Juncuța și ju(n)canul…

S-au găsit… Ea, grasă și… atât, el privind prelung la dânsa. Dar nu pentru a-i admira formele preapline de neprivitul altora, ori mai știi?!, ci pentru a-i culege vorbele înspumate. Că s-a așezat juncuța pe rol de jude fix pe sticla ecranului TV. Și cum nu prea încăpea a mai dat un cot, o palmă, și a început să ne ia la harță.

Vocala mugitoare în numele (ne)libertăților civice a lătrat din poarta României (ne)curate un hidos mesaj de cenzură: „Să se închidă, voiesc!”. Nu vreun ong anti-românesc, nici ușa în botul feluritelor dobitoace analist-ongiste, ci emisia unei televiziuni. Și nu contează care ar fi aceasta! Ar putea fi și una de latrină, și una de nișă! Nu numele, și nici „mărcile” de scandal și jeg de pe chiloții atârnați, contează! Așa cum nu ar fi trebuit să conteze nici în clipa în care de pe fostul OTV era demontată antena în prima ordonanță de urgență a cenzurii întocmită de guvernul de atunci. Și când, la vremuri trecute, doamna cea necurată, prin finanțele fundației sale, nu a sărit să apere drepturile și libertățile presei.

Și măcar de rămânea așa și acum… Privind la poarta cea învechită a unei prese demodate, neinteresând-o protejarea libertăților, chiar și așa cum au fost ele înțelese de către unii, și care nu pot fi judecate de cel ce se pretinde gardian al societății civile (pe care nu l-a pus nimeni, dar, iată, dimensiunea contează!). Dar nu, acum a instigat la închiderea unei televiziuni. Azi una, mâine poate restul, nu?!

Și nu, nu a cerut să se dea jos sârmele pe care atârnă rufele nespălate ale postului cu pricina. Nici să fie deratizate pe sub limbile înveninate feluritele pupeze care prestează a fătu(li)ci de prompter. Ci direct închiderea televiziunii, că așa vrea dânsa. De fapt, ăia care îi umflă, crede ea, fleicile de sub burțoiul fundației, dar de fapt îi freacă șuncile de sub șezut.

Și de ar fi stat juncuța necurată singură în fața abatorului de libertăți civice, mugind în gol precum suratele ei, măcar știam că nu poate lăsa mai mult de o balegă și o flatulență puturoasă. Dar a venit din spatele ei… ju(n)canul… Nu să-i împlinească vreo poftă ca între dobitoace, ci să îi dea dreptate. Or, unde s-a mai pomenit ca măcelarul de la abatorul (de libertăți TV) să țină partea dobitoacelor, fie ele și necurate?

De fapt, cei doi s-au potrivit în vorbă încă dinainte să i se ceară juncuței să croșeteze o solicitare… editorială de cenzură care să devină, pe mâna ju(n)canului, subiect de analiză în CNA.

Ce, „măcelarii” nu fac și ei trafic de influență? Așa că Valentin Juncan, membru CNA, s-a angajat public să introducă personal pe ordinea de cenzură a forului solicitarea de la nedoamna juncuță.

Evident, nu o să se treacă presa de mu(n)getele de pip(p)idi de prin media la care tot rumegă șefa de la kominternul curat ongist. Dar nici nu ar trebui să tacă!

Pentru că nimeni nu are dreptul să ceară închiderea unei structuri de presă. Nu la 27 de ani de la câștigarea dreptului de a vorbi și nu într-un an în care în țarcul cu jivine anti-media avem latifundiarii de neconstituționalitate ce ne așteaptă, nici măcar la abatorul CNA, ci direct în stradă, cu lama legii defăimării.

Și numai mâine-poimâine nu ne-om trezi cu parteneriatul public privat CNA-ongul necurat! Acolo unde CNA nu poate ajunge, în media virtuală, pentru a se agita pe post de monitor (că și vacile, nu doar… boii, pot șede ca vițeii la poarta nouă, nu?!), să intre cu interpusa, iar acolo unde „dânsa” nu încape cu pliurile prea lăsate să trimită juncănelul de serviciu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*