Situat la patru kilometri de orașul Râșnov (jud. Brașov), castrul roman Cumidava este ridicat din piatră pe terasa mijlocie a râului Bârsa, la hotarul cu comuna Vulcan, fiind singurul castru de acest gen din Țara Bârsei. Castrul a fost construit de către romani pentru a supraveghea căile de acces din munții din Țara Bârsei. Săpăturile arheologice au scos la iveală dovezi că, înainte de a fi construit castrul, aici exista în vecinătate, o așezare dacică, clădită de dacii cumivadensis (Cetatea Cumidava). Cunoscut și sub numele de Comidava, acest castru roman auxiliar a fost ridicat și apărat de Cohorta a VI-a Nova și Cumidavensium Alexandrina, făcând parte din limesul Transalutanus, al Daciei Apulensis. Dimensiunile sale au fost de 114×110 m2 (cca. 2 ha. cu zona șanțurilor de apărare). Codul său în Lista Monumentelor Istorice este LMI BV-I-s-A-11283, iar codul RAN este 40376.01. Repertoriul Arheologic Naţional menţionează situl ca fiind fortificaţie dacică din sec. III î.Hr. – sec I e.n. Referitor la cetatea Cumidava, pe plăcile de plumb rezultate din cele de aur ale arhivei regale dacice descoperite la Sinaia (jud. Prahova), apare cuvântul „Comieodabo”, desemnând, după considerațiile doamnei Aurora Pețan, cetatea pe care o cunoaștem de la Ptolemeu Claudius (100-170 d.Hr.) sub numele de „Comidava”. Semnalarea și descrierea relativ precisă a acestui sit arheologic roman a fost făcută încă din 1856 de către M. J. Ackner (care publică „Die Colonien und militärischen Standlager der Römer in Dacien”, la Viena, în 1857). Primele cercetări arheologice sistematice au fost realizate de saşii din asociaţia Muzeului Ţării Bârsei, în anii 1904–1905. După săpăturile arheologice din anul 1939, conducătorul şantierului, Mihail Macrea, în urma descoperirii pe un câmp aflat în apropierea gării din Râşnov a unei plăci votive inscripţionată în piatră, din timpul Împăratului roman Alexander Severus (222–235 d.Hr.), identifică unitatea militară dislocată aici, şi după numele acesteia dă numele castrului cercetat: Cumidava. Inscripţia din sec. III era una fragmentară și se păstrează şi astăzi la Muzeul Judeţean de Istorie din Braşov, sub forma a două fragmente. Monumentul „purtător de inscripție” a fost ridicat în cinstea Iuliei Mamea, mama Împăratului Severus Alexandru, cea care până în anul 235 a condus destinele statului roman, alături de fiul ei, fiind declarată „protectoarea castrelor”. Ctitorii edificiului au fost probabil soldaţii de origine dacică ce locuiau în acest loc. Textul inscripţionat pe monument este următorul: „Iuliae Mameae augustae matri Domini nostri sanctissimi Imperatoris Caesaris Severi Alexandi augusti et castrorum senatusque cohors Vindelicorum Piae fidelis Cumidavensis Alexandrianae ex quaestura sua dedicante la sdio Dominatio legato augusti III Daciarum.” Acesta a fost citit şi interpretat pentru prima dată de profesorul Macrea, acesta atestând astfel existenţa fostei aşezări dacice Comidava şi pe timpul stăpânirii romane. Întâlnită iniţial cu numele dacic „Comidava”, asezarea şi-a schimbat uşor denumirea în timpul stăpânirii romane în „Cumidava” si „… poate fi considerată cea mai veche localitate atestată documentar de pe teritoriul judeţului Braşov”, conform domnului Stelian Coşuleţ – Şeful secţiei de istorie din cadrul Muzeului Judeţean Braşov. După Macrea, castrul a fost garnizoana unei cohorte numite: „Cohorta a VI-a, cea nouă cumidavensă şi alexandrină”. Cum a apărut acet castru? După transformarea Daciei în provincie romană, când Imperiul roman a cunoscut apogeul puterii militare şi al extinderii sale teritoriale, trupele aduse pentru supravegherea drumului ce traversa munţii prin actuala trecătoare a Branului au ridicat acestă fortificație lângă râul Bârsa (drumul antic trecea pe lângă castru). Castrul a fost ridicat, probabil, chiar în vremea împăratului Traian (98–117 d.Hr.) – monedele găsite aici încep chiar cu domnia lui Domițian (81 – 96 d. Hr.) – și își continuă existența 150 de ani, până la retragerea armatei şi administraţiei romane ordonată de împăratul Aurelian (270–275 d.Hr.).
Pe Dealul Cetății de aici cele mai vechi urme de locuire datează – conform descoperirilor arheologice din 2010 – încă din epoca neolitică. Apoi apare o nouă fază de locuire ce aparține începutului epocii bronzului (cultura Glina-Schneckenberg), arheologii identificând o așezare apărată de valuri de pământ si prevăzute cu palisadă. Sistemul defensiv consta din 3 șanțuri și tot atâtea valuri de apărare, plasate în punctul vulnerabil, adică spre est. Din această perioadă au fost descoperite două fragmente de topoare de piatră, un fragment de râșniță, ceramică (vase piriforme, căni și cănițe, tăvi, castroane, amfore și strecurători) și un topor-lamă de bronz. În antichitatea clasică, pe Dealul Cetății, dacii cumidavensis au întemeiat așezarea „Comidava”. Localitatea (Κομίδαυα) este amintită între „orașele strălucite ale Daciei” de către geograful Claudius Ptolemeu din Alexandria Egiptului, în al său Îndreptar geografic. Conform domnului Stelian Coșuleț, Șeful secției de istorie din cadrul Muzeului Județean Brașov: „După cum o arată sufixul «dava» din denumirea așezării, la Râșnov avem de-a face cu un fost centru militar, politic, administrativ și religios al dacilor, existența lui fiind confirmată de cercetările arheologice efectuate de-a lungul vremii pe dealul cetății medievale”. Fortificația dacică este anterioară cuceririi Daciei de către romani și se pare a-și afla sfârșitul în preajma războaielor dacice. Obiectivul castrului era să țină piept atacurilor venite din partea carpilor – dacii liberi din Sud-Estul României de azi, și a hoardelor de invadatori, prin cele două pasuri importante – Rucăr-Bran și Oituz. Inițial, construcția militară începută după 106 era din pământ și lemn. După anul 126, zidurile au fost refăcute din piatră și au dăinuit până în ziua de azi, la Râșnov.
În Imperiul Roman, castra (forma de plural pentru castrum, castri, ca fortificație) au fost taberele militare tipice romanilor. Aceste tabere erau construite întotdeauna după niște tipare stricte, având două alei principale: „Cardus Maximus”, care străbătea tabăra de la nord la sud, și „Decumanus Maximus”, orientată de la est la vest, ele împărțind perimetrul în patru sferturi (cvartale). Cele două alei principale se terminau în dreptul a patru porți. Restul aleilor secundare și construcțiile erau paralele cu aleile principale, modelul patrulaterelor fiind folosit și în construcția orașelor romane.
Săpăturile arheologice din zonă au scos la iveală în interiorul castrului fragmente de ziduri, fragmente de terra sigilata și o figurină din lut care o reprezintă pe Venera (Venus), numele roman al zeiței grecești Afrodita, zeița dragostei, frumuseții și fertilității. Ba chiar și mânerul unui bisturiu medical. Castrul roman ar fi rezistat până în jurul anului 250, când ar fi ars în urma unui puternic atac al trupelor aliate dace, gote și vizigote. Ruinele lui au rămas vizibile chiar și în Evul Mediu. Mai trebuie menționat faptul că în timpul cercetărilor arheologice din anii 1969–1974 au fost descoperite parţial zidurile castrului, cele patru porţi şi cele patru turnuri de pe colţurile castrului. În faţa zidurilor se află câte unul sau două şanţuri de apărare. Săpăturile arheologice, care continuă şi în prezent, au scos la iveală o mare diversitate de materiale romane provenite din centrele italice, dar şi o mare cantitate de ceramică aparţinând dacilor. Prezenţa pieselor de origine dacică demonstrează că în aproape de castru locuiau daci. Pe lângă piesele din ceramică, au fost descoperite şi unelte (din piatră – gresii pentru ascuţit obiecte din metal şi râşniţă/catillus pentru măcinat cereale, din fier – cuie, piroane, scoabe, balamale, lame de cuţit), arme (din fier, bronz, plumb), podoabe (din bronz – fibule, din sticlă – mărgele, din os – ace şi pieptene pentru păr), monede (denari de argint, care poartă imaginile împăraţilor romani Galba şi Alexander Severus) şi recipiente din sticlă. Demantelarea zidurilor castrului în anumite locuri, iar în alte locuri lipsa prăbuşirilor, demonstrează că romanii, la părăsirea castrului, nu au distrus în întregime zidurile, dar şi că fortificaţia militară antică a fost sursă de materie primă în epoca medievală şi modernă pentru construcţiile aşezărilor din apropierea castrului, precum Vulcan, Râşnov şi Cristian. Materialul arheologic extras se compune, în cea mai mare parte, din ceramică şi anume câteva vase întregi sau întregibile şi numeroase fragmente de vase. Cea mai mare parte a vaselor descoperite în castru fac parte din categoria vaselor de uz comun lucrate la roată, dintr-o pastă bună însă şi puţin zgrumţuroasă cu degresant din mult nisip şi pietricele. Nu lipsesc însă vasele din pastă fină sau chiar de foarte bună calitate, acestea din urmă fiind deseori acoperite cu un firnis roşu, cenuşiu sau brun. Ceramica de la Râşnov cuprinde, ca forme principale, oale, chiupuri, străchini, căni, urcioare, amfore, capace, etc. S-au descoperit şi fragmente de creuzete, pahare, greutăţi de lut perforate, fusaiole, opt opaiţe şi o statuetă mutilată reprezentând-o pe Venus Pudica. Pe lângă vase au fost descoperite, mai ales în jurul şi în interiorul construcţiilor de piatră, numeroase ţigle, olane, cărămizi, tegulae mamatae şi fragmente de tuburi de apeduct. Nu s-au găsit ştampile pe cărămizi sau pe ţigle. Ceramica de lux, puţină la Râşnov, este reprezentată prin câteva fragmente ale unor vase frumos ornamentate cu rozete sau cu decor floral, precum şi ale unor piese de import, terra sigillata. Alături de ceramica provincială romană, lucrată la roată, apare peste tot în castru ceramica dacilor, cu pasta, formele şi elementele de decor tipice. Foarte numeroase sunt şi obiectele din fier, îndeosebi piesele folosite la construcţii: cuie, piroane, scoabe, belciuge, cârlige, unelte (topor, ciocan), lame de cuţite întregi sau fragmentare. Obiectele de bronz, mai rare şi mai puţin variate decât cele din fier, sunt reprezentate de aplici de diferite tipuri, o piesă de broască de la uşă, o linguriţă ş.a. Piesele de os, puţine la număr, sunt ilustrate prin câteva mânere de cuţit din corn de căprior, o mandibulă de animal ornamentată pe ambele feţe cu puncte ce par să formeze litere, o plăcuţă rotundă folosită probabil la jocurile de noroc, o aplică de os ş.a. Se cunosc din castru 13 monede: dintre acestea 7 cărora nu li se cunoaşte exact locul descoperirii, au fost găsite înainte de săpăturile din 1969-1970. Monedele descoperite în castru sunt de la împărații Galba, Domițian (as emis în 86), Nerva (emis în 96), Traian (două monede), Hadrian (emis în anii 117-118), Antoninus Pius, Faustina Senior (două monede), Septimius Severus, Severus Alexander (două monede). După cum se poate observa, în acest castru s-a descoperit o serie continuă, sau aproape continuă, începând din secolul I și ţinând până aproape de mijlocul secolului III. Cele mai importante descoperiri sunt cele de echipament militar, însă anul 2012 este an de referință, an în care au fost descoperite 44 de monede – un mic tezaur -, după ce timp de 6 ani anteriori lui 2012, s-au găsit numai 24 de monede. Acestea datează din perioada sec I-III d.Hr.. În anul 2013 au fost găsite 7 monede. Tot în anul 2012 s-au găsit și două geme, pietre semiprețioase, care se încastrau în inele soldaților romani.
În cadrul săpăturilor din anul 2012, cercetătorii care se ocupă de această locație, recunosc că sunt mulţumiţi de rezultatele actualei campanii, apreciind că este una dintre cele mai fructuoase, ţinând seamă de comorile care au ieşit acum la iveală. „Am desfăcut o parte dintr-un zid aparţinând unei clădiri de piatră. Este un zid de patru metri lăţime, dar am lucrat şi la un al doilea zid, astfel că avem descoperită o jumătate de clădire, una foarte importantă datând din ultima fază de funcţionare a castrului”, a declarat Liviu Petculescu, cercetător al Muzeului Naţional de Istorie. În afară de cele peste 40 de monede arheologii au găsit, în zona barăcilor castrului, ruinele unui atelier de turnare a bronzului, precum şi numeroase obiecte medievale aparţinând primilor colonişti saşi care s-au aşezat la Vulcan. Remarcabile, sunt, în acest sens, resturile unei cămăşi de zale.
Monedele decoperite sunt din cupru, bronz şi argint, datate în secolele I, II şi III. Acestea erau folosite mai ales de soldaţii romani care erau plătiţi pentru serviciile militare prestate. „Existau anumite centre unde erau bătute monedele, dar ei, fiind soldaţi, erau normal plătiţi în monedă, fie în monedă de bronz fie în monedă de argint, mai existau şi monede de aur, aşa numiţii aurei, dar astea sunt foarte rare” a explicat Ionel Bauman, arheolog la Muzeul Judeţean de Istorie Braşov. La ultimele săpături efectuate, cercetătorii români au avut și sprijin din partea mai multor studenţi la arheologie, din Canada și SUA, alături de profesorul lor coordonator. Tinerii au venit de mai multe ori la Râşnov şi vor să continue să exploreze castrul pentru a afla cât mai multe despre romani şi stilul lor de viaţă.
Castrul Cumidava, singura construcție militară romană de piatră din Țara Bârsei, este un monument de valoare arheologică deosebită. Muzeul Județean de Istorie Brașov chiar și-a numit revista de studii și cercetări istorice „Revista Cumidava”. În aceeași bună direcție, forurile locale s-au gândit încă din anul 2009 să organizeze aici, în apropierea castrului, un adevărat parc de distracții, unde turiștii vor putea deveni pentru o zi legionari dintr-o cohortă romană. „În apropiere dorim să realizăm un parc istoric care poartă o denumire tentantă: „Să fii roman pentru o zi.”O să încercăm să reconstituim viața legionarilor romani din Castrul Cumidava, viața cotidiană a dacilor. Vrem să fie o lecție de istorie pe viu“, a declarat istoricul Nicolae Pepene, de la Muzeului Cetatea Râșnovului. Primăria Râșnov dorește să se desfășoare într-un ritm mai alert cercetările arheologice, după care va face apel la fondurile europene pentru a reînvia stilul de viață al dacilor și al romanilor de la Cumidava. Un demers interesant care va atrage turiștii este întotdeauna bine venit. Cu speranța că și dacii vor avea o zi a lor la Cumidava („Să fii dac pentru o zi!”), nu avem decât cuvinte de laudă pentru acest proiect cultural și așteptăm realizarea sa!
Lasă un răspuns