Versuri dintr-o zi eternă…

MIRACOL  DIVIN

Mă nasc în fiecare zi

Când mă trezesc de dimineaţă

Mai curios, pentru a şti

Şi a trăi o nouă viaţă

.

Mă nasc, renasc şi-mbrăţişez

Minunea existenţială

Ca săritorul la trapez

Ce survolează-n zbor o sală

.

Şi nu mă satur de ce văd

Şi simt, îndrăgostit, şi sufăr

Chiar dacă-n juru-mi e prăpăd

Şi am destinul unui nufăr

.

În fiecare zi mă nasc

Şi-adaug vieţii alte file

Ca vrăjitorul din Damasc

Cu vieţi trăite câte zile

.

Iar marele secret ce-mi dă

Puterile de care-am parte

E infinita mea iubire

Ce nu cunoaşte timp şi moarte.

 

DONQUIJOTESCĂ

Nici Hercule, nici Atlas, nici Sisif

În zbaterile lor nu-ntâmpinară

Atâtea  greutăţi ca-n cazul meu

Luptându-mă cu-ntregul neam şi-o ţară

.

Căci monştrii adversari cu care lupt

Şi care au puteri nemăsurate

Mă sapă, nevăzuţi, pe dedesupt

Şi-ades mă torpilează pe la spate

.

De unul singur, cum să vă răpun

O, ignoranţă şi stupiditate,

Chiar de m-aş prezenta ca un taifun

Puterile-mi sunt foarte limitate

.

Ar trebui multiplicat să fiu

Pân-aş atinge-o forţă infinită

Ca să vă pot preface-ntr-un pustiu.

Ar trebui, dar cine mă imită?

 

PARAFRAZÂND

Moto: „Dacă dragoste nu e, nimic nu este”.

Marin Preda

Dar dacă nu e nici onestitate,

Nici cinste, demnitate şi respect,

Nici toleranţă, nici loialitate

Ce poate fi pe lume mai infect?

.

Dar dacă adevăru-i o minciună

Şi impostura un deziderat

Şi toată neputinţa se răzbună

C-un areal grotesc, desfigurat?

.

Dar dacă şmekeria guvernează

Şi ura îi serveşte la fileu

Iar neghiobia-n somnu-i de amiază

I-asigură  victoria mereu?

.

Dar dacă nu există nicio lege

Şi nici un for să-ndrituie respect,

Om cu persoană de nu se-nţelege

Ce mai pricepi din cauză-efect?

 

REGRETABIL

De-atâtea ori eu mi-am propus să tac

Să nu mai fac risipă de cuvinte

Şi mut, asemenea  unui copac,

Să mă înalţ cu ramurile-mi sfinte

.

De-atâtea ori cuvântul mi-am călcat

Crezând, sperând că, totuşi, o să-mi iasă

Că n-oi mai rătăci ca un ratat

Şi viaţa o să-mi fie mai frumoasă

.

De-atâtea ori am vrut să mă ridic

Să sparg marasmul  care mă înghite

De-atâtea ori n-am respectat nimic

Din frumuseţea lumii infinite

.

De-atâtea ori, îndrăgostit de-un vis

Trecut-am peste  multele-mi cadavre

Şi astfel, ca un orb, am compromis

O operă  cu surle şi palavre.

 

RECOMANDARE

Să nu credeţi nimic din tot ce spun

Cu-atâta vervă, dornic de magie,

Cuvintele-s baloane de săpun

Şi viaţa mea, o, fir-ar ea să fie!

.

Nu vă lăsaţi aşa uşor seduşi

De inspiratu-mi cântec de sirenă

Că nu se ştie unde veţi fi duşi

Şi ce buleandră vi se pune trenă

.

Doar dacă vă străbate vreun fior

Când vă atinge tainic vreo voroavă

Puteţi să credeţi, mistuit de dor

C-am aspirat şi eu la vreo ispravă.

.

Să nu credeţi, lăsaţi-vă cuprinşi

Doar de magia dragostei răsfrânte

Trezind la viaţă muritorii-nvinşi

De-atâtea  drame, ce-au uitat să cânte.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*