O lecție… electorală

Din lecţia lui Trump nu numai America, dar şi lumea are de învăţat. Ingeniozitatea lui de a şoca nu a avut limite. Mereu venea cu noi surprize electorale. Astfel, cu șapte  zile înainte de alegeri alegătorii au primit un Chestionar prezidenţial, pentru a-i atrage pe aceștia de partea sa. El a jucat o carte mare, dar a jucat-o la disperare, la extreme. El a dorit enorm să iasă preşedinte. A fost ultima carte a carierei sale. A crezut atât de mult în şansa sa încât ne-a scris: „Miza alegerilor nu a fost niciodată mai mare. Ori vom câștiga președinția – sau ne pierdem ţara noastră”!

Aceşti oameni, precum cei doi candidaţi la preşedinţie, Hillary Clinton şi Donald Trump, au totul, sunt superrealizaţi, nu se mai punea problema că ţintesc un post aşa de mare ca să-şi acopere visteriile. Nu a existat decât alternativa că îşi iubesc enorm ţara şi că programul lor e cel mai bun pentru ţară. Chiar ne pare rău că Trump nu se foloseşte şi de experienţa lui Hillary, o politiciană desăvârşită!

Însă disperarea lui Trump de a nu pierde l-a făcut să declare aberaţia asta, că dacă nu câştigă preşedinţia, America e pierdută! Nici acum şi nici altădată America nu a depins de un preşedinte, deşi la americani preşedintele nu este pe rol de figurant ca la noi. Dar sistemul democratic american este prea puternic, mai ales azi, ca să spunem că de preşedinte depinde soarta Statelor Unite. Politica americană se face nu cu un om, ci cu un sistem întreg de funcţii, care fac ca mecanismul să funcţioneze. Trump va trebui să ţină seama şi de cei care nu l-au ales sau îi sunt puternic împotrivă.

Programul lui Hillary a cuprins şi multe puncte din cele fierbinţi care îl dor pe Trump, dar el nu a mai avut urechi şi pentru ele şi a gândit mereu dihotomic, ori, ori. Ori totul, ori nimic. Now or Never. Acum sau Niciodată. Ori vom continua pe drumul cheltuielilor mari guvernamentale, impozite mari, reglementări excesive, războaie interminabile, oferte de comerț teribil și granițe deschise, ori reducem taxele, facem să crească economia, revigorăm toate sectoarele, întărim controlul frontierelor noastre şi, în cele din urmă, ducem America pe locul întâi în lume!

Sigur, discursul său a prins la mulţi americani. Dovadă că a crescut în sondaje, dovadă şi susţinerea materială a campaniei. El a declarat în Florida că numai în luna octombrie a colectat „de la femei şi oameni harnici 100 $ MILIOANE, iar sacrificiile lor incredibile au dat roade. Suntem acum câștigători în Florida, Ohio, Iowa, Carolina de Nord, Maine şi Nevada”. Dar nu a fost suficient. Adică el a fost bătut la votul popular de Hillary, cu aproape două milioane de voturi. Hillary a câştigat adeziunea maselor, dar a pierdut la numărul de electori, plus că o mare parte din colectările ei au fost modeste, însă campania ei trăia din mari finanţări externe.

Hillary a dovedit că este mai diplomată, că are înţelepciune politică, nu se hazardează, nu sare în apă cu ochii închişi, lucrurile pentru ea sunt relative, nu radicale. Şi în mesajele ei s-a dovedit superioară lui Trump, scrisorile ei fiind de o mare fineţe. Această modalitate de a comunica deschis cu alegătorul, de a ţine contactul cu milioane de alegători prin e-mail, este chiar un miracol, dă şansa fiecăruia să fie în echipa candidatului, să afle tot ce face, ce gândeşte, cum acţionează. E un mod nou, cu totul necunoscut în vechile forme de campanie electorală, când exista o distanţă între alegător şi ales. Acum devii implicat, co-participant direct. Parcă eşti acolo, în aceeaşi barcă şi nu stai cu mâinile în sân, vâsleşti şi tu.

Un răspuns la “O lecție… electorală”

  1. IO...gerules spune:

    Pupo unde iti place pe madama Kilary.Dom-le Grid,imi pare rau ca sant nevoit sa afirm ca esti in bataia vintului,te apleci cu temenele dupa cum bate.Asta e.Ea este diplomata,cu experienta politica,adica guraliva,fara continut fidel unei cauze umanitare.Politicianul este un animal corect din pct de vedere al timpurilor din toata istoria lumii.Nu tine cont de marea involburata a omenirii,de nevoile ei,de sufletul ei.Madama tine cont doar de perfidia ascunsa in caracterele politicienilor.Domnul Tramp este un vultur singuratic ce vrea din tot sufletul sau redea omului zborul liber al fiintei umane.Toti kilerii platiti,toti profesionistii politici,stau cu armele atintite impotriva domniei sale,impotriva viitorului de mai bine al omenirii.Dece oare?Cui vor acesti profesionisti sa lase omenirea?Impotriva cui se”lupta „ei?Singurul raspuns este:impotriva lui Dumnezeu.Dumnezeu l-a creat pe om in stransa legatura cu tarana planetei Pamant,cu frunzele,cu ramurile,cu radacinile roditoare ale lui.Daca acestea se vor deteriora,se vor imputinii,aceasta planeta nu va mai fi Pamant ci va fi un bolovan ratacind prin Univers,deci vor dispare si profesionistii politici.Orgoliul si nemintea daca va triumfa se va alege praful de omenire,deci si de ei.Prometeu spunea prin vorbele lui Geothe ca …stapanitorii tai si-ai mei nu mau facut pe mine ca pe zei?Nenorocire e ca au aparut cativa zei care se cred mai puternici ca Dumnezeu.Domnul Tramp vrea sa redea oamenilor imfatisarea lui Prometeu,slujbasul omului de pretutindeni,caruia i-a adus putera si maretia focului spre inaltare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*