O nouă familie de reptile mezozoice care a trăit în urmă cu 70 de milioane de ani în Transilvania a fost identificată și numită de către cercetătorii paleontologi din cadrul UBB, după descoperirea urmelor fosile ale acesteia la Oarda de Jos, lângă Alba Iulia (Transilvania), în vara acestui an (2017). Paleontologii Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și ai Muzeului Țării Crișurilor din Oradea au efectuat aceste cercetări de teren, după care au publicat rezultatele cercetării fosilelor acestei șopârle care dovedește prezența unei noi familii denumite de către aceștia Barbatteidae.
Șopârla mezozoică, descoperită la Oarda de Jos, lângă Alba Iulia, încadrată într-un nou gen și nouă specie, a fost denumită Oardasaururs glyphis. Ea atingea în jur de 20 cm lungime și a viețuit la finele Mezozoicului, în Cretacic, acum cca. 70 milioane de ani, pe un uscat insular (numit Insula Hațeg, din dispărutul Ocean Tethys), care ocupa la acea vreme o bună parte a Transilvaniei actuale. „Ceea ce este caracteristic acestei șopârle este sculptura foarte evidentă a acoperișului cranian, cu creste separate de șanțuri care imprimă celui care privește imaginea generală a unei scrieri, de unde și denumirea speciei de „glyphis”, însemnând „cu scriere, prin sculptare”, a declarat dr. Márton Venczel, de la Muzeul Țării Crișurilor. La rândul său, profesorul Vlad Codrea de la UBB Cluj-Napoca susține că aceasta este o „descoperire remarcabilă”, atât prin poziția sistematică a fosilei — nouă pentru știință — cât și prin faptul că îmbogățește biodiversitatea Insulei Hațeg de la final de Mezozoic.
„Este o dovadă a faptului că mai sunt încă suficiente elemente de cunoaștere care pot fi adăugate acestui uscat insular, de faimă mondială prin evoluția lumii vii care l-a caracterizat. Această mică șopârlă a viețuit în umbra dinozaurilor specifici acestei insule, parte dintre ei celebri prin faptul că au devenit „pitici” pe parcursul istoriei lor din cauza vieții în mediul insular. Dacă șopârla de la Oarda nu impresiona prin dimensiuni, fiind mai degrabă mică, o formă înrudită denumită Barbatteius (definită de aceiași cercetători) ajungea la nu mai puțin de 80 de cm lungime”, a mai spus Vlad Codrea. Pentru doritori, o parte dintre dinozaurii descoperiți pe Insula Hațeg, unii chiar declarați ca unicate mondiale, sunt reconstituiți în mărime naturală în cadrul expoziției permanante de la Muzeul de Geologie din București. (G.V.G.)
Lasă un răspuns