Prea Fericitului Părinte Daniel Patriarhul României
Prea Fericite Părinte Patriarh Daniel,
V-am trimis, în 20 iunie a.c., pe cale electronică, un mesaj însoțit de textul de promovare a petiției mele contra proiectului de lege ferenda B135/2018, propus de minoritarul Silviu Vexler, proiect transformat rapid de Senat în legea „organică“ L300/2018, dar nu am primit, din partea funcționarilor Patriarhiei, confirmarea primirii acestui mesaj.
Conținutul mesajului era acesta:
„Vă supun atenției materialul din atașament, inclusiv textul petiției de respingere a legii propuse de Silviu Vexler, indicat prin linkul respectiv, în încercarea de a mai îndrepta lucrurile prin respingerea ei de către dvs., prin autoritatea morală a Bisericii Ortodoxe Române.
Legea lui Vexler constituie o supralegiferare inutilă și, oricum, extrem de dăunătoare.
După cum puteți constata din textul de promovare a petiției și din textul propriu-zis al acesteia, am anticipat că Parlamentul va aproba fără discernămînt, fără dezbatere publică, în mod «discret», în baza art. 75 din Constituția revizuită samavolnic în 2003, această lege liberticidă.
Această lege constituie încă o crimă contra poporului român“.
În plus față de cele de mai sus, vă mai semnalez cîteva aspecte importante.
Prin adresa nr. 497/14.06.2018, înlocuitorul președintelui Senatului, Iulian-Claudiu Manda, îl anunță pe președintele Camerei Deputaților, Nicolae-Liviu Dragnea, că Senatul a adoptat „legea lui Vexler“ în 13 iunie 2018 (anexa 1).
Pe de altă parte, prin adresa nr. 793/27.04.2018 a Cabinetului premierului României, Viorica Dăncilă, către președintele Senatului, Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu, intrată la Cabinetul acestuia cu nr. Bp/35/08.05.2018, sunt comunicate cîteva „puncte de vedere“ ale Guvernului referitoare la propunerea legislativă a lui Silviu Vexler, unde, la punctul 3, după ce se precizează că reglementările propuse de Silviu Vexler făceau obiectul legilor anterioare, O.U.G. nr. 31/2002 și Legii nr. 217/2015, se menționează:
«Așadar, din analiza prezentei propuneri legislative rezultă că adoptarea acesteia ar duce la o reglementare similară în două acte normative distincte, ceea ce ar crea o situație de paralelism de reglementare, interzis1 de prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, obligatorii pentru redactarea propunerilor legislative inițiate de deputați și senatori, conform art. 3 alin. (1) din același act normativ.
Mai mult, instanța de contencios constituțional a sancționat situații similare de dublare a conținutului normativ, calificându-le ca neconstituționale2, deoarece respectivele reglementări au încălcat art. 16 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 și, implicit, pe cele ale art. 1 alin. (5) din Constituția României, republicată, potrivit cărora „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie“.
Prin urmare, apreciem că prezenta propunere legislativă ar putea fi viciată de neconstituționalitate în raport cu cele de mai sus și în acord cu jurisprudența Curții Constituționale în materie» (anexa 2).
În pofida acestor precizări clare, anume că „legea lui Vexler“ este neconstituțională fiindcă dublează alte legi existente și, deci, constituie o supralegiferare – faptă interzisă de Legea nr. 24/2000 și de Constituție –, Senatul a votat în unanimitate textul lui Silviu Vexler, în 13 iunie a.c., iar Camera Deputaților, în 20 iunie a.c., în cvasiunanimitate – cu o „abținere“ – fără nici o modificare dintre cele propuse Guvern și de alte consilii consultate!
Este necesar să relev că până și normele juridice iudaice din vremea lui Iisus Hristos erau mai democratice și mai transparente, căci procesul se ducea după anumite proceduri obligatorii și era public, nu în secret, cum a procedat Parlamentul! Astfel, Talmudul menţionează: „Un verdict de vinovăţie dat simultan şi în unanimitate duce la achitare“, deoarece se consideră că acuzatul nu a avut parte de un proces echitabil, un verdict simultan şi unanim neputând fi decât rezultatul unei conspiraţii.
Așadar, votul Parlamentului de aprobare a „legii lui Vexler“ este nul de drept, deoarece a fost dat în „unanimitate și simultan“ – adică fără dezbateri în Senat și în Camera Deputaților, de parcă parlamentarii nu gîndesc și votează la „indicații“ și fără dezbateri publice: totul a fost făcut rapid și pe ascuns!
Prea Fericite Părinte Patriarh,
Aveți toate motivele să relevați că legea este anticonstituțională și antiromânească, deoarece, așa cum am arătat în Petiția postată pe Internet, „legea lui Vexler“ ne interzice libertatea cuvîntului, libertatea religioasă și ne interzice practicarea credinței ortodoxe! De asemenea, puteți încerca să coalizați la această misiune și celelalte culte creștine din România.
Efectiv, legea lui Vexler interzice funcționarea Bisericii Ortodoxe Române. În plus, nu a existat nici un act de antisemitism în România care să motiveze apariția unei legi suplimentare.
Ca atare, permiteți-mi să vă propun să difuzați o directivă clerului ortodox ca toți preoții să semnaleze și să îndemne enoriașii să semneze petiția mea, astfel ca, dacă va fi semnată de 500.000 de persoane, să putem abroga această lege. Aceasta va fi singura cale.
Acum, chiar dacă va fi returnată de d-l președinte Klaus Iohannis – dacă o va returna, dar am serioase rezerve științifice că nu o va face –, legea va suporta cîteva modificări minore, fără să fie afectat conținutul ei pernicios pentru poporul român!
Lasă un răspuns