În patrimoniul Muzeul Dunării de Jos din Călăraşi se păstrează unul dintre cele mai valoroase obiecte istorice din România: o cupă ritualică datând din mileniul al V-lea î.Hr., atribuită comunităţilor Boian-Giuleşti, din neoliticul final al Dunării de Jos. „Piesa a fost descoperită în situl arheologic de la Gălăţui-Movila Berzei, într-o locuinţă-sanctuar datată în neoliticul final dunărean. Cupa cu picior reprezintă, prin maniera de ornamentare şi semne, una dintre cele mai importante descoperiri ale neoliticului european, o culme a creaţiei geniului uman al mileniului V înainte de Christos”, a precizat Marian Neagu, managerul Muzeului Dunării de Jos.
Gălățui (în trecut, Găunoși) este un sat din comuna Alexandru Odobescu (jud. Călărași). Comuna se află în centrul județului, pe malul lacului Gălățui, un lac de acumulare din lunca Dunării, cu o suprafață de aproximativ 750 ha, alimentat cu apă din fluviul Dunărea și din izvoare proprii. Momentan, singurul obiectiv istoric din comuna Alexandru Odobescu inclus în Lista Monumentelor Istorice la nivel național este situl arheologic de pe ostrovul Barza, o insulă inundabilă aflată în nordul satului Alexandru Odobescu, sit ce conține urmele unei așezări din eneolitic atribuită culturii Gumelnița.
Colecţia de Artă preistorică din cadrul Muzeului Dunării de Jos – înfiinţat în anul 1951 – adăposteşte o adevărată comoară de peste 1.000 de piese. Toate aceste obiectele au participat la expoziții din America, Elveţia, Anglia şi Grecia, iar străinii au putut admira statui care reprezintă zeităţi şi piese de ceramică modelate și decorate luxuriant. „Sunt mândru de aceste colecţii şi chiar sunt bucuros că suntem singurii care avem aşa comoară“, a spus Marian Neagu. Piese deosebite din aur, lut, cupru sau os ce datează din mileniul V î.Hr. au uimit lumea pe meleagurile unde au fost expuse. Şantierele arheologice dunărene de unde provin piesele se află pe malul fluviului Dănărea, sau sunt adiacentele fluviului, cum ar fi: comuna Grădiştea, satul Coslogeni, satul Gălăţui – lacul Movila Berzei (pasăre cu valențe născătoare), comuna Măriuţa – lacul Mostiştea. „Piesele sunt ale municipiului şi sunt foarte importante pentru noi, dar şi pentru străinătate. Puţine popoare au o istorie impresionantă ca a noastră, de aceea şi interesul crescut al mai multor state pentru a le expune“, a mai adăugat Marian Neagu, directorul Muzeului Dunării de Jos. Cupa descoperită în acest sit arheologic a suferit în prealabil un ritual de fragmentare (spargere) care îi conferă valenţe magice unice (spre a nu mai putea fi folosită după aceea, după ce a fost oferită zeului).
Tipologia motivelor ce o împodobesc spun că această cupă ritualică are suprafaţa împărţită în mai multe câmpuri şi în două mari registre ornamentale (două „lumi” care vin în contact). Alternanţa motivelor are un ritm foarte precis (unghiuri drepte reprezentând Pământul – echerul și curbe voluptoase ce vin spre întregirea inelului – za ritualică a legământului), iar întregul decor poartă amprenta unei armonii perfecte, prin alipirea acestora. Dispunerea motivelor excizate spiraliform în două registre dă o anumită fascinaţie produsă prin desfăşurarea motivelor în şiruri orizontale (culoare de fugă, labirint personal), dar şi prin continuitatea şi chiar îmbinarea lor pe vertical (întâlnirea celor două lumi). Astfel, evoluţia motivelor spiralico-meandritice în cele două register, superior şi inferior, creează iluzia unei anume comunicări atât în plan orizontal, cât şi vertical. De fapt, toate vasele si statuetele descoperite în acest sanctuar sunt decorate cu semnul magic – religios spiralo-meandritic. Artistul preantic a creat mai întâi cadrul magic al suprafeţelor ce urmau a fi „însemnate” prin mărginirea cu şiruri de triunghiuri ce au rolul de-a delimita un spaţiu sacru (triunghiul=cerul=trinitatea). Meandrele compuse se aleargă una pe cealaltă într-o dinamică ce se inversează în registrul inferior (pentru a se crea ceva, trebuie sacrificat ceva). Pe cealaltă parte a vasului, în acelaşi registru, apar spirale triple excizate paralel, care se continuă armonios în registrul superior prin meandre decupate cu măiestrie pe suprafaţa vasului. În registrul superior, decorul este întrerupt de un câmp de romburi (pătrate aflate la strâmtoare; lumea noastră remodelată) care pornesc pe şase rânduri pentru a se termina magic în şapte rânduri (semnul și simbolul lui 7; „Firul Creației ce se multiplică”). Umplerea motivelor excizate cu o pastă albă pe fundalul ceramic roșu îi dă cupei o strălucire extraordinară, omogenitate şi o armonie aparte (alb și roșu, simbol al mărțișorului, al Zeului Marte).
Acest mod de ornamentarea urmăreşte crearea unor spaţii şi imagini printre care spiritul să poată călători, asemenea mandalelor orientale. Toate motivele sintetizează în fapt o singură imagine. Semne transmise de comunităţile Boian acum mai bine de 7000 de ani! Toate piesele descoperite în sanctuar, inclusiv statuetele, poartă semnul spiralei sau al meandrului. Spirala a simbolizat încă din preistorie nașterea noii vieţi. Într-o lume în care simbolurile, semnele şi valorile sunt uitate sau ignorate, cupa ritualică de la Gălăţui poartă un mesaj peste milenii, o pledoarie minunată pentru viaţă și artă.
Lasă un răspuns