Summitul NATO de la Varșovia a avut, după cum se știe, o agendă încărcată începând de la amenințarea rusă, invocată tot mai motivat de statele Europei de Est, în special țări membre ale Alianței, terorismul, ieșirea Angliei din Uniunea Europeană și altele. Desigur, pentru țările europene aliate, subiectul cel mai fierbinte rămâne cel prinvind Rusia, în contextul în care, de la Moscova, mai mult sau mai puțin disimulate, amenințările vin inclusiv pe căi diplomatice și se adaugă faptelor de arme ale rușilor din spațiul ex-sovietic. Potrivit relatărilor de presă, ambasadorul rus în Danemarca i-ar fi „prevenit” pe danezi că, dacă vor adera la sistemul NATO antirachetă, navele lor din Baltica ar fi ținta rachetelor rusești ‒ amenințarea are scopul de a aduce neîncredere în capacitatea de ripostă a Vestului. Pe de altă parte, Vladimir Putin, cu ipocrizie afirmă că NATO, într-o isterie antirusească, promovează asiduu imaginea unui dușman ca să poată astfel să-și justifice apropierea de frontierele ruse cu trupe, unități aviatice și cu sisteme antirachetă și nu ezită să amenințe că încercarea de a returna Ucrainei Crimeea ar atrage după sine inclusiv folosirea forței nucleare. Vizate de amenințări au fost și Lituania, Letonia și Estonia, țări membre NATO, dacă s-ar întruni aceleași condiții care au justificat intervenția rusă în Ucraina și Crimeea, sau dacă ar fi atinse interesele etnicilor ruși acolo unde aceștia sunt în număr semnificativ.
Tot în țările estice ale Alianței există temerea că oricând una dintre acestea ar putea fi atinse într-un test rus al reacției NATO lovind obiective de pe teritoriul lor fără a produce pagube materiale semnificative și fără pierderi de vieți omenești, doar ca să le demonstreze aliaților că americanii nu vor interveni în temeiul art. 5 al Pactului. Probabil că așa se explică și sfatul pe care i l-a dat Putin lui Juncker ca Uniunea Europeană să-și înființeze propria armată ca să nu mai depindă de îndepărtata Americă și tot așa se explică și turul de forță materializat în circa 150 de incursiuni ale avioanelor militare rusești interceptate în ultimul an în spațiul aerian al unor țări baltice, ceea ce n-ar fi exclus să se întâmple și în spațiul Mării Negre sau cel al enclavei Kaliningrad. Intimidările ruse strecurate astfel printre aliații estici se resimt și mai departe, în spațiul vestic, unde Cameron se situează pe o poziție moderată și se scuză pe seama unui vot de respingere în Parlament, nemții ar putea arăta și ei atitudine rezervată, Anglia, recent retrasă din UE, ar putea urma și ea modelul Franței, iar în zona Mării Negre Bulgaria arată și ea destul scepticism.
În aceste condiții, liderii NATO au decis preluarea comenzii scutului antirachetă, urmând ca acesta să nu mai fie sub controlul direct al SUA, ceea ce înseamnă o eficientă corelare a lui cu radarul NATO din Turcia, cu forțele navale din Spania și cu celelalte mijloace de ripostă rapidă. Și tot în acest temei, la summit s-au luat în calcul întăririle cu efective în țările estice membre NATO, România urmând a beneficia și ea, alături de țările baltice aliate, de prezența unor batalioane NATO și se vor face noi exerciții militare pe flancul de est, după cum anunța Jens Stoltenberg, secretarul genral al Alianței. Probabil că în aceste condiții, la sugestia Moscovei, Rpublica Moldova face la stânga-mprejur, adoptând un statut de neutralitate, abandonându-și ori cel puțin amânându-și sine die idealurile europene și pro-românești, lucru pe care nu îl poate face și Ucraina care a plătit un preț prea greu pentru idealurile sale în afara CSI. Și totuși, Rusia nu renunță la ideea ucraineană din moment ce avansează prin Vladimir Putin un apel către Francois Hollande să-și exercite influența asupra lui Poroșenko și să-i amintească de acordul de pace de la Minsk. Summitul de la Varșovia s-a încheiat, potrivit declarațiilor lui Jens Stoltenberg, cu asigurarea că liderii țărilor aliate au convenit să consolideze o politică de descurajare, dar și de dialog, cu o Rusie tot mai activă, că nu se dorește o confruntare cu Moscova, ceea ce pare să-i fi liniștit pe oficialii ruși și au apreciat, potrivit presei occidentale, că „Deciziile NATO nu conțin un risc real, dar Rusia le consideră agresiuni cu efect global”.
Totuși, pentru țările flancului estic al Alianței incidentele semnalate referitor la violările spațiului aerian național ori maritim de către avioanele militare rusești ori de navele de război din Baltica sau din Marea Neagră sunt de natură să mențină nu numai vigilența, ci și temerea bine întemeiată istoric de a nu fi atacate de forțele militare rusești mult mai active în urma sancțiunilor occidentale, dar și a opțiunilor pro-europene firești exprimate de unele state membre ale CSI.
Lasă un răspuns