„1 Decembrie” este numele unei comune din județul Ilfov, cel ce împrejmuiește ca un mare inel capitala noastră, București. Ea s-a numit anterior Copăcenii de Sus, Copăceni-Carada, Regele Ferdinand, sau 30 Decembrie (data la care regele Mihai era forțat de comuniști să renunțe la tron în anul 1947). Formată numai din satul de reședință, comuna a purtat diverse nume în funcție de perioada din istoria României în care se afla, reflectând astfel schimbările politice de care a avut parte. A conținut în perioada 1968 – 2005 și satul Copăceni. Geografic, ea se află la sud-vest de municipiul București, pe malul stâng al râului Argeș și pe cel drept al Sabarului, fiind traversată de șoseaua națională DN5, care leagă Bucureștiul de Giurgiu. În 1950 comuna a fost arondată raionului Vidra din regiunea București și apoi (după 1960) raionului Giurgiu din aceeași regiune. În 1968, județele au fost reînființate, iar comuna, din care făceau parte satele 30 Decembrie și Copăceni a fost arondată județului Ilfov, până în 1981, când, în urma unei revizuiri, a trecut la județul Giurgiu. După o scurtă perioadă, în urma lucrărilor de amenajare a râului Argeș, comuna a trecut la Sectorul Agricol Ilfov, aflat în subordinea municipiului București, sector care în 1998 avea să devină județul Ilfov. După prăbușirea regimului comunist, în anul 1996, denumirea avea să fie schimbată în „1 Decembrie”, pentru a sărbători Ziua Națională a României. În anul 2005, satul Copăceni s-a separat de comuna „1 Decembrie” și a constituit viitoarea comună Copăceni.
În comună se află ca și lăcaș de cult orthodox Biserica „Adormirea Maicii Domnului”. Ea a fost construită între anii 1827-1835, de către Emanoil și Maria Bujoreanu-Filipescu, proprietarii moșiei din zonă. Biserica a fost construită în formă de navă, iar turlele și absidele laterale au fost adăugate mai târziu. După moartea ctitorului Emanoil, soția acestuia, Maria, s-a căsătorit cu generalul englez Stephan Lackmann, care a luptat în războiul din Crimeea, între anii 1853-1856, în armata turcă. Fiind numit „trădător de război”, generalul s-a refugiat înȚările Române, în casa familiei Rosetti, unde a cunoscut-o pe Maria. În urma căsătoriei cu văduva Maria, generalul Stephan a fost cel care a adăugat ctitoriei acesteia două abside laterale și două turle. El a mai comandat și două clopote, la uzinele Wekers, din Londra; unul dintre ele a fost găsit și furat de nemți, în vremea războiului, în timp ce celălalt se păstrează până astăzi. Tot prin osteneala noului ctitor a fost construită și clădirea primei școli din localitate, folosită mai apoi ca sediu al primăriei. El s-a implicat și în configurarea satului dupa modelul satului englezesc al epocii, în formă de patrulater, cu străzile paralele. După decesul Mariei Bujoreanu-Filipescu, Gheorghe, unul dintre fiii Mariei din prima căsătorie, l-a îndepărtat pe tatăl său vitreg de la moștenire și a donat moșia părintească reginei Maria a României. Fiul acesteia, Mihai, viitorul rege al României, a locuit o vreme în acest loc, copilărind pe plaiuri ilfovene. În vara anului 1988, biserica de aici a fost supusă unor ample lucrări de reparație: s-a executat subzidirea și consolidarea zidurilor; s-a schimbat acoperișul; s-au tencuit pereții exteriori; s-a realizat pictura în frescă de către pictorul Cătălin Buzoianu. De asemenea – demn de menționat – există în curtea bisericii un adevărat monument al naturii, un stejar rotat ce are peste 300 de ani.
În localitate se află un impozant Monument al Eroilor Neamului din Primul Război Mondial (1916-1918). Ca și instituții de educație și cultură în comuna „1 Decembrie” există Școala Nr.1, cu clasele I- IV. Această școală se pare că există încă de la anul 1830, prim dascăl fiind aici Logofătul Gheorghe (1836- 1850). Între anii 1877 și 1901 școala de aici își leagă numele de prezența învățătorului N. Constantinescu, absolvent al Seminarului din Rm. Vâlcea. În amintirea lui, cunoscut ca dascăl sever, drept și cinstit, s-a ridicat bustul din fața școlii (Corp B), renovat în 1998. Creșterea numărului de elevi a determinat construirea unui local nou, pe un teren viran, donat de C.A.P. și dat în folosință în 1977.
Pe raza comunei 1 Decembrie există și Școala Gimnazială cu clasele V-VIII, dar și Grădinița – Nr. 1. Nu exista informatii privind prezența unor tradiții străvechi în zonă și nici a unor meșteșugari locali. Ca și cercuri de creație, în cadrul Școlii nr. 1, există o trupă de teatru (coordonator – profesor Simion Otilia). Deasemenea, colectivul de cadre didactice și de elevi de la acestă școală conlucrează la editarea unei reviste locale, numită „Revista Fermecată”, ce apare încă din anul 2006. Creuzetul organizatoric și literar unde apare acestă revistă, se află la clasa d-rei inst. Dascălu I. Există aici și o trupă de dans sportiv („Aktive Dance”), coordonată de prof. Mihai Iuliana și un grup vocal („ Andatino”) coordonat de către prof. Preda Noemi. În comuna 1 Decembrie se află o bază sportivă ce urmează să fie dată în folosință, dar și o clădire a unui centru de cercetare dezafectat ce se află în renovare și care va putea avea în viitor și spații pentru desfășurarea activităților cultural atât de necesare comunității. Ziua localității se organizează pe 1 Decembrie, spre slava și amintirea celor petrecute acum 100 de ani: Marea Unire!
Lasă un răspuns