Peștera Ialomiței din Munții Bucegi – Mister și legendă

Aflată aproape de Obârșia Ialomiței, în enigmatici Munți Bucegi, cei purtători ai Sfinxului și al Sfatului Babelor, Peștera Ialomiței este una din cele mai cunoscute peșteri din România, aflată pe vesantul drept al Cheilor Ialomiței, unde își deschide un impunător portal, acum ascuns de silueta unei mănăstiri ortodoxe. Se spune că aici ar fi coborât Zamolxis în lumea subpământeană pentru trei ani, revenind apoi printre geto – dacii săi și fiind primit ca unul ce a reînviat din morți. În perioada 1982 – 1990 împreună cu colegii de la Clubul de speologie „Adâncurile” din Câmpina am reparat scările din lemn din acest cavernament și am debarasat gunoaiele aduse de turiști, conducând doritorii prin galeriile acestei peșteri și oferindu-le informațiile necesare. Pentru activitatea noastră am primit felicitări din partea Institutului de speologie „Emil Racoviță” din București, dar și a domnului Marcian Bleahu, recunoscut cercetător, explorator, alpinist, geolog, speolog, geograf, scriitor și politician român, membru de onoare al Academiei Române în cadrul Secției de Științe Geonomice din 28 iunie 2018. Rezultatele activității noastre l-am prezentat și mediatizat în cadrul unor „Seri speo” pe care le-am organizat la Casa Științei și Tehnicii din Câmpina, dar și la Casa de Cultură din Breaza (jud. Prahova), iar rapoartele de activitate au fost publicate în materialele Federației Române de Turism – Alpinism – Comisia Centrală de Speologie Sportivă.

Localizarea Peșterii Ialomiței este făcută ca aparținătoare de localitatea Moroeni, din județul Dâmbovița, pe Muntele Bătrâna (simbol a Zeiței Creației, zisă și Mama Mare), la circa 10 km de izvoarele râului Ialomița, la o altitudine de 1.530 m. Este amplasată la circa 100 m în aval de morena frontală a Ialomiței, la altitudinea absolută de 1.660 m. Cavernamentul se desfășoară pe un singur nivel, având o lungime de aproximativ 480 m, din care 400 m sunt accesibili turiștilor, până în punctul numit „la Altar”, urmând apoi în amonte o porțiune de încă 80 m, cu galerii și săli. Diferență de nivel este de 60 m. Peștera este străbătută de un pârâu, care oferă vizitatorilor șansa de a se delecta cu imaginea unor mici bazinete (gururi) bordate cu crustă calcitică, a unor lacuri subterane, dar și mici cascade. Peștera are o desfășurare mixtă, prezentând atât galerii cât și săli, din care se detașează net cea numită Sala Urșilor, unde s-au descoperit și oasele fosile ale acestui specimen din epoca glaciară (Ursus Spelaeus). Într-o vitrină din această sala poate fi văzut un craniu al acestui mamifer. Prin noua amenajare care s-a făcut, cu scări bine amplasate, cu lumini ergonomice, cu indicatoare, peștera a câștigat în numărul de turiști interesați ce doresc a-i trece pragul. Drumul sinuos are un plus de mister, iar adâcul parcă cheamă către explorarea sa. Se vorbește și de un mit al lui Zamolxis, care se leagă de acestă peșteră. Gura peșterii, în formă de semielipsă, se deschide pe o terasă orizontală, ce se găsește la 18 m deasupra fundului văii. Chiar la intrarea în Peșteră se află Mănăstirea Ialomiței, ridicată în secolul al XVI-lea, ctitorită de voievodul Țării Românești, Mihnea cel Rău. Mănăstirea a ars de mai multe ori până acum. Prima sală a peșterii chiar poartă numele de Mihnea Vodă, având următoarele dimensiuni: lungimea de 115 m, lățimea de 15 m și înălțimea de 10-25 m.

Înainte de 1924, prin această grotă curgea Râul Peșterii. Astăzi, pârâul intră în subteran înainte de a ajunge la grotă și se varsă mult mai jos, în Ialomița. Urmează galeria numită Pasaj cu lungimea de 20 m și lățimea între 1-8 m, în timp ce înălțimea variază între 1,5-2 m. Sălile Decebal (în formă de dom, din care se deschid mai multe galerii) și Sfânta Maria sunt legate între ele, și au dimensiuni modeste: lungime între 10-30 m și înălțime între 2-10 m. La Grota Sf. Maria se ajunge trecând peste un prag din bolovani mari și umezi. Denumirea sălii vine de la asemănarea unei stalagmite cu statuia Fecioarei Maria. Cea mai mare cavitate din această peșteră o reprezintă Sala Urșilor. Aceasta este lipsită de apă și are o bază formată din mari bolovani de prăbușire. La descoperirea ei au fost găsite numeroase oseminte și chiar schelete întregi provenite de la ursul cavernelor, printre care unele la suprafață, ceea ce duce la presupunerea că, acum 10.000 de ani, aici au fost ultimele ascunzători ale urșilor cavernelor.

După o nouă galerie lungă de 40 m, urmează sala La Răspântie și sala cu cele mai mari dimensiuni din toată peștera: Sala Urșilor sau Sala Mare având 72 m lungime, 35 m lățime și 25 m înălțime. Alte săli: Sala Hades, unde vizitatorii nu au acces, datorită intrării dificile. Din Sala Urșilor se deschide o galerie de 2 m înălțime denumită Fundul Peșterii, care, mai de mult, conținea numeroși stâlpi ce legau bolta de sol. Urmează Galeria Apelor până la Altar în care curge pârâul Peșterii. Peștera este accesibilă vizitatorilor până la Altar. Aici, stalactitele sunt așezate în așa fel încât dau impresia unui altar de biserică. Urmează un segment de cavernament unde accesul fiind mai dificil, nu este permis turiștilor. Peștera Ialomiței poate fi vizitată până la încăperea Altarului, suprafața accesibilă turiștilor de 400 m. Turiștii pot vizita peștera zilnic, între orele 8.00-17.00, iarna și 8.00-19.00, vara.

Închisă un timp pentru reabilitare, acesta se poate bucura acum de pasarele, scări noi, pavaje pentru intrare, finisarea platformei pentru drumul de acces, dar și noi dotări pentru peşteră (system de iluminare, platforme de belvedere, etc.). Proiectul Consiliului Județean Dâmbovița a avut o valoare totală de 6.415.828, 68 lei, din care 4.665.725,12 lei – finanţare nerambursabilă de la Fondul European de Dezvoltare Regională şi Buget Naţional, iar 517.413,88 lei – finanţare din partea Consiliului Judeţean Dâmboviţa.  Prin acest proiect s-a dorit creşterea gradului de atractivitate turistică a zonei şi punerea în valoare a frumuseţii naturale a obiectivului prin folosirea unor soluţii moderne de iluminare interioară şi exterioară, reconfigurarea traseului interior prin diminuarea semnificativă a riscului producerii de accidente, precum şi conservarea şi protejarea mediului prin prevenirea deteriorării obiectivului din cauza practicării unui turism neorganizat. Proiectul a presupus refacerea instalaţiilor electrice, amenajarea unui punct nou de informare turistică şi taxare, care îl va înlocui pe cel vechi, refacerea căilor de acces în peşteră şi înlocuirea podeţelor şi scărilor interioare, astfel încât lungimea traseului vizitabil va fi de 435 m, modernizarea aleii de acces pietonal, care asigură legătura între drumul existent şi Peştera Ialomiţei, pe o lungime de 188,10 m şi cu lungimea de 2,50-3,00 m, modernizarea platformei exterioare, dar şi realizarea unei platforme pentru amplasarea unei scene metalice demontabile şi a  35 de scaune tip pliant (pentru organizarea unor evenimente viitoare). La acestă peșteră se poate ajunge cu trenul: Gara Buşteni – telecabina Buşteni – Babele – telecabina Peştera. Sau cu maşina:   Bucureşti – Sinaia (DN 71 spre Târgovişte) – Cabana Cuibul Dorului – Şaua Dichiului – Bolboci – Diana – Padina – Peştera Ialomiţei. Mai există un traseu prin Cheile Tătarului, spre Pestera Ialomiței.

Alăturându-se celorlalte obiective turistice din Bucegi, Peștera Ialomiței poate oferi un cadru propice unei drumeții reușite. Imaginea galeriilor și sălilor aflate în lumina diafană a reflectoarelor îmbogățește imaginația și aduce străfulgerări din alte lumi subpământene… Dacă dorești întâlnirea cu acest tărâm care poate fi de poveste, fă tu primul pas!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*