Nu din somnul rațiunii noastre s-au născut acești monștri! Ei erau deja aici, ascunși în culcușurile asigurate de neaplicarea lustrațiilor la timp… Indiferența, apatia și ipocrizia noastră doar i-au hrănit, somnul nației împlinindu-i apoi într-un ritual al ritmicității neghiobiei în formulele despotice pe care, de fapt, le-am creionat cu mâna noastră. Iar cu legitimitatea dată de alegerile noastre doar i-am adus la lumină. Și sunt, chiar dacă ne doare (pe noi, ca prezent, dar pe copii noștri, ca viitor, i-ar putea sfărâma), sunt tocmai acei monștri legitimi ai somnolenței noastre mioritice. Monștri unui vot mult prea popular care și-a arătat periculoasa putere dată de dreptul dat oricui de a alege. Zece clase sunt prea puține pentru a lăsa un șofer la volan. Să nu ucidă un biet trecător. Dar nu sunt prea puține pentru a-i lăsa pe cei neinstruiți să ne ucidă cu neștiința ori puterea lor de a înțelege…
I-am împlinit și le-am dat puterea impunerii într-un tot menit să strivească rațiunea rușinată parcă de propria-i cumsecădenie. În câteva zile, plenul executiv al Partidului Social Democrat ne-a dat înapoi cu câțiva ani. Și poate nu derapajul intern este cel mai grav, ci imaginea creată afară. Pentru că, într-un asemenea ritm, „clauza” noastră ca națiune prooccidentală se va disipa. Și iarăși vom rămâne singuri… Noi și acești monștri avizi de putere.
Executarea instituțiilor democratice ale statului a început… Nu se mai îndoiește nimeni. Și cât de ilar trebuie să fie ca instaurarea despotismului să se facă prin instrumentele democrației?! Iar „reconfigurarea” principalelor instituții, coborând însă și pe verticala lor, chiar galopant, a demarat cu alungarea personajelor din fruntea lor. Pentru că sistemul plenar comunistoid nu mai are răbdare să aștepte să vadă care personaje și instituții s-ar preda ele singure noului sistem. Care ar trăda și s-ar „învârti” de bună voie.
Nu, plenara roșie care acaparează țara nu are timp. Nu mai pierde vremea cu delicate rotiri de cadre. Ea schimbă totul a priori, într-un ritm alert, având suficientă masă de slugarnici gata să ia parte la marele ospăț roșu. Roșu plenar, dar mai ales un roșu dat de sângele unei democrații schilodite, hăituită, răpusă din interior prin indolența noastră.
Parlamentul României nu este pe cale să devină noua mare adunare națională. Este deja un m.a.n., fiind doar o chestiune de timp până își va asuma adevărata titulatură. Adică în clipa în care va absorbi ori converti procentele de dincolo de majoritatea absolută.
Căței sistemului nu ascund nici ei „trecerea”. Într-un atac furibund la adresa unei mari actrițe care a avut curajul să se revolte (și da, vorbim deja de curajul de a ne revolta acolo unde ar trebui să vorbim de opinii și dreptul la libera exprimare), ridicolul personaj Mirel Palada ironiza omul revoltat, amintindu-i că, în guvernarea trecută a social-democraților, nu i-a fost „greață de comuniști”, primind fonduri pentru proiectele sale culturale.
Or, comuniștii lui Ponta nu sunt și cei ai lui Dragnea?! Și, de fapt, nici nu contează cum își spun. Ci ceea ce sunt! Ar putea să-și spună și „hahalerele roșii”, nu contează! Deja se simte cuțitul roșu la beregheata „burghezilor” cu meserii liberale. Ai primit proiecte să trăiești pe propria-ți muncă? Taci! Adică exact tăcerea pe care o impune acum sistemul lui Dragnea la nivel popular. V-am dat suta de lei, tăceți!
Da, tăceți români ai votului prea popular! Tăceți și bucurați-vă de banii primiți, nu de la el, sistemul roșu, ci tot de la noi (veți înțelege poate cândva adevărul de dincolo de ipocrizie), bucurați-vă pentru pomana de azi și mâine, ce va fi plătită cu viitorul copiilor noștri.
Și da, trebuie să spunem lucrurilor pe nume! Pentru că dacă pensionarii se pot bucura de pomenile primite este pentru că ei au viitorul cu linie terminus aproape aici, în prezent. Dar noi, cei ce avem viitorul de pensionari peste ceva mai mulți ani, nu ar trebui să ne hlizim prostește la ceea ce ne „dă” acest sistem. Pentru că atunci când primești bani și foloase de la un sistem al penalilor, te faci parte lor. Iar lotrii nu sunt nici „roșii”, nici „galbeni”, nici foști „portocalii”…
Sunt lotrii și atât!
Nu va impartasesc punctul de vedere dle Mihalache.In primul rand pentru faptul ca dvs.vedeti raul cel mare doar la PSD „care ne-a dat suta de lei”ca sa va citez si nu la cei care ne-au luat suta de lei. Acest lucru nu este lipsit de importanta intr-o colonie,fiindca asta a ajuns Romania,unde ne luptam pentru supravietuire. Am mai observat ca cei mai virulenti critici la adresa PSD-lui si a noului guvern,sunt tocmai cei carora li s-a luat suzeta lipita la banul public de multi,multi ani. Parerea mea este ca ar trebui sa-i lasam pe cei care au castigat alegerile si au totusi un program de guvernare sa si-l puna in practica(daca vor fi in stare)
Vă respect și vă mulțumesc pentru punctul dvs de vedere. Spre deosebire de cei ce ne (o)cârmuiesc, noi doi respectăm și apreciem libertatea de opinii, ba, chiar ne construim pe ea proiecția zilei de mâine. Ceea ce, la răul politic pe care îl văd (stați liniștit, că executivele lui Boc s-au bucurat de aceeași analiză critică în paginile Națiunii; pentru mine nu există o anumită clasă politică de o culoare dușmănoasă, pentru mine dușmani sunt toți aceia care fac rău țării), nu veți întâlni. Cred că trebuie să renunțăm la acest „atavism” postdecembrist, „dacă au câștigat, să-i lăsăm să vedem de ce sunt în stare”. Nu, votul pe care l-au primit nu este un cec în alb. Este un contract pe care îl au cu țara. Și nu trebuie să așteptăm să vedem dacă vor fi în stare. Pentru că anii trec. Și, deja, 27 sunt mult prea mulți. Prea mulți, DEGEABA! Nu credeți? De aceea, trebuie să-i presăm să fie în stare!