Licitație

Azi, Nimeni e mai cunoscut decât Cineva.

Cine are fapte, i-e rușine să le-arate

Când îl vede pe Nătăfleață

Cum se bagă-n față.

Și nici un jandar nu-i spune,

Treci la coadă, Măgăreță.

Licităm valori pe nimic,

Ne vindem țara pe-un ibric

De făcut cafele

Cappuccino,

Iartă-mă, Doamne, și vino

să vezi cum ne licităm râul și ramul,

loboda și leușteanul,

Țara Ta, pe care drept moștenire

ne-ai lăsat-o

și am ștrangulat-o!

Țară miraculoasă de voievozi

Azi e plină de nerozi,

Care umblă după melci la antipozi.

Așteptăm Licitația cea mare,

Pentru aer, pentru suflare,

Românul cel drept sabia și-ascute,

Își caută izvoarele niciunde.

Ne-am procopsit cu Împărați de plăcere,

Care ne-au umplut ficații de durere,

Ne-au speculat xenomania,

Umilința și chilia.

Și mustul ni l-au stors din fiere,

Până și norocul piere.

Ne-au licitat cântul și dorul,

Jalea și amorul.

Le-am dat la toți folclorul

Pân’ a secat izvorul.

Și gândul, sfântul,

Ce zbura ca vântul,

Azi ni-l colectează,

Ologii și chiompii.

Toți se cred Vodă-n lobodă,

Auzi-i cum bat la tobă,

Sunt morți după damele frumoase,

Ce se lungesc pe terase,

Cu șevaletul în față

Și când le vine sodomația

aka inspirația,

Haț, se răsfață

Făcând portrete la Balcic,

Cu firman și ișlic.

Nimănui nu-i pasă

Toți se fofilează,

Vor să fie colecționari

De risipă pe daiboji.

Curg râuri-râuri licitatorii,

Trec în frac pe alee,

Unde stă Împăratul gol –

Un coș de gunoi,

Și fiecare caută ce-o mai fi prin el,

Dar și coșul de gunoi,

Colecționar vestit,

Nu-i sac fără fund,

Și-a terminat și el proviziile.

Toată lumea se agită, strigă,

Nici unul nu are minte,

Fiecare cumpără ce vinde,

E o piață de desfacere,

Cum nici Lupa Capitolina n-a visat,

Să fie licitată de-un Vodă împărat.

A fost luată la rând, parcelă cu parcelă,

Istoria toată, pe felii, pe gulii,

Pe ceasuri și căprării.

Se vinde în delir,

De-o fi sfârșitul lumii,

Nu mă mir!

Dar ura românilor, ura, domnilor,

cine-o licitează?

Cum, nimeni?

Cum, Nimeni a devenit Cineva?

Hai, nu vă sfiți,

Poftiți,

Avem ură de toate pentru toți,

Pentru străbuni și nepoți,

E ieftină, o dăm pe-o nimica toată

Doi bani pe-o lopată,

O dăm și cu polonicu’

Pentru ăla micu’!

De la buric în jos,

E ură pentru toți!

Ură la kilogram,

Să faceți mare bairam!

Luați pe săturate,

Până cădeți pe spate,

Până crăpați,

Căci vrem să facem curat la măcelărie,

Malaxorul istoric să fie purificat,

Pentru un nou ciclu remaniat.

Scuzați, mă sună Cineva pe mobil.

A, da, gata, am zburat!

Alerg la Casa de licitații ArtMania,

Am auzit că se lictitează ce are poporul mai scump:

Vorbăria.

Oare cine o achiziționează,

Chinezii sau extratereștrii?

Și oare câți pași de strigare vor fi de Sabat

Până la fatidicul Adjudecat?!

E musai de la capăt s-o luăm,

Fiindcă nu mai avem ce să licităm.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*