Tezaurul monetar antic de argint de la Vărbila (jud. Prahova)

Vechea legendă a existenței comorii de la Mănăstirea Vărbila i-a înnebunit pe căutători de comori prahoveni. Povestea unei presupuse comori de 40 de kilograme de bijuterii, veche de 500 de ani, care a fost îngropată de călugări undeva în jurul mănăstirii Vărbila din Prahova a aprins imaginaţia căutătorilor profesionişti, dar şi pe a autorităţilor. Ctitorie a trei boieri din zonă, biserica Mănăstirii Vărbila a fost ridicată între anii 1510-1532, în prezent făcând parte din categoria monumentelor istorice grupa A, de valoare naţională şi universală. La 1600, se pare că în biserică ar fi poposit şi Mihai Viteazul, venire prilejuită de înfruntarea de la Bucov, cu polonezii conduşi de Jan Zamoisky. Cu perioade de mărire şi decădere şi o istorie zbuciumată, presărată de dezastre naturale, incendii şi jafuri, între anii 2008-2012, Ansamblul Medieval al fostei Mănăstiri Vărbila a fost restaurat şi redat circuitului cultural şi spiritual. A fost şi momentul readucerii pe tapet a legendei despre comoara de la mănăstire, o poveste care îşi are rădăcinile într-un fapt real, petrecut în 1940.

În anul respectiv, la baza turlei bisericii, ar fi fost descoperită o mică comoară, ascunsă aici chiar de călugării care au slujit în trecut în lăcaşul de cult. Legenda, transmisă prin viu grai de locuitori, vorbeşte despre o comoară veche de 500 de ani, care ar conţine 40 de kilograme de obiecte din argint şi din aur, vase de cult, cărţi şi chiar bijuterii. O mică parte ar fi fost zidită în clopotniţă, iar o alta a fost ascunsă într-un sipet, undeva în pădurea din jurul mănăstirii Vărbila. Existenţa comorii s-ar explica prin faptul că, în jurul anului 1530, biserica era foarte bogată, adunând valori din donaţiile făcute de Radu Paisie, boier din zonă şi apoi domnitor, dar şi din alte surse, familii bogate, înrudite cu Radu Paisie. În următoarele sute de ani, cu ocazia deselor cotropiri, călugării au ascuns comoara „într-un loc foarte dosnic şi apărat de toate vitregiile sociale şi naturale“. La finalul lucrărilor de renovare, actualii slujitori de la Vărbila vorbeau şi de o altă legendă, a unui tunel secret de evacuare, care făcea legătura între mănăstire şi pădurea din apropiere. Povestea comorii a fost luată foarte în serios şi de autorităţile locale şi judeţene.

În 2014, au decis să se implice prin aducerea de echipamente performante de detecţie a metalelor, comoara având o importanţă de tezaur şi nu una neapărat financiară. Autorităţile aduc ca argumente şi lucrarea istoricului român, Gheorghe Brătianu, care a scris, în 1935,  o istorie a românilor din legende şi povestiri, care până acum s-a adeverit în proporţie de 92 la sută. De asemenea, din discuţiile purtate de autorităţi cu bătrânii din sat, locul mănăstirii, foarte bine ascuns şi adăpostit, nu avea cum să nu fie şi loc de tezaurizare. În ciuda căutărilor autorităţilor şi a vânătorilor de comori, tezaurul nu a fost găsit până acum, dar continuă să suscite imaginaţia tuturor. Mănăstirea se află la aproximativ 20 de km depărtare faţă de Ploieşti, în satul Vărbila, comuna Iordăcheanu, în mijlocul unei perdele de pădure de peste 2.000 de hectare care pot ascunde multe taine. Posibil ca numele localității să poată fi înțeles și ca Bărbila (de la barbă), unde B poate fi înlocuit cu V. Așa mai avem comuna Vărbilău (jud. Prahova), unde la Coțofenești a fost descoperit celebrul coif de aur geto – dac, dar avem și apa Vărbilăului, ca aflent al Teleajenului prahovean.

Și totuși, pe 13 noiembrie 2013, în acestă pădure de la Vărbila a fost găsit de către detectoriștii autorizați un tezaur de monede antice de argint cuprinzând 93 de monede republicane romane (denari republicani și imitații dacice) şi de tip thassos (tetradrahme din argint și imitații dacice), datând din secolele II-I î.Hr. Adâncimea de recuperare: 20-30 cm. El a fost predat către autorități, spre a fi curățat, restaurat și conservat. Descoperitorii le-au dus direct la Muzeul Naţional de Istorie a României din București, deşi legea îi obligă să sesizeze, mai întâi, autorităţile locale, așa cum ne-a declarat Alin Frînculeasa, şeful biroului Arheologie al Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova. Potrivit şefului Biroului Arheologie, obiectele cu valoare arheologică sunt mult mai valoroase pentru public dacă sunt expuse în judeţele în care au fost găsite. Acesta este cel de-al patrulea tezaur descoperit în anul 2013 pe teritoriul judeţului Prahova, de către persoane care au folosit aparatură de detectare a metalelor. Chiar dacă tezaurul monetar antic descoperit nu face parte din comoara medievală atât de așteptată și de căutată de detectoriști, totuși, prin descoperirea lui se dovedește puterea economică a triburilor geto – dace din zona prahoveană, cei ce au tezaurizat astfel posibila vânzare a unor servicii sau a unor valori materiale, către terțe persoane. Prin numărul lor, descoperirile datorate acestor arheologi amatori posesori de detectoare de metale, aduc noi contribuții la cunoașterea adevăratei istorii. (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*