Mormântul princiar getic de la Movila Documaci (secolul al IV-lea î.Hr.)

Pe drumul către Albeşti, la trei kilometric depărtare de Mangalia, în anul 1993, echipa de specialiști a Muzeului de Arheologie „Callatis” din Mangalia a cercetat un complex funerar de mari dimensiuni format dintr-un mormânt princiar getic şi o construcţie anexă a cărei funcţionalitate nu a fost încă stabilită, ce se aflau acoperite de un tumul funerar. S-a constatat că acest tumul a fost afectat în epoca modernă de excavații pentru obținerea argilei. Mormântul orientat E – V, de formă rectangulară, este format dintr-o cameră funerară de mari dimensiuni (3,56 m. x 3 m. x 3,62 m.), iar accesul în cameră se face printr-un dromos, situat în partea de est a mormântului, cu lungimea de 9,55 m şi lăţimea de 1,61 m („dromos”, în antichitate la greci era „pista specială destinată alergătorilor, la cursele atletice”, dar și „culoar de acces în casele mesopotamiene, cretane şi în mormintele feniciene, greceşti, tracice, getice” etc., sau „alee mărginită de sfincşi la intrarea în templele egiptene”. Simbolul acestui culoar era de „traseu obligatoriu” (nu poți să te ferești de destin; fiecare are culoarul său în viață). Olimpiadele aveau loc din patru în patru ani, tot ca simbol al Tetrapilonului (organizăm noi întrecerile, pentru ca să amânăm astfel „Olimpiada Zeilor”, cei care vor veni peste noi la un moment dat, cu Muntele Olimpus cu tot – Piramida).

Construirea mormântului princiar getic de la Movila Documaci s-a făcut în două faze: în prima fază s-a construit camera funerară şi o parte a dromosului, cu acoperişul în formă de boltă şi tencuială cu mortar, iar în a doua fază a fost construită o prelungire a dromosului, cu acoperiş în două ape. Intrarea în camera funerară se face printr-o uşă ce avea un ancadrament din marmură, cu sculpturi pictate cu motive geometrice, iar în camera funerară se poate observa o frescă policromă. Pe pereții mormântului au fost realizate sgrafitto-uri cu reprezentări antropomorfe, zoomorfe, precum și pentragrame și reprezentări de nave (arca salvării). Aceste sgrafitto-uri își găsesc analogii la monumentele rupestre de la Basarabi, cariera de la Aliman, complexul de la Dumbrăveni și Olteni și la monumentele medievale timpurii din Bulgaria. Concluzia este că aceste desene au fost realizate de populația care a folosit acest mormânt pentru locuire în secolele X-XII. Mormântul, estimat a fi din perioada elenistică (secolul al IV-lea î.Hr.),  a fost profanat în antichitate de două ori, prima data la începutul secolului al II-lea când s-a pătruns din partea de nord, spărgându-se o blochetă din peretele dromosului. Datarea acestei prime profanări s-a făcut cu ceramica fragmentată descoperită, din care se remarcă un opaiț. A doua profanare s-a produs în secolul al IV-lea, când s-a degajat intrarea principală a dromosului. Atât dromosul cât și camera funerară au fost umplute cu un strat de pământ gros de 0,65 m, iar din blocurile de piatră degajate s-a practicat o nouă intrare mult mai mică, lată de 0,55 m și înaltă de 1,30 m.

Întregul complex a fost locuit, dovadă fiind marea cantitate de ceramică fragmentară reprezentând amfore și vase mai mici de uz comun. Cu excepția unui „zgrafitto” păstrat incomplet și care poate fi considerat o „chrisma”, în rest nu avem alte semne creștine într-o perioadă când în necropola romano-bizantină întâlnim nu numai semnul crucii, dar și invocații cu caracter creștin. Acest fapt ne face să credem că mormântul a fost locuit de un grup de oameni certați cu legea, care transformaseră acest loc în ascunzătoare. În urma celor două profanări a mai rămas din inventarul inițial al mormântului getic un inel de aur cu chaton reprezentând o broască țestoasă (simbol al lui T, care se mișcă rar; țestoasa ca suport al elefantului, semn al celor patru colțuri ale Lumii, al Tetrapilonului) și două vârfuri de săgeți din bronz. Ca o legătură peste timp și granițe, un inel asemănător a fost descoperit în Bulgaria, la geții sudici, în mormântul tumular adăpostit de Movila Sineva, din Valea regilor traci (geți), dovedind o aceeași simbolistică, un același mesaj.

Analiza stratigrafiei movilei de la Documaci și a profilului dintre cele două monumente amintite dovedesc faptul că monumentul rectangular este posterior construcției mormântului cu dromos. Complexul funerar a mai evidențiat existența unor ziduri din blochete de calcar legate cu pământ (ringuri) ce aveau rol de protecție, dar și rol ritualic (Zaua ce ne leagă de pământ, Inelul, Cercul), și înmormântări secundare de epocă romano-bizantină. Mormântul princiar getic se află la ieşire din Mangalia şi poate fi vizitat, dar excursiile care se pot face sunt programate de către reprezentanţii muzeului de Arheologie „Callatis” din Mangalia.

One Response to Mormântul princiar getic de la Movila Documaci (secolul al IV-lea î.Hr.)

  1. Pingback: Mormântul princiar getic de la Movila Documaci, lângă Mangalia - Mangalia News

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*