Cei ce vizitează Muzeul Judeţean de Istorie din Târgovişte pot admira printre exponate şi un număr de 24 monede din aur, emise între anii 239-244, la Roma, în vremea împăratului Gordianus al III-lea. Piesele numite „aurei” au o greutate totală de 100, 44 grame şi sunt făcute în secolul al III – lea. Comoara este considerată o raritate pe plan mondial. Valoarea inestimabilă a monedelor este dată şi de faptul că se găsesc într-o stare de conservare perfectă, nefiind puse niciodată în circulaţie, în aproape 1800 de ani.
Povestea tezaurului ne spune că a existat totuși o singură excepţie în care s-au aflat în circulația monetară: în anul 1985, când cineva a cumpărat nişte țuică de prună în schimbul valoroaselor monede de aur. Dar cum a fost descoperit acest tezaur? La sfârşitul acelui an, pe 10 octombrie, localnicul Niţă Traian de 35 de ani, din comuna Morteni (de la „T – cel crezut mort”, care va reînvia și va prăbuși Coloana Cerurilor; pandant avem localitatea Moreni (tot în jud. Dâmbovița), sau „Cel fără de T”)), a judeţul Dâmboviţa, a dat buzna în Biroul Judiciar al Miliţiei Oraşului Găeşti (singura localitate ce poartă acest nume de la Gaya – Mama Gaya Vultureanca, a Geților de Aur primordiali, cei ce se numeau și „Gaeții”- Geții), ca să-şi denunţe socrul, pe motiv că acesta ar deţine la domiciliul său, într-un loc de taină, câteva monede preţioase din aur. Învinuitul Dumitru Paţac, de 63 de ani, fusese la viața lui cârciumar.
În toamna respectivă, el se ocupa cu vânzarea ţuicii, pe care o fabrica clandestin cu ajutorul unei instalaţii improvizate. Monedele, pe care, într-adevăr le avea ascunse, îi fuseseră date de către Ion Rotaru, un consătean, în schimbul unei cantităţi de licoare bahică. Fostul cârciumar apreciase fiecare dintre monedele romane din aur la preţul de 100 de lei (vechi, celebrele „albastre”). Niţă Traian dorea ca astfel să se răzbune pe socrul lui, pentru că acesta refuzase să-i dea zestre fiicei sale după măritiş. Rotaru Ion, cel ce găsise monedele, era căsătorit și avea doi copii. Om cu drag de băutură şi petreceri, nu-i ardea să stea acasă, lângă ai lui. Pe lângă nevastă, mai avea şi o amantă, o femeie din Curtea de Argeş, din cauza căreia scandalurile în familie se ţineau lanţ. În timpul acesta, lucra ca muncitor pe un şantier la Rucăr, aparţinînd de T.C.H. Argeş. Investigând cazul, miliţienii au aflat că în anul 1979, în timpul unor săpături, Rotaru Ion ar fi găsit o casetă cu mai multe monede de aur, pe care n-a ezitat să şi le însuşească. Luat la întrebări de miliţieni, el a negat descoperirea, însă a fost convins rapid să dea explicaţii. În cele din urmă a recunoscut că în casetă se găseau 24 de monede din aur, pe care le-a vândut, rând pe rând, lui Paţac Dumitru, în schimbul băuturii. Pe nepregătite, miliţienii au ajuns şi la locuinţa lui Paţac, care se afla în plin proces de fabricare a ţuicii. În toată casa mirosea puternic a prună şi a alcool tare. Omul avea un cazan în care stocase 230 de litri de rachiu. Când au căutat în cămară, miliţienii au găsit într-o borcan cu mărăr patru monede antice din aur. Luat la bani mărunţi, „ţuicarul” a fost nevoit să predea şi restul monedelor, după cum a descris cazul comisarul Traian Tandin în cartea sa „1001 jafuri celebre”. Paţac s-a dus rapid în grădină, la viţa de vie, s-a îndreptat către un butuc, a numărat şapte palme la stânga, după care a săpat cu degetele, dând la iveală un tub de medicamente în care fuseseră ascunse alte 20 de monde inscripţionate în limba latină. Expertizarea lor a fost făcută de Ernest Târnoveanu Oberlander, renumitul muzeograf numismat de la Muzeul de Istorie a României. Cei implicați în ascunderea acestei descoperiri de excepție, Rotaru şi Paţac au fost condamnaţi de Judecătoria din Găeşti, însă cu suspendarea executării, din cauză că erau „bătrâni şi bolnavi”.
După cum se dovedește, tezaurul de „aurei” a fost descoperit la Rucăr (jud. Argeș). Comuna se află în nord-estul județului, la limita cu județul Brașov, în Munții Făgăraș și pe cursul superior al Dâmboviței și al afluentului acesteia, Râușorul. Este străbătută de șoseaua națională DN73, care leagă Piteștiul de Brașov. Comuna Rucăr este situată la contactul a cinci unități de relief, Munții Iezer-Păpușa, Munții Făgăraș, Munții Piatra Craiului, Munții Leaota și Culoarul Bran – Rucăr – Dragoslavele. La contactul dintre culmile vestice ale Munților Iezer – Păpușa și Culoarul Bran – Rucăr – Dragoslavele s-a dezvoltat, depresiunea tectono erozivă Rucăr, care este străbătută de Râușor și afluenții săi, și de Roghina. În comuna Rucăr se află unsprezece monumente istorice de interes național. Primul și cel mai important este situl arheologic „Castellum”, evaluat ca provenind de la începutul secolului al II-lea e.n., din epoca romană. „Castellum” de la Răcăr – Scărișoara (jud. Argeș) este situat pe Câmpul Rucărului, la NE de satul Rucăr, în lunca pârâului Râușorul și are cod LMI (Lista Monumentelor Istorice) AG-I-s-A-13375. Fortificația romană a fost locuită de militarii care au asigurat paza căilor de acces peste munte. Dimensiunile acesteia sunt de 27×20 metri. Aici au fost efectuate săpături și au fost descoperite elemente de construcție și artefacte de factură romană din perioada de domnie a împăratului Gordianus al III-lea. (G.V.G.)
Lasă un răspuns