O denumire mai nefericită nu găsea: Ministerul Repatrierii Românilor! De parcă cele patru milioane de români plecați afară ar fi niște obiecte, pentru uzul personal, intern, al politicienilor, că nu mai are cine să-i voteze aici, ori mai rău parcă ar repatria urnele de vot ale lui Dragnea. Iar Călin Popescu Tăriceanu a găsit și un rang instituțional pe măsură: minister! Nu agenție ori un oficiu, ceva similar structurii care se ocupă de atâția ani de expedierea „afară” a românilor ca forță ieftină de muncă.
Cum o să facă această „repatriere” în masă, Tăriceanu nu mai spune! Și nici nu ne explică dacă i-a întrebat și pe românii de afară dacă ei vor să se repatrieze? Or, dacă au nevoie de o structură care să se ocupe de așa ceva? Sau ar trebui schimbat ceva aici pentru a le transforma dorința lor de a veni acasă în putință?!
Nu ar trebui consolidată mai întâi „oferta” țării către posibilii „repatriați”? Nu ar trebui ca economia națională să înceapă să „duduie”? Dar în mod real, nu în cifrele pe care C. P. Tăriceanu le umfla în vremea în care a fost premier.
Probabil, liderul ALDE a găsit un notes cu datele de atunci. Dar a uitat (deh, vârsta!), esențialul: că sunt „de atunci”. Și crede că dacă aduce în țară cele patru milioane de români, economia țării va „duduii” singură. Doar că lucrurile nu stau așa! Întâi trebuie stimulată piața muncii, trebuie create milioane de locuri de muncă, după aia poți pune pe tapet un minister al reinserției românilor în țara lor. Nu al repatrierii, domnule Tăriceanu, că nimeni nu se va lăsa ademenit în țară de o structură cu nume de catafalc.
Reinserția, românilor în țara lor! Sau și mai corect spus, reîntregirea lor! Reîntregirea a milioane de familii destrămate! Despre asta ar trebui să vorbească Călin Popescu Tăriceanu din perspectiva în care își joacă, șters, rolul electoral de acum.
Iar dacă țara are nevoie de un nou minister, atunci ar trebui să înceapă cu un Minister al Copilului. Pentru că problemele copiilor noștri s-au agravat. Și în țară, vorbind despre pruncii lăsați în grija bunicilor, acești copii ai generației exilului, dar și de cei „de afară”, vizați de presiunile unor instituții de inserție forțată în societăți ce l-au renegat pe Dumnezeu ca protector al familiei.
Și nu am auzit nici un politician, în această grotească manipulare numită „campanie electorală”, să vorbească în mod real, din suflet, și nu din perspectiva unor bifări de opis electoral, despre drama României. Ar fi trebuit să glăsuiască despre generațiile întregi care se înstrăinează aici, în propria țară, lipsite fiind de familii, dar și despre pruncii înstrăinați de afară care ne sunt răpiți; în schimb, în prestațiile lor electorale, politicienii s-au limitat la aceleași bufeuri penibile și caricaturale.
Copiii? Atâta vreme cât nu vor avea un minister al lor, lăsându-i la „și alții”, într-un for al tuturor problemelor sociale, zis și al familiei, care a devenit, mai nou, mai mult al familiilor de imigranți și refugiați decât al familiilor noastre, nu putem vorbi despre o protecție a viitorului nostru. Și nu le putem spune românilor de afară: „Repatriați-vă!”
Pentru că întâi trebuie să reconstruim țara. Să ne luăm resursele înapoi, să creăm și să sprijinim dezvoltarea capitalului autohton, deși, în această fază a istoriei noastre economice, trebuie să vorbim despre reînființarea capitalului autohton, apoi să asigurăm o piață a forței de muncă atractive.
Dar pentru toate acestea, dl Tăriceanu, aveți nevoie, nu doar de „combustibilul” uman, cele patru milioane de români aduși acasă, ci și de un „motor” pe care aceștia să-l alimenteze pentru a face economia să duduie.
Altminteri, doar vă bateți joc! Și de românii de afară, pe care doar i-ați desprinde din confortul pe care și l-au creat, și care, întorși acasă, ar întrerupe fluxurile de bani care mai țin țara asta pe muchie, dar și de românii din patrie, „împatriați” într-o așteptare de un sfert de secol, pentru că ar crește presiunile asistenței sociale dacă românii de afară s-ar întoarce aici și nu ar găsi nimic de lucru.
Domnilor,tara este condusa de 27 de ani de niste excroci.Si in diaspora liderii sant asisderea pentruca astia cu globalizarea au avut grija de asta.Preotii ii invata,pe credinciosi sa nu se mai intoarca in tara.Manifestarile „sarbatoresti romanesti”sant niste chiciuri:copii invata si fac dansuri”populare”romanesti.Aiurea,astea nu sint decat ore de gimnastica ridicola.In aceste dansuri e doar o vajaiala de romanism.Genialul Petre Tutea spunea ca a fi om trebue sa te asezi intre Dumnezeu si neamul tau,altfel nu esti decat un animal vorbitor.In Bisericile din diaspora se practica o manipulare groaznica,popii,nu toti dar cei mai multifolosesc toate mijloacele pentru a fi political corect ca sa se mentina pe post altfel zboara si vine un alt liliac pus pe pacalli cu biblia alaturi.As mentiona printre exceptiile de la aceste mijloce pe preotul Grama dela biserica Sfanta Maria din Cleveland Ohio.L-am cunoscut acum 25 de ani,acum nu stiu ce mai e cu dansul.Preotul Grama o pesonalitate printre ignorantii ce-l inconjurau.Parea un om de stiinta in ale credintei ortodoxe,dar el nu era decat un credincios umil in sfanta treime Dumezeiasca.Acesti lideri care ar trebui sa fie,adica preotii din diaspora au o subcultura trainica.Le vorbesti despre Eminescu,Vieru,Emil Cioran,Mircea Eliade…vorbesti la niste pereti si care mai neobrazarea si puterea de a te scuipa public figurativ vorbind.In tara domina acelas aer de fatada romanesca.Noroc doar cu vlastarele care mai supravituesc de un sfert de veac,o minune as spune,vlastare cu radacini romanesti si ramuri care se straduesc si nu degeaba sa infloreasca.Doamne ajuta!