă din lemn. Mânăstirea Balamuci, după anul 1915, a fost pentru o vreme nesupravegheată. În anul 1928, Atanasie şi Martirie, călugări ai Mânăstirii Căldăruşani, au descoperit acest lăcaș abandonat şi au solicitat binecuvântarea de la stareţul Mânăstirii Căldăruşani, pentru a se instala aici. În anul 1944, 24 de călugări din Basarabia, din pricina tancurilor ruseşti, s-au adăpostit la Mânăstirea Balamuci. Din cauza condiţiilor anevoioase de viaţă, lăcașul a dobândit în acea vreme şi statutul de mânăstire de penitenţă pentru preoții indisciplinaţi. În anul 1944 călugării au ridicat chilii de pământ. Cu ajutorul unor donații au fost ridicate, în partea de nord a mânăstirii, câteva chilii pentru călugări, stareţia şi blocul alimentar. Chiliile construite de călugări au fost dărâmate în anul 1975. În anul 1973 au început să sosească la mânăstire noi călugări, iar chiliile au devenit insuficiente. Seismul din 1977 a deteriorat turla bisericii. După 1989, Mânăstirea Balamuci a reajuns mânăstire de sine stătătoare, purtând hramul Sfântului Ierarh Nicolae. În 1753 mânăstirea a fost pictată în totalitate, atât în exterior, cât şi în interior, de Macea şi Dima din Braşov și de discipolii lor. Iconostasul există încă din secolul al XVIII-lea, fiind înregistrat în arhitectura barocă. Pictura murală din interiorul mânăstirii a fost curăţată şi refăcută de Cornel Boambeş. Iconostasul şi pictura exterioară au fost refăcute de către pictorul Dan Ivanovici. Stălpii cilindrici sculptaţi în piatră, cu postamente şi partea superioară fastuos ornamentată, cu motive florale şlefuite, despart naosul de pronaos. Pictura interioară a cerdacului conţine scene asemănătoare celor de la Voroneţ. În anul 1986, paraclisul a fost pictat de către Rafael Popescu. Mânăstirea Sitaru, locul rugăciunilor pentru „Sfinții Părinţi” pentru mulţumire şi credinţă, pacea şi binecuvântarea sufletului.
Ca unități de învățământ avem pe teritoriul comunei Grădiștea două grădinițe (din care „Grădinița nr 1” cu program prelungit Grădiștea și Grădinița nr. 2 Sitaru) și „Școala gimnazială nr. 1” (strada Libertății nr. 116). „Avem o școală modernă, demnă de un campus universitar, clasele au mobilier modern, sunt dotate cu table magnetice, avem cabinete bine utilate, de istorie și română, dar și un cabinet de informatică bine pus la punct și suntem conectați la 2 rețele de Internet. Avem și o bibliotecă școlară cu suficiente volume menite să mulțumească toate nevoile elevilor, dar și ale profesorilor. Școala are sistem de supraveghere video pe holuri și afară, dar vrem să extindem și la clase acest lucru. Avem deja două terenuri de sport, iar al treilea urmează să fie amenajat cu covor sintetic. Sala de sport a fost amenajată de curând. La Căminul Cultural (aflat pe strada Zambilelor) se desfășoară toate activitățile propuse și ne dorim foarte mult să reușim să amenajăm și o sală de lectură. Avem deja 1.200 de volume pe care le punem la dispoziția elevilor și a cadrelor didactice. Ne dorim acest lucru deoarece avem copii olimpici.” spunea directorul Școlii Gimnaziale nr. 1 din Grădiștea. Ca o tradiție locală trebuie să menționăm Festivalul „Ziua localității Grădiștea”, ce are loc în luna iunie, de Sfânta Treime. Undeva pe teritoriul localității se află și ruinele Conacului Hagi Tudorache, monument aflat într-o stare avansată de degradare. Ca obiective turistice ale comunei Grădiştea avem: Lacul Căldăruşani, Schitul Sf. Niculae – Sitaru (Balamuci) și Biserica Măxineni (datând din sec. XIV). În afară de acestea, peisajele și oamenii locului adaugă farmec și specificitate ce atrag cicliștii, pasionații de pescuit și turiștii.
Lasă un răspuns