Arheologii sibieni au readus „sub lupă” o dispută veche de o sută de ani referitoare la prima biserică romanică a Sibiului, una care dovedea un statut al comunității locale mult mai înalt decât se credea, un mormânt care pune sub semnul întrebării locul de înhumare al baronului Samuel von Brukenthal și un sistem inedit de încălzire prin pardoseală. Acestea sunt doar câteva din descoperirile arheologice realizate în ultima perioadă la Sibiu. „Este săpătura arheologică a secolului pentru orașul Sibiu, rezultatele sunt peste așteptările mele“, spune cercetătorul științific Zeno Pinter despre săpăturile din Biserica Evanghelică din Piața Huet a Sibiului. Intrată într-un nou proiect de consolidare și reabilitare cu fonduri europene, Biserica Evanghelică din Piața Huet a Sibiului face și obiectul unor cercetări arheologice, premergătoare celorlalte lucrări. Șantierul arheologic a început la jumătatea lunii mai prin ridicarea lespezilor din pardoseala navei centrale a bisericii. „Strategia noastră este de a deschide suprafețe mici pentru a fi cercetate. Este o săpătură complicată, din cauza spațiului mic. Se lucrează foarte mult cu șpaclul, mătura și pensula“ explică dr. Daniela Marcu Istrate.
Cu excepția anului 2015, când în interiorul bisericii au fost efectuate două sondaje arheologice, biserica din centrul Sibiului nu a mai fost scena unei astfel de desfășurări științifice. „Este o oportunitate unică, este săpătura secolului în Sibiu, care poate duce la rezolvarea istoriei comunității sibiene și a începuturilor acestora“, este de părere sibianul Zeno Pinter. El face referire, de exemplu, la disputa arheologică pe tema amplasamentului primei biserici din Sibiu, dispută care se poartă de aproximativ 100 de ani, în lipsa unor șantiere arheologice precum cel care se desfășoară în prezent. Cercetările arheologice efectuate până în prezent au stabilit cu exactitate amplasamentul primei biserici romanice din Sibiu, ridicată după anul 1200. Faptul că fundațiile descoperite indică ziduri cu o lățime de peste 1,7 metri și blocuri de piatră de mari dimensiuni indică arheologilor faptul că cei care au întemeiat Sibiul erau, de fapt, mult mai înstăriți decât se credea. „Este un sistem de construcție impresionant, cu blocuri de piatră uriașe, cu latura de peste un metru. Pentru epoca aceea este aproape o construcție ciclopică. Primele construcții erau, de obicei, făcute din piatră de râu, piatră măruntă, cu un mortar de calitate mai proastă. Ori, aici, vedem ceva cu totul ieșit din comun pentru acea perioadă“, explică dr. Daniela Marcu. Conturul acestor fundații ale vechii basilici romanice va fi, probabil, evidențiat în viitoarea pardoseală a Bisericii Evanghelice. Arhitectul Mihai Țucă, implicat în proiectul reabilitării, spune că se discută și despre crearea unor zone în care pardoseala să fie din sticlă securizată, astfel încât actualele descoperiri arheologice să poată fi urmărite și în viitor de sibieni și de turiști. În cadrul săpăturilor care au coborât și la mai bine de 2,5 metri adâncime față de nivelul actual de călcare din biserică, au fost descoperite și o serie de artefacte într-un grup de piese de secol XIII. Printre acestea se numără și vase care pot fi reconstituite și care vor reprezenta cele mai vechi vase de ceramică săsești, descoperite în Transilvania. Echipelor de specialiști din cadrul Muzeului Astra le-au fost predate și un capac de sicriu și veștminte femeiești din a doua parte a secolului XVII, pentru a fi restaurate și, mai apoi, valorificate din punct de vedere istoric și turistic. Chiar sub lespezile dintre cele două strane, arheologii au mai găsit un sistem de încălzire cu aer pe care îl apreciază drept inedit, un fel de centrală termică din anii 1800: în afara bisericii era produs aer cald, care era pompat printr-un canal separat și eliberat în interiorul bisericii prin două guri mari de aerisire. Sistemul nu a fost foarte mult folosit, judecând după gradul de uzură. „Nu se știu, încă, alte astfel de sisteme de încălzire în bisericile din Transilvania, s-ar putea să fie una din primele încercări de acest gen“, apreciază arheologii.
În 1803, sub pardoseala Bisericii Evanghelice a avut loc ultima înhumare: cea a baronului Samuel von Brukenthal. Locul în care a fost înmormântat baronul era, până acum, semnalizat printr-o plăcuță amplasată pe una din coloanele interioare ale bisericii. Înlăturarea lespezilor a dus la descoperirea unei noi pietre funerare, considerată extrem de importantă: este vorba de piatra funerară a celui care a fost Mathias Armbruster (primar al Sibiului timp de nouă ani, în diferite perioade dintre 1513 – 1542 și comite al sașilor între 1536 și 1538, fiind considerat unul dintre cei mai importanți conducători pe care i-a avut Sibiul). Este singura piatră funerară intactă descoperită acum, iar după studiile efectuate până acum, cercetătorii iau în considerare faptul că locul de înhumare al baronului este ușor diferit față de cel evidențiat până în prezent. Cercetările asupra mormântului lui Brukenthal vor continua în perioda următoare. Nivelul „de călcare“ din interiorul Bisericii Evanghelice este cu aproximativ 50 de centimetri mai sus decât cel pe care pășeau vechii sibieni acum mai bine de 500 de ani. În urma descoperirilor arheologice și a lucrărilor prognozate, nivelul pardoselii va fi coborât la unul intermediar, cu aproximativ 26 de centimetri mai jos decât cel actual. Biserica Evanghelică din centrul Sibiului este obiectul unui nou proiect susținut din fonduri europene nerambursabile, proiect cu o valoare de 21,4 milioane de lei.
„Printre lucrările propuse se numără realizarea unui sistem termic, cu pardoseli radiante în podinele stranelor, dar și tencuieli radiante la parter, până la o înălțime de doi metri. Totodată, proiectul prevede realizarea unei rețele electrice interioare complet nouă, la fel ca și corpurile de iluminat, dar și lucrări de consolidare a unor pereți, a turnului și a fundațiilor acestuia, a unor fisuri ai pereților, dar și a structurii metalice ale clopotniței. Printre lucrările programate se numără și cele de restaurare a unor vitalii, precum și de înlocuire a altora, de curățare integrală a zugrăvelilor, dar și de restaurare a frescelor“, arată Victor Drăgan, responsabilul de proiect din partea Parohiei Evanghelice C.A. Sibiu. Continuate pe tot parcursul anului 2018, lucrările ar urma să fie finalizate în primăvara anului 2021. În tot acest timp, ceremoniile religioase din cadrul Bisericii din Piața Huet au loc în cadrul Bisericii Sf. Johannis (cea din curtea Casei Teutsch). Pe perioada lucrărilor, biserica din Piața Huet este deschisă turiștilor doar parțial. Arheologii continuă cercetările, iar restauratorii și-au luat în primire sarcinile, spre schimbarea în bine a acestei instituții cultice și de artă, un adevărat pol al istoriei orașului Sibiu. (G.V.G.)
Lasă un răspuns