Cine a fost și ce făcut Ion Bodiul, cunoscut în Uniunea Sovietică ca Ivan Ivanovici Bodiul – prim secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei și locțiitor al președintelui Consiliului de Miniștri al Uniunii Sovietice? Consider că acest nume de familie provine de la cuvântul românesc bodiu, care are câteva sensuri:1. Căpiță mare de fân, stog, maldăr de fân sau de paie; 2. uliu; 3. bufniță; 4. bobiță; 5. ceață în munți. Cazul lui I.Bodiul – importantului personaj istoric, care a marcat o epocă de neuitat în Moldova de Est, ilustrează predestinarea zonei activității profesionale de numele de familie.
Ion Bodiul s-a născut în familia țăranului moldovean Ion Bodiul din satul Alexandrovca județul Kherson, la 21 decembrie 1917 (3 ianuarie 1918). A absolvit în anul 1937 Tehnicumul agricol din Voznesensc (reg. Nicolaev) și a lucrat agronom la stația de mașini și tractoare în colhozul din satul Catarjina, unde, în apropiere, staționa un regiment sovietic. Apropo, localitatea respectivă a fost întemeiată pe moșia sa de către marele boier moldovean, Ilie Catarji. Acesta a fost hatman al Moldovei, apoi general în slujba Imperiului Rus. În anii 1938-1942, I. Bodiul a studiat la Academia Militară Veterinară din Moscova, unde, la 1940, a intrat în rândurile Partidului Comunist (bolșevic) din Rusia.
Cariera militară a lui I. Bodiul: șeful serviciului veterinar al regimentului de artilerie al Diviziei 59 de pușcași (1942-1944), șeful serviciului veterinar al Diviziei de pușcași 59 (1944-1945), șeful serviciului veterinar al Corpului de pușcași 10 al Armatei 40 (1945-1946). Grad militar: general-maior. Distincții militare sovietice: două ordine „Crasnaya zvezda” („Steaua roșie”).
Fiind moldovean, după demobilizare, I.Bodiul a fost trimis la lucru organizatoric de partid și gospodăresc în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM), organizată de ruso-sovietici la 1940, după anexarea Moldovei de Est.
În Moldova sovietică, I. Bodiul și-a luat zborul impetuos. El urcat scara administrativă de la secretar al comitetului raional de partid, adjunct superior al șefului grupului agricol al Consiliului de Miniștri al RSSM, al doilea secretar al CC al PCM, până în vârful ierarhiei – prim- secretar al CC al PCM (1961 – 1980). I. Bodiul a fost primul moldovean numit în postul de prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din Moldiva. Până la el, postul de importanță majoră a fost ocupat de alogeni-venetici care nu cunoșteau limba română. În anii 1980-1985, Ion/Ivan Bodiul a lucrat în postul de adjunct al președintelui Consiliului de Miniștri al Uniunii Sovietce, în anii 1961-1986 a fost membru al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și deputat al Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice.
Sub conducerea, timp de 20 de ani, de către Ion/Ivan Bodiul, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (care includea și Transnistria) a înregistrat schimbări economice și culturale importante, care au transformat-o dintr-un ținut agrar slab dezvoltat într-o republică industrial-agrară. Crescuse nivelul material al populației, care era mult mai înalt decât în prezent.
Numele lui I. Bodiul e strâns legat de crearea și dezvoltarea industriei moldovenești, a unor ramuri absolut noi (construcția de mașini, electronica, construcția de aparate), modernizarea industriei ușoare. Au fost create sisteme de irigație, a fost perfecționată viticultura. În fiece raion au fost construite făbrici de conserve, complexe zootehnice mecanizate; în Moldova au fost plantate cele mai mari livezi din Europa.
Moldova producea 45 la sută din tutunul Uniunii Sovietice. L. Brejnev îi spunea lui Bodiul: „Moldova pur și simplu salvează Uniunea Sovietică. Fără voi, noi am fi trebuit să cumpărăm cu aur tutun peste hotare!”. În anul 1975, Moldova oferea un sfert din conservele produse în Uniunea Sovietiă. Anual, Moldova producea câte 350 de mii de tone de carne-vie, din care trimetea Moscovei câte 140.000 de tone. Niciodată RSSM nu a fost regiune întreținută de Centru, precum alte regiuni sovietice. În 1977, a fost pusă la punct producția cogniacului „Barza albă”, devenit brend moldovenesc vestit în toată Uniunea Sovietică. La inițiativa lui I. Bodiul, în toate satele au fost deschise librăriile „Luminița”. După demontarea de sus a socialismului și a Uniunii Sovitice, „Luminițele” au fost închise și transformate în baruri – „alcoolițe”…
Alte realizări, din epoca conducerii bodiuliste: Stația Hidroelectrică Moldovenească (1964), crearea Institutului Politehnic din Moldova (1964), Uzina de frigidere din Chișinău (1964), crearea Muzeului Literar Repblican (1965), crearea Bibliotecii Academiei de Științe din Moldova (1965), realizarea proiectului scrierii și editării Enciclopediei Sovietice Moldovenești în 8 volume (începutul la 1967), Combinatul din Chișinău de materiale de construcții (1964), Fabrica de carton (1968), Fabrica de sticlă din Chișinău (1970), teatrul dramatic rus „G. Aronețki”din Tiraspol (1969), uzina Moldavhidrmaș (1972), teatrul „Alexei Mateevici” din Chișinău (1977), teatrul rus municipal din Chișinău „Pe strada Trandafirilor” (1978), sediul Ministerului agriculturii și a industriei alimentare din Moldova (sfărșitul anilor 70 – începutul anilor 80) cu 18 etaje, sediul Comitetului Central al PC din Moldova, în prezent al Parlamentului (1979), Spitalului Clinic Republican din Chișinău (1977), palatul „Sala Prieteniei”, în prezent „Palatul Republicii” (1980), Palatul ”Octombrie”, în prezent Palatul Național „Nicolae Sulac” (1972), complexul sportiv ”Tinerețe” din Chișinău (1976), Palatul de cultură al sindicatelor (1971), clădirea nouă a Băncii de stat (1973), refacerea interiorului clădirii fostei Bănci de stat și transformarea ei în ”Sala cu orgă” (1973-1978) . Ideea „Sălii cu orgă” în Chișinău aparținea fiicei lui I. Bodiul, Svetlana, pianistă de profesie. Tatăl și fiica Bodiul au patronat în mod special amenajarea interiorului și dotarea „Sălii cu orgă”. Orga – cu 3000 de țevi și 40 de registre – a fost procurată de la o firmă cehoslovacă (care a și instalat-o). Scaunele – din Leningrad, lustrele de cristal – din Cehoslovacia
Menționez crearea unor Institute de cercetări științifice în diferire ramuri: Viticulturii și vinificației (1978), Gospodăriilor piscicole (1976), a Porumbului și sorgului (1975) etc. Eforturile lui Ion/Ivan Bodiul în domeniul ridicării Moldovei sovietice au fost apreciate de către Centru cu patru ordine „Lenin”. Desigur, I. Bodiul era un slujbaș de mare rang al Imperului ruso-sovietic. Însă el a fost și un mare patriot al Moldovei! Non-naționalist. Dimpotrivă, ca funcționar al imperiului, el nu tolera retorica naționalistă.
În toate imperiile, naționalismele locale sunt indezirabile. În Imperiul ruso-sovietic, naționalismul local era etichetat ca faptă penală. De naționaliști se ocupa NCVD-ul, apoi KGB-ul. Pe timpul lui I.Bodiul, câțiva tineri moldoveni neștiutori și necugetați care și-au permis ziceri naționaliste (Gh.Ghimpu, Usatiuc ș.a.) au fost observați de KGB, au fost drese dosare penale. Imprudenții au făcut câțiva ani de detenție. Se zvonea că unii din ei au devenit turnători…
La 1968, când eficientul ministru al Ocrotirii Sănătății, Nicolae Testemițanu a fost învinuit de nationalism de către lingăii regimului, alde rectorul Institutului de Medicină, ”grecoteiul” V.Anestiadi, I.Bodiul l-a apărat câteva ore pe ministrul calomniat, însă a cedat emisarului Moscovei, special venit. N.Testemițanu a fost demis.
Apropo, Petro Șelest, prim-secretarul CC al PC al Ucrainei a fost scos din post din cauza „luptei insuficiente cu naționalismul ucrainean”. Șelest apărase public pe doi scriitori ucraineni învinuiți de nationalism…
I. Bodiul nu a avut putere să stăvilească procesul planificat-dirijat de Centrul imperial de aducere a rușilor în Moldova. La construirea și funcționarea așa numitelor uzine de subordonare unională (”Moldavghidromaș”, ”Mezon”, ”Sciotmaș”, ”Vibropribor”, ”Microprovod” ș.a.) erau aduși din Rusia la Chișinău toate cadrele, începând de la director și terminând cu lăcătușii /instalatorii de tehnică sanitară. Toți, imediat, ca specialiști invitați, primeau pe gratis apartamente de stat. Coloana a V-a rusească.
Centrul imperial ruso-sovietic poseda 25 la sută din potențialul industrial al întreprinderilor din Moldova. Putea cineva să se pună în poară?! Deși pe malul stâng al Nistrului locuiau 10% din populația Moldovei sovietice, în această zonă era direcționată o treime din investițiile Centrului imperial… Consilierul lui I. Bodiul povestea că I. Bodiul mergea la servici pe jos, fără gardă de corp. El locuia în apropierea sediului Comitetului Central. Admira un platan viguros din fața sediului. Asistentul lui I. Bodiul, armean, își amintea că șeful îi spunea”Cât privește cunoașterea limbii moldovenești, toate cadrele aflate în slujbă de stat în Moldova, trebuie să o posede la perfecție ”. Asistentul lui Bodiul adaugă, în memoriile sale: ”Însă, în multe posturi în acei ani, lucrau oameni care nu posedau limba moldovenească”…
I. Bodiul este autorul unor studii pe teme economice. Pentru monografia (în limba rusă) ”Relațiile social-economice în sate la etapa socialismului dezvoltat” i-a fost conferit titlul de doctor în filosofie. În luna mai 1985, a ieșit la pensie. Locuia la Moscova și la vila sa de lângă Moscova. Periodic, a acordat interviuri ziarelor moscovite, a vizitat Moldova post-socialistă cică ”independentă”. Avea întâlniri cu diaspora moldovenilor din Moscova. A scris și a publicat memorii (în rusește) – „Pe drumul vieții” (2001). La 2003, președintele de atunci al R. Moldova, V.Voronin l-a decorat cu ”Ordenul Republicii”. Unii intelectuali moldoveni au criticat acest gest, crezând că I.Bodiul nu merita acest orden…
Iată câteva opinii interesante (traduse din limba rusă) ale lui I. Bodiul, împărtășite corespondenților moscoviți, în perioada după demontarea de sus a socialismului și a Uniunii Sovietice: „În cadrul Uniunii Sovietice existau limitări, însă datorită faptului că RSSM era în componența unei țări enorme, Moldova s-a dezvoltat atât de rapid și a devenit un ținut înfloritor ”. „Și încă mă mai neliniștește faptul că Moldova e împărțită în două părți (din dreapta și stânga Nistrului – n.a.). Mai precis, faptul mă enervează ”. „În ce privește Alianța pentru integrarea europeană, demagogia politică acolo a eclipsat moralitatea socială, responsabilitatea față de stat și față de poporul țării. Pot numi acest lucru pierderea obrazului. Nu există nici o justificare pentru împingerea Moldovei în sclavia conducerii din exterior a Moldovei”. „Nașterea și înflorirea socialismului în Uniunea Sovietică au fost cei mai inspirați și plini de speranțe mari factori ai secolului XX, iar căderea lui neașteptată a fost cel mai zguduitor eveniment… Acesta a avut loc sub greutatea problemelor sociale nesoluționate și a contradicțiilor interetnice, a greșelilor din procesul realizării în practică a concepțiilor proclamate de dezvoltare”. „Concretizând greșelile mari, pot spune că republicile unionale nu erau cooptate în dezbaterea colectivă și în soluționarea colectivă a problemelor Uniunii și a lor proprii. Eu cunosc bine acest lucru”.
Altă mare greșeală din Uniunea Sovietică: „Datorită entuziasmului întregului popor și eroismului muncii, în Uniunea Sovietică a fost creat un puternic potențial economic și tehnico-științific, după indicatorii volumului, ceda doar SUA, însă în energetică și în o serie de tehnologii industriale întrecea toate țările lumii. Creatorul acestor mari realizări – poporul sovietic merita o viață mai bună, iar aceasta nu venea”. ”Poporul a susținut restructurarea („Perestroica„- n.n.) cu scopul perfecționării socialismului, izbăvirii societății sovietice de neajunsuri și abuzuri, cu scopul întăririi puterii de stat. Însă speranele lui nu s-au împlinit” .
„Eu pot înțelege dezindustrializarea absolută a Moldovei, ținând cont de ruperea legăturilor economice din cadrul fostei țări unitare. Însă nu pot înțelege cum de a fost posibilă prăbușirea sectorului agrar al economiei? Doar rămânea același pământ fertil, oamenii harnici”. „Consider că intrarea ipotetică a Moldovei în UE va conduce la o divizionare încă mai mare a societății. Marii businessmani vor deveni mai bogați, iar majoritatea poporului va rămâne doar cu interesele nesatisfăcute”. „Timp de 20 de ani de independență a republicii, așa și nu a fost elaborată programa strategică de dezvoltare social-economică și de orientare externă clară, formațiunea socială acceptabilă pentru țară. E vorba de ideea națională. E chip oare să chemi poporul azi la construirea capitalismului – viitorului luminos al poporului moldovenesc? Negreșit, este imposibil de construit comunismul în formă curată, sub conducerea Partidului Comuniștilor din Republica Moldova”. „Moldova continuă să piardă cetățenii de vârsta cea mai aptă pentru muncă”. „Moldovenii din Moscova au în suflet ”uniunea europeană” a lor – cu Rusia, Bielorusia, Kazahstan și alte republici postsovietice”. „Regret că nu am făcut, pe vremea mea, mai mult pentru dezvoltarea culturii noastre originale”. „Va trece un timp, oamenii vor conștientiza toate greșelile construirii socialismului în Uniunea Sovietică și vor purcede la construirea unei societăți socialiste veritabile”.
I. Bodiul a decedat la vârsta de 95 de ani, la 27 ianuarie 2013. A fost înmormântat în cimitirul Troecurovscoe.
Lasă un răspuns