US Open este în toi. Ofer în exclusivitate pentru ziarul la care colaborez, pentru presa română în general, trei dintre fotografiile realizate la arenele Flushing Meadows, New York, unde se desfăşoară ultimul turneu de Grand Slam al anului:
1. Gemenele Mihaela şi Gabriela aka INDIGGO TWINS împreună cu PATRICK MOURATOGLOU, celebrul anterenor al şi mai celebrei jucătoare SERENA WILLIAMS. El este şi un excelent comentator al sportului alb, orice transmisie de la US Open, dar şi de la orice mare turneu, fiind însoţită de comentariile sale profesioniste, în care imaginea joacă un rol important, ilustrându-şi ideile cu momente semnificative de la un meci sau altul, dar şi cu o analiză grafică a jocurilor. Este unicat.
2.Gemenele INDIGGO TWINS împreună cu fraţii BOB ŞI MIKE BRYAN, cei mai titraţi gemeni de pe pământ, aflaţi mulţi ani pe primul loc în topul celui mai bun dublu de tenis din lume, care, pe deasupra, sunt şi muzicieni. Unul cântă la chitară, celălalt la pian. Exact ca şi surorile Mihaela şi Gabriela. Trupa lor muzicală se numeşte BRYAN BROS BAND. Uneori cântă şi cu Novak Djokovici ca solo. În curând, gemenele INDIGGO TWINS vor avea un mare show cu spectacolul lor WICKED CLONE la Teatrul Elektra din Times Square (o premieră mondială pentru România!) şi speră să fie prezenţi şi fraţii BRYAN.
3.Gemenele INDIGGO TWINS împreună cu fraţii BRYAN şi românul Horia Tecău, care la ora actuală este cotat ca fiind cel mai bun jucător de tenis român. El se află în competiţie, făcând dublu cu olandezul Roger, fiind printre favoriţi (5). Recent, a făcut istorie, fiind încununat (alături de F. Mergea) cu medalia de argint la Rio. Faţă de Halep, care s-a înscris pe lista ruşinii, refuzând să reprezinte România la Jocurile Olimpice!
Momentele foto sunt realizate în pauzele de antrenament ale sportivilor. Atmosfera la US Open este de mare sărbătoare, iar jocurile sunt pe potrivă.
Până în prezent, după primele două runduri, favoriţii au învins, dar nu pe toată linia. Un 
adversar al jucătorilor este căldura, fiindcă la New York sunt călduri mari, peste 30 grade C, iar rezistenţa îşi spune cuvântul. Aşa s-a întâmplat cu talentata şi delicata jucătoare engleză Johanna Konta, care, la sfârşitul setului doi cu bulgăroaica Pironkova, a cedat, s-a sufocat. Meciul a fost întrerupt 20 de minute, a primit îngrijiri medicale, i s-au pus comprese cu gheaţă, şi-a revenit şi a învins (6-2, 6-7, 6-2). O mare surpriză este eliminarea lui Garbine Muguruza, favorita nr. 3 şi marea speranţă a Spaniei! Păcat! Tot din turul 2 a părăsit competiţia alt favorit, canadianul Milos Raonic, cotat de McEnroe ca viitorul lider mondal. Sigur, în primele runduri apar jucători şi jucătoare din calificări, adică surprizele, cei care vor să schimbe ierarhia. Au fost unele meciuri foarte interesante, ca acela dintre veteranul John Isner şi tânărul de culoare Tiafoe, care a fost la un pas de a-l învinge. Meciul a avut cinci seturi şi s-a decis în final la tiebreak! Multe jocuri sunt stângace, disproporţionate, ca medicul dintre româncele Niculescu şi Ana Bogdan, dar altele au frumuseţe, eleganţă, sportivitate şi seriozitate. Este o plăcere să-i urmăreşti pe bătrâni, pe consacraţi, care arată că nu au trăit degeaba pe terenurile de tenis. La băieţi, majoritatea sunt maturi, aproape de 30 de ani sau peste, în cap cu Djokovici şi Wawrinka.
La fete, evident, domină Serena, dar şi sora ei, Venus, nu se lasă. Mi-a mai plăcut Kerber, care a învins-o pe croata Baroni (35 de ani), iar dintre tineri, aşteptăm revelaţii, deşi Muguruza a decepţionat, doar speranţa Americii, Madison Keys, merge bine.
Evident, marele regret este absenţa lui Federer şi, bineînţeles, a Sharapovei, doi jucători care aduceau frumuseţea plastică şi în arena dură a tenisului de rang înalt. Nici celelalte frumuseţi ale tenisului nu ţin ritmul, au cedat inexplicabil, ca Ana Ivanovici, probabil în luna de miere cu Bastian Schweinsteiger, apoi Jenie Bouchard, tot mai departe de top, iar Wozniacki trage din greu, deşi acum a trecut şi de turul 2, învingând-o pe Kuznetsova, dar poate că noul val va aduce şi o surpriză măcar şi la acest capitol. Regretăm şi absenţa jucătoarei Azarenka, viitoare mămică, care dădea multă culoare turneului, fiind o rebelă. Ca şi Monflis, la băieţi.
Problema la aceste turnee de tenis este faptul că sunt déjà vu, adică acelaşi grup de sportivi care se reîntâlnesc între ei, aproape continuu, lunar sau chiar săptămânal şi se cunosc între ei foarte bine. Cu o mică marjă a probabilităţilor, cei mai buni se reîntâlnesc mereu în fazele finale. Sunt cam egali în valoare, şi numai forma de moment sau norocul îi fac să învingă. Dar învinşii sunt tot atât de valoroşi. Dovadă că la următorul turneu învinşii de ieri îi bat pe învingătorii de azi. Dar un număr de circa 10 jucători la băieţi sunt excelenţi. La fete, lucrurile nu stau aşa, primele jucătoare de top nu sunt constante, pierd inexplicabil, au căderi. Orice jucătoare de pe locul 100, să spunem, o poate învinge pe una din top 10. Iar între Serena şi următoarele jucătoare este o mare distanţă premială, uriaşă, aş spune, de neatins. Evident, sumele puse în joc fiind exorbitante, fără echivalenţă cu nici un alt sport sau meserie umană, acest fapt îşi pune amprenta pe jocuri, sportivele simt această presiune, şi spectatorii o simt, iar unele meciuri sunt o luptă pentru câştig bănesc. Însă nu putem schjmba nimic. E o realitate, pe care doar o consemnăm. Puţin jucători sunt detaşaţi, simţi că nu au această presiune pe cap şi joacă pentru frumuseţea sportului alb, cum a făcut Djokovic după primul tur, când a cântat şi dansat pe teren, provocat de un reporter. Sau joacă, precum Serena Williams, pentru recorduri de vis, cum ar fi acum câştigarea celui de al 23-lea Grand Slam din carieră.
Lasă un răspuns