Prima scriere din lume: Tăblițele de la Tărtăria

Era în anul 1961, când la Tărtăria (comuna Săliștea, jud. Alba), un grup arheologic condus de Nicolae Vlassa, face o descoperirie epocală ce avea să suscite mult interes, dar și controverse, din partea multor cercetători români și străini: trei plăcuțe de lut, inscripționate cu semne și simboluri, ce păreau a depăși ca vechime inscripțiile sumeriane, considerate cele mai vechi din lume până în acel moment. Împreună cu  „Tăblițele de la Tărtăria”, descoperite într-un mormânt neolitic, au mai fost găsite 26 de figurine de teracotă, trei figurine de alabastru, o brățară din scoici și osemintele unei femei în vârstă de 55 de ani, care se pare a fi fost o preoteasă a vremurilor, judecând după obiectele de cult găsite alături de schelet său. Femeia a fost numită „Milady de Tărtăria” de către Marco Merlini, director al „Prehistory Knowledge Project” și membru al „World Rock Art Academy”, de la Roma, cel ce avea să studieze în profunzime noua descoperire. Interesul cercetătorilor s-a îndreptat însă, cu precădere, mai ales către cele trei tăblițe de lut. Două dintre acestea (una rotundă și una rectangulară) sunt  găurite și sunt inscripționate cu semne despărțite prin linii. A treia prezintă o formă de scriere pictografică, asemănătoare cu cea de sorginte sumeriană (inscripții descoperite la Djemer-Nasr, Kis și Uruk, datate pe la anul 3300 î.Hr.). Cercetătorul german Harald Haarmann, după un  studiu aprofundat aproximează vărsta „Tăblițelor de la Tărtăria”, ca fiind în jurul anului 5300 î.Hr., ceea ce ar însemna că semnele de pe ele ar reprezenta cea mai veche formă de scriere din lume. Pictogramele de pe tăblița a treia reprezintă un om, o capră și un pom (Omul, Pomul Vieții și Zeul Pan, cel ce face saltul?– n.a.). Experți din cadrul Academiei de Științe din Rusia au apreciat că, tăblițele ar reprezenta un sistem de scriere, care făcea parte dintr-o cultură puternică, din zona balcanică. În opinia lor, textul enumeră șase totemuri, care citite în cerc, în sens invers acelor de ceasornic, redau un text proto-sumerian, închinat Zeului Saue. Nu există însă un consens academic în privința descifrării pictogramelor, ceea ce lasă loc la diferite interpretări.

Civilizația apărută pe valea Dunării este cea mai veche civilizație din Europa (5500-3500 î.Hr.), acoperind un spațiu care se întindea din partea de nord a Greciei actuale și până în Slovacia și din România până în Croația. Civilizația corespunde în mare măsură culturii Vinča-Turdaș. Tăblițe asemănătoare cu cele de la Tărtăria s-au descoperit în Româna și în punctul numit Vadu Rău, din localitatea Fărcașa (Jud. Neamț). Aici s-au descoperit o serie de obiecte neolitice, cum ar fi: fusaiole, greutăți pentru plasele de pescuit sau pentru războiul de țesut, topoare șlefuite din piatra dar și niște tăblițe din lut ars. Unele tăblițe sunt de forme rectangulare, ovale sau rotunde, care prezentă pe una din fețe diverse semne incizate: romburi franjurate, linii intersectate, alte linii mai mici așezate in rând, diverse puncte scobite etc. O parte din aceste tăblițe sunt relativ identice cu cele descoperite de arheologul Nicolae Vlassa în anul 1961 la Tărtăria. Semne similare cu cele de la Tărtăria se regăsesc pe mii de artefacte descoperite în diferite zone din Europa de sud-est, în situri arheologice ca: Parța, Tangiru, Cucuteni (România), Duruitoarea Veche (Moldova), Tripolie (Ucraina), Vinča (Serbia), etc. Cercetătoarea americană de origine lituaniană Marija Gimbutas a formulat în anii 1950 Teoria culturii gorganelor sau Ipoteza kurgană. Marija Gimbutas a descris un model de preistorie europeană în care „Cultura Danubiană” formează miezul așa zisei Europe Vechi, o civilizație relativ avansată, vorbind limbi preindoeuropene, care a fost invadată de triburile protoindoeuropene masate în stepa nordică a Mării Negre. Triburile protoindoeuropene erau de fapt păstori nomazi, care s-au răspândit inițial în întreaga stepă din nordul Mării Negre, din jurul Mării Caspice și parțial în Europa de est. Gimbutas a propus trei valuri de extindere a culturii gorganelor. Primul val are un areal de extindere de la Volga inferioară în Europa de Est și duce la coexistența culturilor Kurgan I și Cucuteni-Tripolie. Migrațiile primului val se extind până în Balcani și, de-a lungul Dunării, până la culturile Vinca și Lengyel în Ungaria. Astfel puteau apare legăturile dintre comunitățile umane ale momentului. Două dintre Tăblițele de la Tărtăria, au orificii; posibil ca acestea să fie purtate ca pandantive: cea rotundă dedesupt, iar peste ea, cealaltă. Ca simbolistică, posibil ca tăblița rotundă să reprezinte Cerul (formă a altarelor geto-daco-trace), iar cealaltă Pământul Plat, cum sunt cele două tărâmuri în poveste. În acest mod o parte a mesajului de pe tăblița rotundă este ascuns privirii (taina cerului). Tăblițele ce au uimit o lume întreagă se află în prezent expuse la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, din Cluj-Napoca.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*