Coiful santinelei – Coif geto-dacic din bronz descoperit la Zimnicea

Coiful studiat este declarat a fi unul de tip chalcidic. El a fost descoperit la Zimnicea (jud. Teleorman). Contextul arheologic în care a fost făcută descoperirea este aceea a scoaterii la lumină a unui mormânt de incineraţie geto – dacic. Ca datare a fost recomandat al doilea sau al treilea sfert al secolului IV î.Hr.. Realizat din bronz, prin turnare și ciocănire, acesta s-a păstrat într-o stare extrem de fragmentară. Reconstituit, el are calota elipsoidală, apărătoarea nazală verticală, iar arcadele subliniate printr-o linie în relief, nelipsind forma generală sugerat falică. Acest coif este asemănător cu acel coif de luptă geto – dacic descoperit la Făcău – Bulbucata (jud. Giurgiu), undeva în proxima vecinătate. Număr său de inventar cu care este înregistrat este 15958. Dimensiunile sale: H maxim în zona apărătorei cefei = 27,40 cm; D maxim = 28,50 cm; G = 1324,15 gr. (inclusiv adaosurile moderne de restaurare). Pentru a putea să ne facem o imagine generală asupra acestei descoperiri, trebuie să aflăm zona în care a avut loc descoperirea și istoria acesteia.

Zimnicea este un oraș din județul Teleorman. El se află în punctul cel mai sudic al țării, la 40 de km de reședința județului, Alexandria, la 130 de km de București și 180 de km de Craiova. Acesta este situat în Lunca Dunării. La vest de Zimnicea se află o cetate geto-dacică din secolul IV î.Hr., declarată ca cea mai veche cetate geto-dacică cunoscută până acum din Muntenia, dar „nenumită” încă. Se crede că este cetatea despre care scria Arrianus că a fost distrusă de generalul lui Alexandru Macedon, Lisimachos în timpul expediției sale împotriva tribalilor, în anul 335 î.Hr. O legendă protocronistă spune că s-ar fi numit „Zimnidava” încă de pe vremea dacilor, deși lingviștii spun că „Zimnik” este numele zeului slav al iernii, iar slavii au trecut pe aici Dunărea înghețată spre Imperiul Bizantin. În orice caz, alături de Roșiori de Vede, Zimnicea este cea mai mai veche așezare din Sudul României, iar prima sa atestare documentară este din anul 1385, când acesta apare sub numele de „Dezimnikos”, numit astfel de către pelerini creștini ce fuseseră la Ierusalim și au trecut Dunărea pe aici.

În 1457 Vlad Țepeș, a luptat cu Imperiul Otoman de-a lungul Dunării, trecând și pe la Zimnicea. În 1595 Mihai Viteazul a reluat lupta cu Imperiul Otoman pentru a câștiga independența statului său de-a lungul Dunării și pe la Zimnicea. Aici este o adevărată poartă de intrare pe teritoriile milenare geto – dacice, loc de strajă și apărare a independenței și libertății noastre, atât de râvnită și de dorită de către noi și strămoșii noștri. Coiful  geto – dacic de luptă din bronz descoperit la Zimnicea (jud. Teleorman) asemănător cu acel coif de luptă geto – dacic descoperit la Făcău – Bulbucata (jud. Giurgiu), a aparținut probabil unei căpetenii locale și confirmă faptul că războinicii noștri au stat de strajă aici, încă de acum 2500 de ani și au dat jertfa supremă, dacă a fost nevoie. Cinste lor! (G.V.G.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*