Domnule Preşedinte al României, Klaus Johannis,
Domnule Prim-ministru, Dacian Cioloş,
Considerând, în urma dovezilor indiscutabile!, că se întâmplă lucruri grave şi îngrijorătoare cu cetățenii români, iar instituțiile statului sunt în derivă şi incapabile de a-şi efectua misiunea lor, Considerând că România nu poate face abstracție de faptul că propriii cetățeni sunt umiliți, discriminați, tratați după alte standarde, nu cele europene, încălcându-li-se drepturile fundamentale!, în numele miilor de părinți români din Diasporă, care se află în situații dramatice, VĂ CEREM SĂ VĂ IMPLICAȚI! Vă cerem să vă implicați direct, nu prin funcționari de rang inferior, şi să acordați atenția cuvenită şi respectul Diasporei! Sunt cazuri de discriminare evidentă, de rasism şi manifestări xenofobe împotriva cetățenilor români, sunt accidente grave de muncă, în care cetățeni români – unii, chiar şi fără contract de muncă!- au fost răniți grav, rămânând pe drumuri, fără niciun drept, în Europa, cea cu o mie şi una de drepturi şi cu o legislație aproape perfectă! Sunt foarte multe cazuri în care cetățenii români şi-au pierdut propriii copii!, şi i-au pierdut nu pentru că ar fi nişte barbari şi nişte necivilizați, -aşa cum vor unii să pară!- ci i-au pierdut pentru că instituțiile de forță din diferitele state europene au acționat abuziv, discreționar, încălcând legea, au falsificat dosare şi au ignorat dovezile, au mituit martorii, au intimidat şi amenințat părinții, i-au spoliat economic, iar apoi, i-au aruncat în închisoare, – după interogatorii interminabile, unele, chiar în miez de noapte!- luându-le copiii. În fața unor asemenea acte de nedreptate, în fața unor asemenea atrocități, nimeni nu poate să tacă şi să se ascundă cumva în spatele prerogativelor legislative!
Prerogativele sunt pentru a limita privilegii sau pentru a reduce dreptul de a acționa prea mult, în defavoarea altora! Prerogativele, însă, nu sunt şi nu pot fi niciodată! nişte articole dintr-o lege, care consfințesc laşitatea noastră, dreptul de a închide ochii şi de a nu vedea oamenii! IMPLICAȚI-VĂ, atunci, şi LUAȚI ATITUDINE! Ultimul caz care a indignat lumea, dar nu ştiu dacă dumneavoastră ați aflat cumva!…, este cel al cetățeanului român, Camelia Smicală din Finlanda…
Cum ar fi dacă, Domnule Preşedinte sau Domnule Prim-ministru, fiica sau sora dumneavoastră ar fi, pur şi simplu, călcată în picioare, dacă patru polițişti finlandezi ar intra în casă peste ea –încălcându-i toate drepturile!-, i-ar rupe coastele, i-ar traumatiza copiii!, ar distruge-o psihic?! Cum ar fi dacă, deşi instanța judecătorească ar decide să îi dea copiii, statul finlandez aplică până la urmă alte tertipuri, alte standarde dubioase, şi nu-i dă, totuşi?! Cum ar fi dacă sentința în procesul în care ea aşteaptă să i se facă dreptate, ar fi fost luată mai înainte, în spatele uşilor închise, şi ați constata că totul nu a fost decât un simulacru pentru ochii lumii, o farsă sinistră care să ne pălăvrăgească despre democrația noastră nelimitată?! Cum ar fi dacă ați vedea că judecătorul nici nu vă bagă în seamă, nici nu vă ascultă, nici nu lasă avocatul apărării – avocat, care tremură!- să spună ceva, nici nu ia în evidență dovezile clare ale nevinovăției unui om nevinovat?!, cum s-a întâmplat alaltăieri… Cum ar fi dacă nepotul dumneavoastră fuge de la casa de copii, unde a fost internat cu forța, – şi, fuge din cauza condițiilor “minunate”, care i-au fost puse la dispoziție!- şi este căutat cu poliția şi cu câinii şapte ore?! Cum ar fi dacă un om nevinovat, Mama lui, – care nu a fost acuzată niciodată, nici chiar de finlandezi!, de rele tratamente aplicate copiilor săi- şi-ar frânge mâinile de durere, de neputință, de disperare, iar dumneavoastră i-ați explica ştiințific despre prerogativele legale?! Cum ar fi dacă Mama aceasta ar sta ore în şir la coadă ca să vă voteze, cum s-a întâmplat!, iar dumneavoastră ați refuza după aceea să ridicați un singur deget ca să o ajutați?!
IMPLICAȚI-VĂ, OAMENI! Nu mai trimiteți funcționari de rangul al şaptelea, să negocieze cu finlandezii, că nu au ce negocia! Şeful Statului sau măcar Prim-ministrul să iasă în față! Să ia atitudine în fața lumii şi să protesteze împotriva abuzurilor îndreptate împotriva românilor! Chemați ambasadorul Finlandei la Bucureşti şi înmânați-i note de protest! Luați legătura cu alți şefi de state şi faceți un front comun împotriva abuzurilor! Rechemați ambasadorul român de la Helsinki şi nu vă temeți nici chiar de ruperea legăturilor diplomatice cu Finlanda! Aceste legături pot fi sudate mult mai trainic într-un viitor, clădite fiind pe respect reciproc şi pe ideea de justiție. Acceptând târguieli josnice, complezențe de dragul străinilor, laşități de teama de a nu afecta relațiile diplomatice, ne compromitem şi mai mult ca țară în ochii lumii. Dacă nu îi apărați pe cetățenii români nici chiar atunci când sunt nevinovați, când îi apărați atunci?!
Deşi foarte mulți români mi-au cerut să înceapă manifestațiile de protest la Bucureşti şi peste tot în lume, împotriva abuzurilor, discriminărilor românilor şi NEINTERVENȚIEI statului român (!!!!!), gândindu-mă la stabilitatea țării, m-am opus. Nu este acesta cel mai bun lucru pentru România exact acum. Mulți au dorit, de asemenea, să intre în greva foamei pentru a protesta împotriva tăcerii autorităților române. Eu nu ştiu ce s-ar întâmpla dacă, nu unul – pentru că nu l-ați vedea!- ci sute, mii de oameni, ar intra în greva foamei la Bucureşti, în fața palatelor dumneavoastră, sau la Bruxelles… Îmi doresc să nu ajungem la astfel de lucruri.. Dar, IMPLICAȚI-VĂ, Domnule Preşedinte, Domnule Prim-ministru! Să aşteptăm, nu se mai poate! Dumnezeu să ne ajute! Să ne arate calea pe care trebuie s-o urmăm…
George Alexander,
Asociația Pentru Protecția Copiilor şi Familiei „George Alexander”
Lasă un răspuns