Procuratura din Oslo – Norvegia, a declanșat urmărirea penală a soților Bodnariu pentru practici violente asupra celor cinci copilași redați familiei de către Barnevernet, instituția inchizitorie de… protecție a copiilor, după protestele de răsunet ale apărătorilor dreptului copiilor și familiei din întreaga lume, din Aprilie 2016. Judiciar, nu este deloc bine… Ca și alți oameni realiști, anticipam imediat după înșelătoarea victorie parțială (eliberarea celor cinci copii la presiunea străzii internaționale…) că replierea autorităților judiciare norvegiene, lezate în orgoliu, după ce, pentru a stinge valul de proteste, va fi fost de moment, și că au aplicat tactica perfidă de a le reda soților Bodnariu toți cei cinci copii, pregătind un scenariu diabolic, nazist, ca acesta care implică un atac brutal, inchizitoriu, susținut, pesemne, cu probe parțiale și probe contrafăcute. Sunt lucruri pe care le-am semnalat și analizat în taină cu George Alexander care, acum, trebuie să îmi dea dreptate, deși aș fi preferat să nu am dreptate.
Începuse vara, era zgomot mare după acel 16 Aprilie teribil în care umanitatea s-a mișcat, s-a sensibilizat și solidarizat, a urmat un fel de capitulare instituțională înșelătoare, după care, iată, balaurul rănit, dar nu răpus, mai scoate încă un cap din cele șapte și atacă. Nu mă surprinde. Un compromis ca acela de a permite reunirea estivală, în plină perioadă de concedii, a familiei Bodnariu, nu însemna o soluție definitivă, fiindcă, lupta unei familii singulare, ajutată de militanți solidarizați, nu reprezintă războiul total cu sistemul, ci doar o mică bătălie cauzală, punctuală, al cărei ecou aproape că s-a stins. În timp ce mulți bătăioși jubilau pentru revenirea celor cinci copii în căminul părinților, strategii sistemului de capturare a copiilor nefericiților de tot felul, mai ales români, își ascuțeau ghearele pentru a riposta. Deunăzi, domnule George Alexander, am elaborat un mic program de mobilizare și reactivare a solidarității oamenilor deciși să iasă la luptă. Neprimind semnale de aprobare, am șters de pe pagina Dvs. intervențiile mele prin care făceam câteva propuneri pragmatice, angajante.
Am avertizat în repetate rânduri susținătorii și strategii curentului anti-Barnevernet asupra faptului că este nevoie de organizare rapidă și de anti-cameră la Președinție, Guvern, Parlament, Ambasade… Pretextul că este perioadă de concedii, că e vacanță, deși lumea comunică în vacanță pe Facebook mai mult decât în timpul anului, nu face decât să amâne sau să stingă mare parte din energia și îndârjirea adevăraților luptători dispuși chiar și la o nouă mobilizare gen ”Piața Universității 90”, prin greva foamei colectivă și proteste de proporțiile celor din `90 când societatea civilă chiar a luptat și a obținut măcar felul acesta de democrație minimală de ieșire în stradă, cu prețul unor victime și procese istorice.
Am a mai trimite un singur îndemn, după care, dacă nu voi primi replici credibile, ca aceea că, Dvs., ca lider de perspectivă, și susținătorii Dvs., ca masă amorfă pasivă, neimplicată, formală, având sporadic pe pagina Dvs. FB și pe altele similare, cum ar fi cea a lui Florin Barbu, care își urmărește propria accedere politică alături de indivizi dubioși, cu aspirații politice revanșarde, nu veți reacționa consgtructiv, mă voi retrage. Dar mai am un îndemn ultimativ, exprimat într-o formulă simplă, imperativă, națională și naționalistă: TREZIȚI-VĂ, români aflați în derivă! Ori luptați cu adevărat, bărbătește, ori resemnați-vă și recunoașteți-vă slăbiciunea, nimicnicia, guralivitatea(!) și moliciunea…!
Replica domnului George Alexander:
Vă mulțumesc, domnule scriitor Romeo Tarhon! Desigur, aveți dreptate în multe privințe, dar as vrea să stiți că -dincolo de toate articolele scrise, de interviuri sau participări la diferite emisiuni pe la televiziuni- cel puțin în ceea ce mă priveste, este multă, foarte multă muncă desfăsurată în tăcere, despre care numai foarte puțini au habar, pentru a salva niste oameni! Facem aceste lucruri pentru a ajuta efectiv părinții şi copiii să iasă din aceste situații dramatice. Nu divulgăm informații despre ei, tocmai pentru a ii proteja. Mulți oameni însă primesc ajutorul de care au nevoie. Am primit si primesc zilnic documente de pretutindeni, care vin direct de la sursă… Nu pot să le fac publice… Vă informez, de asemenea, că procesul de recunoastere juridică a Asociatiei pentru Protectia Copilului si Familiei „George Alexander” este aproape încheiat. Primesc mii de mesaje de la oameni din toată lumea care sunt decisi să ne susțină moral, dar si material! Noi vrem să ajutăm toți părinții si copiii, si ne delimităm în mod clar de personaje dubioase din fauna românească… Toți oamenii de bine, dvs. la fel!,sunt bineveniți în rândurile noastre. Noi nu vrem neapărat conflicte cu Presedenția sau Guvernul, vrem să lucrăm constructiv pentru a ajuta oamenii…
Replica la replică:
Prietene George Alexadru, constat că ați înțeles greșit opinia mea despre cum văd eu lucrurile după vestea că procuratura norvegiană a intentat dosar penal soților Bodnariu. Este un articol cu poziția mea pe care, de fapt, o știați: nu sunt adeptul tărăgănărilor și al pașilor mici și ascunși. Nu văd de ce v-a surprins. Nu am urmărit în nici un caz vreun atac la persoană, ci un apel la persoana Dvs. de a organiza urgent mișcări de proteste, de a eficientiza lupta în plan public, fiindcă adversarul este, cum vedeți, puternic și periculos. Eu mi-am exprimat sincer și deschis opțiunile și am repetat propunerile pe care vi le-am mai expus public și am mai făcut doar o ultimă încercare de a vă determina să acționați, arătându-vă că vorbele, promisiunile, răspunsurile ocolitoare nu ajută cu nimic obiectivelor unei mișcări serioase și de mare amploare din care ați fi fost principalul erou și ați fi primit ofrandele victoriei de la copii și părinți. Reacția Dumneavoastră îmi confirmă încă o dată că doriți să se acționați cu încetinitorul și cu ascunzișitorul (!), ceea ce nu cade pe lungimea de undă a principiilor mele, a credinței mele și a simțămintelor mele. Am înțeles că aveți altă direcție, total opusă, preferând populismul vorbelor și nu al faptelor. Ați avut posibilitatea să uimiți cititorii și susținătorii cu declarații vehemente, cu propuneri de trecere la acțiuni, cu strigăte pentru mobilizare, dar ați preferat să luați o poziție defensivă și să interpretați atitudinea mea drept afront personal și atac la persoană, ceea ce este total greșit, cunoscându-mi sinceritatea. Pagina Dvs. de militant, din rețeaua Facebook, nu este vizitată doar de persoane modeste intelectual, ci și de către oameni cu viziune, cu sânge de luptători, cu putere de sacrificiu. Așa cum am declarat, mă văd nevoit să mă retrag cuminte din acest scenariu al militantismului la calculator și să îmi văd de treburile mele literare. Iar decizia mea nu are legătură cu prietenia, ci cu onoarea. Doamne ajută.
PS: Mesajul imagistic al poziției mele, prin cartea Dvs. jumătate albă pe diagonală, vrea să însemne treaba făcută pe jumătate, și nu dezaprobarea a ceea ce faceți.
Satul arde si baba se piaptana!
Era bine macar daca faceati si dv/stra ceva practic pentru acei copii, nu morala celui care face.
Nu va vad la inaltimea d lui George;
mai ales ca si despre Florin Barbu ati emis niste enormitati; nu e destul de
indurerat omul, trebuia sa scrieti si aiureli ca vrea sa faca nu stiu ce politic…bleah!
Ca scriitor ar trebui sa aveti o sensibilitate aparte; cum puteti fi atat de rau cu un ocare trece prin asemnea chinuri; a caror copii sunt la homo?
Domnule Tarhon, daca sunteti sincer, de ce nu ati vorbit asa cum este omeneste; si asa scrie si in Sfanta Scriptura, direct , personal;sau credeati ca il ajuta acest mod pe care l ati ales ?Mie nu mi ar place sa am prieteni care nu mi spun nimic in particular, ci public.