Deunăzi am luat la cunoștință despre Irina Maria Aldea, o româncuță de a noastră, o mică argeșeancă din Pitești, o școlăriță de numai zece ani care tocmai a abosolvit cu rezultate excelente clasa a IV-a a Școlii „I.L. Caragiale” din localitate, și care, în urma unui examen exigent de admitere susținut și trecut cu media zece în Martie a acestui an, va urma de la toamnă clasa a V-a și restul gimnaziului la Liceul de artă „Dinu Lipatti” din acelaș oraș.
Este, fără doar și poate, un copil de excepție ale căror preocupări sunt școala, pictura și creațiile literare. Datorită talentului ieșit din comun, prin care a impresionat numeroase personalități din domeniul artelor, culturii, producției Radio, TV și a presei în general, Irina Maria Aldea, fiica Ralucăi Aldea, este percepută drept un adevărat fenomen artistic, fiind înzestrată cu har și cu o inteligență sclipitoare, unul dintre copiii geniali ai unei Românii marginale, umilite, condusă de către o masă de politicieni execrabili, care nu au altă preocupare decât promovarea de sine și a non-valorilor, oropsirea, sărăcirea, complexarea și alungarea în exod a românilor în vreme ce nu se mai satură se se înavuțească prin jaf și coprupție, în vreme ce copiii de capacitatea și performanțele elevei din Pitești nu îi interesează, nu îi impresionează, nu îi sensibilizează.
Irina Maria Aldea, un copil pe cât de fericit să picteze, să scrie literatură, să învețe, să se joace, să iubească oamenii, viețuitoarele, natura și țara, pe atât este de suferindă și lipsită de mijloacele necesare nu doar pentru existența de zi cu zi alături de ai săi, ci și de sumele copleșitoare necesare unui tratament periodic în străinătate, de care depinde vital. Dar o las mai bine pe mama fetiței și pe fetița aceasta ca un înger să își prezinte bucuriile, dar și drama, precum și nădejdea că oamenii nu vor rămâne nepăsători. Mi-am pus în gând să o îndrum și să o ajut pe Irina să devină și o scriitoare cunoscută, nu doar o pictoriță cu notorietate. (Romeo Tarhon)
*
* *
„Mă numesc Raluca Aldea și sunt mama micuței pictorițe Irina Maria Aldea. Fiica mea, la vârsta de șapte ani Irina a fost diagnosticată cu o gravă boală genetică – trombofilie severă cu deficit de factor V Leiden -, care îi provoacă dureri chinuitoare și sângerări nazale masive. La opt ani a suferit un accident vascular cerebral la limită și, de atunci, la fiecare trei luni trebuie să ajungă la tratament în Italia, deoarece în România nu există tratament pentru această boală, costurile ridicându-se la circa10.000 Euro la fiecare trei luni, în vreme ce bugetul nostru de familie este doar de modesta mea pensie pentru dizabilități. Fetița mea pictează tablouri în ulei și compune poezii și mici eseuri. Doar și dacă i s-ar cumpăra picturile, de altfel premiate și apreciate în țară și peste hotare, ar însemna un mare ajutor pentru noi, în lupta pentru viața fiicei mele.”
*
„Numele meu este Irina Maria Aldea, am zece ani și sunt din Pitești. Pe lângă faptul că învăț foarte bine la școală, pictez în ulei pe pânză de la vârsta de doi ani și prima expoziție de pictură am avut-o la varsta de trei ani. Mulți spun că m-am născut cu mult talent artistic. Am pictat până în present peste 150 de tablouri în ulei, care au ajuns în diferite galerii naționale și internaționale. Dar, în puținul meu timp liber, când sănătatea îmi permite, scriu cu mare drag poezii și povești. Am participat la numeroase concursuri de pictură și poezie în Europa și America, unde am obținut de fiecare dată Premiul I. Îmi doresc foarte mult ca lucrările mele să fie cunoscute și apreciate și la noi în țară, pentru că sunt românca și sunt mândră că promovez valoarea românească peste hotare. Mă bucur pentru faptul că diferiți artiști, realizatori de emisiuni, jurnaliști și oameni generoși încearcă să mă ajute făcându-mi cunoscute lucrările, ceea ce îmi dă speranța unei șanse de supraviețuire și afirmare. Le mulțumesc și vă mulțumesc.”!
*
PIERDUTĂ ÎN VIITOR
Am fost şi azi la şcoală
inimi desenate pe colţul caietului
şi gândul iar îmi zboară
sunt pierdută în viitor
cuvintele şoptite în interiorul meu
le ascult şi nu le pot uita uşor
versuri şi poezii coboară
amintiri vechi de la şcoală
amintiri din viitor
detalii importante care dor
şi nu au legătură cu noi
întrebări misterioase
mi-au dat răspunsuri mincinoase
prezentul e atât de departe
ghicitori se aud în şoapte
unde eşti şi cum te cheamă?
nu mai vreau la şcoală
aripile mi-au crescut
viitorul meu a devenit trecut!
PRIMĂVARĂ
În pădurea întunecată am văzut dragonul,
Se zbătea şi cânta, creatură ca noaptea,
Vroia să zboare, dar îi era legat cordonul
De un copac ce începuse să înflorească.
De astăzi a venit iar primăvara
Şi cântau păsărele la fereastra noastră.
Se aude ecoul strigătului meu…
Zboară, dragonule, zboară mereu,
Ia cu tine şi iarna geroasă!
Dragonule verde, te voi dezlega
Să laşi primăvara
Să îmi intre din nou în casă!
Primăvară cu culori strălucitoare,
Te voi picta pe o pânză foarte mare,
Te voi picta în lumea mea
Plină de vise şi culori şi îngeri,
Fără dragoni în ea…
DACĂ TOŢI AM FI LA FEL
Când Dumnezeu ne- a dat o viaţă pe Pământ,
Ne- a creat după chipul şi înfăţişarea Lui,
Ne- a dat un trup, o inimă, un suflet şi un cuvânt,
Ne- a dat discernământ, înţelepciune şi bunătatea Lui.
De ce noi nu suntem la fel ca El?
De ce unii oameni vor măcel?
De ce greşim atât de des
Şi totul ni se pare de neînţeles?
Dacă am fi cu toţii
La fel de buni, înţelepţi şi iubitori ca El,
În lume ar fi pace , iubire, bunătate,
Greşeală, ura, răutatea ne- ar fi iertate
Iar noi… noi vom trăi eternitate…
Ne- ar dărui tuturor aripi să putem zbura,
Ca într-o zi să ajungem în împărăţia Sa.
El ne ascultă, ne îndrumă, ne arată calea,
Dar unii dintre noi nu simt chemarea…
Suntem copiii Lui, pe toţi El ne îngrijeşte,
Iar la sfârşit de drum, tot El ne mântuieşte!
Să încercăm toţi oamenii să fim la fel ,
Să fim mai buni, să fim mai iubitori,
Să ne sacrificăm… să îl salvăm pe El!
*
Numărul de telefon al Irinei este 0771.288.979, iar contul bancar deschis la BCR pe numele ALDEA MARIA IRINA este: CONT UMANITAR NR: RO61RNCB0022140869840001
Lasă un răspuns