Istoria neagră: trădarea lui Vlad Țepeș

Vlad Țepeș este domnitorul român cel mai cunoscut din istoria românilor. Faima sa a depășit demult timp granițele țării, însă, din păcate, nu într-un sens pozitiv. Dincolo de legendele și fabulațiile care s-au scris despre el, există cronicile scrise de către istoricii care au respectat adevărul. Cunoscut ca fiu al lui Vlad Dracul, descendent al  familiei Basarabilor, pe Vlad Țepes l-a caracterizat  spiritul justițiar și  dorința de a instaura ordinea în societatea în care a domnit. O perioadă de timp Vlad Țepeș a fost protejatul regelui Ungariei, Matei Corvin, la curtea căruia a pribegit o vreme. Cu ajutorul regelui, căruia îi jură credință,  Vlad Țepeș reușește să-și recapete tronul părintesc în Țara Românescă, după ce îl învinge și îl ucide în luptă pe domnitorul Vladislav II, pe care îl considera  responsabil de uciderea tatălui său.

După înlăturarea lui Vladislav II se mai ivise un pretendent la tron, numit Danciul, pe care domnitorul Țepeș îl ucide sprijinit de o oaste de luptători sibieni și brașoveni, iar pe  negustorii sași care i-au oferit sprijin rivalului său îi pedepsi cu cruzime. Se spune că domnitorul, vrând a răzbuna moartea tatălui său, invită la masă toți boierii care participaseră la complot și se răzbună pe ei ucigându-i. Aliindu-se cu ungurii și refuzând să plătească tribut turcilor, domnitorul român îl trase în țeapă pe Beiul de la Nicopole, Hamza-Pașa, după ce acesta plănuise să-l atragă într-o cursă mortală, după care, Vlad trecu Dunărea și atacă Șiștovul, omorând deopotrivă  o mulțime de turci  și bulgari din acest oraș ( circa 23.000). Prin această expediție victorioasă, Vlad Țepeș a reușit să distrugă toate forțele armate turcești de pe teritoriul Bulgariei, ceea ce i-a determinat pe  mulți dintre turci să părăsească partea europeană a continentului pentru a se stabili în Anatolia.

Capturarea și uciderea lui Hamza-Pașa și victoria împotriva turcilor a avut ecou în toată Europa. În statele italiene și până în insulele Rodos,  soldații au onorat victoria domnitorului Vlad Țepeș. Aceste relatări su fost scrise de către pelerinul  englez Wiliam Wey la trecerea prin Insula Rodos.  La 26 aprilie 1462, vrând să-și ia revanșa împotriva lui Vlad Țepeș, sultanul Mehmet II pregăti o expediție de cucerire a Valahiei, însoțit de o oaste numeroasă de soldați – 150.000-300.000 – după unele estimări.  În locul domnitorului Vlad Țepes  fusese pus pe tron fratele vitreg al acestuia, Radu cel Frumos,, care era credincios sultanului. Aflat într-un moment de cumpănă, domnitorul român cere ajutor protectorului său, regele Matei Corvin, care, deși primise  bani de la Papă pentru a-i oferi ca suport material lui Vlad Țepeș, i-a cheltuit în scopuri personale.

În noaptea de 16 pre 17 iunie 1462 în apropierea Târgoviștei, domnitorul român Vlad Țepeș lansează faimoasa luptă diversionistă rămasă în istorie cu denumirea de ATACUL DE NOAPTE,  adoptată ca tactică foarte  eficace datorită faptului că și-a îmbrăcat ostașii cu uniforme turcești,  purtând torțe aprinse, reușind să semene confuzie în tabăra adversă. În marea învălmășeală produsă  reușesc să-i facă pe turci să se ucide între ei. Ostașii lui Vlad Țepeș au  pătruns în  cortul sultanului cu gând să-l ucidă, dar, din fericire pentru el,  acesta nu se afla înnăuntru. Până la urmă, armata turcă reuși să se mobilizeze și să-l alunge pe Vlad Țepes.  Mulți dintre boierii care-l sprijiniseră pe Vlad, se dădură de partea lui Radu Cel Frumos. Aflat în dușmănie cu domnitorul moldovean, Ștefan cel Mare, din cauza că acesta dorea să rețină Cetatea Chilia pentru dânsul, neavând nici un sprijin din partea protectorului său, regele Ungariei,

Vlad Țepeș cade victimă unui alt complot, pus la cale de către  inamicii lui care scriseseră  scrisori în numele lui, ce atestau că acesta  îi jurase credință sultanului  în schimbul întoarcerii lui în scaunul de domnie, iar scrisorile ajunseseră dinadins în mâinile  regelui, care, după aflarea conținutului, îl acuză de trădare pe Vlad Țepeș și porunci să fie întemnițat.  Timp de 12 ani de zile, Vlad Țepeș a stat prizonier în inchisoarea de la Buda în Vișegrad. Regele Ungariei,  dându-și seama că a greșit față de Vlad Țepeș când l-a aruncat în închisoare, deoarece toți pretendenții la tronul Valahiei l-au trădat rând pe rând,hotărăște să-i redea libertatea și să-l reașeze pe tron după ce îi oferă sprijin să-l alunge pe Laiotă Basarab din Țara Românească.

A doua domnie a lui Vlad Țepeș a fost una destul de scurtă, de doar trei luni. Fiindcă turcii văzură în el un supus credincios al regelui Ungariei, hotărî să-l înlăture definitiv. În cele din urmă căzu victimă unei alte trădări venite din partea boierilor care, prin complot, acceptară să fie introdus un slujitor turc  în garda domnitorului. Într-o zi când Vlad Țepeș călărea de unul singur, turcul instruit cu misiunea asasinatului, îl străpune cu sulița pe la spate. Cronicarul austriac Jacob Unrest scria în cronica sa despre acest episod al trădării, o variantă care a fost confirmată de Mihail Bacicgnoli. În tabăra domnitorului român s-au aflat permanent trădători care au pus la cale înlăturarea sa. Vlad Țepeș, la fel ca și alți mari domnitori români, s-a sfârșit din viață în urma unui act de trădare cu scopul readucerii pe scaunul domnesc a lui Laiotă Basarab.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*