De ziua ta, Românie!

Lansându-mi o idee în eter

Spre slava unei Românii eterne

N-o fac din disperare şi nu cer

Nimic tăcerii care se aşterne.

.

Din infinită dragoste o fac

Încrezător în forţa minţii mele

Ce venerează spiritul de dac

Viteaz, ce n-are voie să se-nşele.

.

Ideea mea-i exact precum o stea

Ce din adâncul sideral răsare

Şi, bezna sfârtecând-o, ar putea

Să nască un tărâm fără hotare.

.

Iar dacă astăzi pare un mister

Ce sufletele n-are cum străbate

Eu ştiu c-asemenea idei nu pier

Şi se transformă în realitate.

.

Fie ca gândul meu de costoboc

De a crea o Românie Mare

Din Tisa până la Vladivostok

Să îşi găsească nalta-ntruchipare.

.

Să nu mai fie nimeni urgisit,

Toţi oamenii s-o ducă-n armonie,

Pe un tărâm ce nu s-a pomenit

Şi, veci de veci, un altul n-a să fie.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*