MIRACOL DIVIN
Mă nasc în fiecare zi
Când mă trezesc de dimineaţă
Mai curios, pentru a şti
Şi a trăi o nouă viaţă
.
Mă nasc, renasc şi-mbrăţişez
Minunea existenţială
Ca săritorul la trapez
Ce survolează-n zbor o sală
.
Şi nu mă satur de ce văd
Şi simt, îndrăgostit, şi sufăr
Chiar dacă-n juru-mi e prăpăd
Şi am destinul unui nufăr
.
În fiecare zi mă nasc
Şi-adaug vieţii alte file
Ca vrăjitorul din Damasc
Cu vieţi trăite câte zile
.
Iar marele secret ce-mi dă
Puterile de care-am parte
E infinita mea iubire
Ce nu cunoaşte timp şi moarte.
DONQUIJOTESCĂ
Nici Hercule, nici Atlas, nici Sisif
În zbaterile lor nu-ntâmpinară
Atâtea greutăţi ca-n cazul meu
Luptându-mă cu-ntregul neam şi-o ţară
.
Căci monştrii adversari cu care lupt
Şi care au puteri nemăsurate
Mă sapă, nevăzuţi, pe dedesupt
Şi-ades mă torpilează pe la spate
.
De unul singur, cum să vă răpun
O, ignoranţă şi stupiditate,
Chiar de m-aş prezenta ca un taifun
Puterile-mi sunt foarte limitate
.
Ar trebui multiplicat să fiu
Pân-aş atinge-o forţă infinită
Ca să vă pot preface-ntr-un pustiu.
Ar trebui, dar cine mă imită?
PARAFRAZÂND
Moto: „Dacă dragoste nu e, nimic nu este”.
Marin Preda
Dar dacă nu e nici onestitate,
Nici cinste, demnitate şi respect,
Nici toleranţă, nici loialitate
Ce poate fi pe lume mai infect?
.
Dar dacă adevăru-i o minciună
Şi impostura un deziderat
Şi toată neputinţa se răzbună
C-un areal grotesc, desfigurat?
.
Dar dacă şmekeria guvernează
Şi ura îi serveşte la fileu
Iar neghiobia-n somnu-i de amiază
I-asigură victoria mereu?
.
Dar dacă nu există nicio lege
Şi nici un for să-ndrituie respect,
Om cu persoană de nu se-nţelege
Ce mai pricepi din cauză-efect?
REGRETABIL
De-atâtea ori eu mi-am propus să tac
Să nu mai fac risipă de cuvinte
Şi mut, asemenea unui copac,
Să mă înalţ cu ramurile-mi sfinte
.
De-atâtea ori cuvântul mi-am călcat
Crezând, sperând că, totuşi, o să-mi iasă
Că n-oi mai rătăci ca un ratat
Şi viaţa o să-mi fie mai frumoasă
.
De-atâtea ori am vrut să mă ridic
Să sparg marasmul care mă înghite
De-atâtea ori n-am respectat nimic
Din frumuseţea lumii infinite
.
De-atâtea ori, îndrăgostit de-un vis
Trecut-am peste multele-mi cadavre
Şi astfel, ca un orb, am compromis
O operă cu surle şi palavre.
RECOMANDARE
Să nu credeţi nimic din tot ce spun
Cu-atâta vervă, dornic de magie,
Cuvintele-s baloane de săpun
Şi viaţa mea, o, fir-ar ea să fie!
.
Nu vă lăsaţi aşa uşor seduşi
De inspiratu-mi cântec de sirenă
Că nu se ştie unde veţi fi duşi
Şi ce buleandră vi se pune trenă
.
Doar dacă vă străbate vreun fior
Când vă atinge tainic vreo voroavă
Puteţi să credeţi, mistuit de dor
C-am aspirat şi eu la vreo ispravă.
.
Să nu credeţi, lăsaţi-vă cuprinşi
Doar de magia dragostei răsfrânte
Trezind la viaţă muritorii-nvinşi
De-atâtea drame, ce-au uitat să cânte.
Lasă un răspuns