În localitatea Geoagiu (jud. Hunedoara), se poate ajunge la cea mai veche biserică de zid din România. Odată ajunși în fața monumentului creștin, surpriza este dublă, pentru că în aceeași curte sunt de fapt două biserici cu valoare de monument istoric și de o valoare inestimabilă. Dacă prima este cunoscută ca și „Capela Romana” sau „Rotonda”, cea de a doua este „Biserica Reformată”. Ce au în comun cele două clădiri, în afară de fatul că se află în aceeași curte – este faptul că sunt în custodia Bisericii Reformate și amândouă sunt construite din materiale refolosite, recuperate din construcțiile romane din apropiere, precum cunoscuta Biserică Sfântul Nicolae din Densuș (sec. XIII). Rotonda, cea care respectă forma altarelor geto – dacice – precum „Rotonda lui Galeriu” de la Salonic (antica Săruna getică; Grecia), sau altarele din insula Samotrace (Grecia) și sanctuarele de la Sarmisegetusa Regia (Orăștie) – a fost construită pe la anul 1100, probabil imediat după schisma creștină și folosește un stil de construcție neobișnuit, circular, ca un turn aducând oarecum aminte de turnul Bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim, sau de turlele bisericilor noastre ortodoxe. În lăcaşul de cult nu se mai ţin slujbe şi poate fi vizitată doar ca muzeu. Diametrul interior al navei bisericii este de 5,5 m iar lungimea (navă și absidă) este de 7,50 m în interior și 9,50 m în exterior.
Declarată cu cod LMI: HD-II-m-A-03316 în Lista Monumentelor Istorice, acestă biserică este o raritate în cadrul arhitecturii romanice din Transilvania datorită planului circular și a materialelor de construcție recuperate din castrul roman. În literatura de specialitate există puține referiri la aces tunic monument de cult. Edificiul este singura rotondă in țară care se mai află în picioare și poate fi văzută. Mai puţin cunoscută de turişti, chiar şi de către cei care vizitează frecvent staţiunea Geoagiu-Băi, Biserica Rotonda impresionează prin vechimea şi forma ei ciudată. Potrivit istoricilor, a fost construită în secolele XI – XII, în vremea regelui Ladislau I al Ungariei, fiind astfel considerată cea mai veche biserică medievală din ţară. Din acea perioadă datează şi primele morminte aflate în jurul lăcaşului religios. Legenda spune că bisericuţa, cu ziduri groase din cărămidă romană şi din piatră de râu, a fost opera unor cruciaţi care se întorceau din Ierusalim pe drumul roman care străbătea Valea Geoagiului. Rotonda a fost folosită ca biserică, apoi a fost transformată în capelă, pentru că în vecinătatea ei, trei secole mai târziu, a fost ridicată o altă biserică. Primii proprietari ai „Rotondei“ au fost nobilii din familia Akos din Geoagiu, iar arheologii au descoperit în curtea şi în incinta ei 172 de morminte. Copiii erau înhumaţi în interiorul Rotondei, iar maturii în exteriorul acesteia, după arată rezultatele săpăturilor arheologice. Activităţile de cercetare nu au scos însă la iveală întreaga poveste a clădirii. Au trecut aproximativ 800 de ani de la zidirea edificiului din piatră de la Geoagiu. Pentru oamenii din orăşelul cu 6.000 de locuitori, înfiinţat pe ruinele aşezării daco-romane Germisara, „biserica ungurească“, aşa cum i se spune Rotondei, nu reprezintă un mister. „Ne-am obişnuit cu ea şi poate de aceea nu o considerăm ieşită din comun, deşi pare veche de când lumea. E pustie mai tot timpul. Doar vara, când vin copiii în tabăra şcolară, locul ne mai atrage şi nouă atenţia“, spune Vasile Ispas, un tânăr din localitate, care locuieşte în vecinătatea bisericii. Din strada care duce spre izvoarele termale din Geoagiu şi spre ruinele castrului roman din localitate, Rotonda pare un monument uitat. Până în urmă cu câţiva ani, nu existau nici indicatoarele care să îi îndrume pe vizitatori spre ea. Situaţia lăcaşului s-a mai schimbat între timp. Au fost montate panouri informative, iar cei care au bisericuţa în grijă îi invită pe turişti să o vadă.
Rotonda se află în curtea unei tabere de copii administrată de Asociaţia Tinerilor Creştini din Transilvania, cu sediul în Cluj-Napoca. În aceeaşi curte, la adăpostul unor pini bătrâni, turiştii descoperă o altă biserică medievală, veche din secolul al XVI-lea. Biserica vecină a fost ridicată în stil gotic, din cărămidă şi pietre funerare romane, iar poarta de intrare în lăcaşul de cult reformat este străjuită de statuetele a doi lei, vechi de aproape un mileniu (posibil statui recuperate din castrul roman?). Cele două construcţii sunt deschise mai tot timpul, însă doar în biserica gotică mai au loc slujbe religioase. „Comunitatea reformată din Geoagiu mai numără doar câteva persoane care participă la slujbe, iar acestea au loc cam o dată pe lună. Totuşi, în ultimii doi ani, de când au fost montate panourile informative şi indicatoarele spre monumentul istoric, au început să vină turişti în număr mai mare să viziteze Rotonda. În plus, în lunile de vară, vin copii şi tineri în centrul nostru, în curtea căruia se află cele două monumente“, a declarat Zoltan Takacs, administrator al centrului de tineret din Geoagiu. Potrivit acestuia, în viitorul apropiat vor avea loc lucrări de restaurare a edificiilor. Autorităţile din Geoagiu susţin la rândul lor că se vor implica în promovarea turistică a monumentului istoric.
Un alt monument aflat în aceeași curte este Biserica Reformată. Aceasta este construită în secolul XVII -lea, are o lungime de 20 de metri și o lățime de 10 metri, cu un turn de 20 de metri. Și aceasta are o particularitate și anume turnul nu are ferestre. Pereții sunt și ei construiță cu materiale romane probabil aduse de la castrul din Cigmău. Dealtfel pietrele funerare cuprinse în pereți au făcut obiectul unui studiu al specialiștilor de la Universitatea din Oxford (Marea Britanie).
Materialele de construcție folosite la cele două biserici au fost recuperate din ruinele castrului roman Germisara, cunoscut de altfel ca și castrul roman de la Cigmău, aflat în apropiere. Acesta a fost un castru de unitate auxiliară, aflat alături de o așezare civilă, localizat la sud de satul Cigmău, în imediata apropiere de localitatea Geoagiu, județul Hunedoara. Situl arheologic din epoca romană de la Cigmău, cunoscut ca și „Cetatea Uriașului” sau „Cetatea Urieșilor” – se află pe platoul Turiac, prima terasă a Mureșului, circa 2 km de la Geoagiu spre Simeria, în satul Cigmău, pe malul drept al Mureșului. Inițial, amplasamentul nu a putut fi determinat cu certitudine absolută, deoarece în zona în care există ruine antice romane nu au fost executate săpături sistematice. Până în anul 1990 pe întreaga suprafață a castrului au fost efectuate lucrări agricole, ce au dus la distrugerea parțială, sau în unele porțiuni chiar totală, a zidurilor. În decursul timpului, tot din această zonă, a fost recuperată piatră de către locuitorii așezărilor din apropiere folosită la diferite construcții. Abia în anul 2000 au început săpături la situl arheologic situat între localitățile Bobâlna și Geoagiu, pe malul drept al râului Mureș, la punctul „Dealul Urieșilor”, aflat la aproximativ 8 km de complexul termal roman Germisara, cunoscut și sub numele de „Thermae Dodonae”. În acest castru a fost cantonată unitatea militară Numerus Singulariorum Britannicianorum, precum și subunități ale Legiunii a XIII-a Gemina, dovadă fiind cărămizile ștampilate descoperite aici. Descoperirea efectivă a castrului a avut loc în septembrie 2007. El este considerat de specialiști foarte important pentru că apăra vechiul drum imperial care unea capitala Daciei romane, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, de Micia (Vețel) și Apulum (Alba Iulia), dar și exploatările de aur din Munții Apuseni (Zlatna și Roșia Montană). Spre deosebire de majoritatea castrelor militare romane, care au formă rectangulară, castrul de la Cigmău-Germisara, clădit fiind pe o culme, urmărește întocmai forma accidentată a terenului.
Suprafața castrului este de aproape 2,4 ha, fiind o construcție foarte mare pentru numărul relativ mic de soldați. În castru erau cantonați 400-500 de militari, față de 800 cât avea o cohortă. Dimensiunile maxime ale castrului de la Cigmău sunt 320 de metri lungime și de 170 de metri lățime, de la nord la sud. Castrul era legat de așezarea civilă, de termele de la Geoagiu Băi și de cariera de andezit printr-un drum principal. Castrul era străbătut de două drumuri principale: unul de la nord la sud și celălalt de la est la vest. Aceste drumuri erau realizate din pietriș amestecat cu nisip și erau prevăzute cu rigole care colectau apele pluviale de pe acoperiș și drum. În această zonă a fost descoperit un denar republican din argint, emis de Marcus Antonius în anii 32-31 î.Hr., un dupondiu din bronz, din timpul împaratului Nerva (97 d.Hr.), un sesterț din bronz emis de Traian și datat 103-110 d.Hr. (?), iar cea mai recentă monedă fiind un dupondiu din bronz de la Otacila Severa, datat 244-248 d.Hr. Prin datarea monedelor, se consideră că acest castru a funcționat neîntrerupt cel puțin în intervalul cuprins între anii 100-250 d.Hr.
Lasă un răspuns