Învăţământul – fundamentul unei societăți

Pentru a intensifica procesul dezvoltării unei societăți la baza acesteia trebuie să stea în poziție verticală sistemul de instruire și educație, fundamentat pe cele mai performante metode de cunoaștere și remodelare continuă a realității existente. Pentru ca acest proces să fie viabil și să funcționeze în condiții reale statul este obligat să respecte strict unele reguli și principii ale umanității care, în rezultat, să-și facă efectul pozitiv în folosul individului și societății acestuia. Respectând valorile necesităților sociale și idealurilor generate de acestea, oferind oricărui cetățean posibilități reale în dezvoltare indiferent de faptul care este mediul social din care provine, atunci statul trebuie să ofere și să susțină cu posibilități reale și sistemul de instruire care urmează a fi construit pe principii de calitate cu caracteritici pozitive în activitate. Respectiv, la crearea cadrului normativ și legislativ al politicilor educaționale în centrul preocupărilor urmează să-și spună cuvântul ferm principiul educațional bazat pe conlucrare și cooperare în realizarea unei acțiuni comune, astfel constituind nucleul dezvoltării unui sistem. Iar principiul instructiv-educațional trebuie să reflecte acțiunea clară în obținerea scopului pozitiv bazat pe cooperarea benefică a factorilor de decizie, fiind centraţi pe echitate și eficacitate.

În lumea modernă se încearcă tot mai mult de a schimba natura și caracterul fenomenelor în procesele instructive în raport cu transformările ce se produc în evoluția omului. Principiile tradiționale de educație treptat sunt modificate, având la bază criteriul formării unei personalități adevărate și nu crearea unei imagini false a omului și a societății. Competiția dintre realitate și falsitate, creată în detrimentul omului, este educația care formează doar impresia dezvoltării unui sistem sau a unei societăți, însă nu este realitatea de care are nevoie ființa umană. De la această formă de educație, având la bază falsitatea și neechitatea socială, țările dezvoltate se dezic de ea categoric. Aici, cred, ar fi cazul de menționat că unele țări precum cele din Nordul Europei nu au avut acea formă a educației pe care au realizat-o în timp și încă continuă să o mai realizeze țările din Estul Europei, spre exemplu, bazată pe criterii neautentice şi anume: cu efecte de intimidare, supunere și formare a unei personalități cu caracter de inferioritate de sine. Pe când, educația bazată pe criterii autentice bine sistemate poate crea acea formă a evoluției care să dezvolte atât individul și societatea acestuia, cât și nivelul dezvoltării întregii țări în toate domeniile de activitate. Prin metodele de instruire individul participă nemijlocit la realizarea tuturor proceselor sociale, astfel formând un element propriu în transmiterea ideilor și acțiunilor fondate pe cunoștințe și capacități. Scopul instruirii centrat pe activitatea gândirii logice, pe capacitatea de a întreprinde cât mai multe acțiuni în mod autonom, pe formarea unei personalități adevărate este procesul care constituie eficiența și calitatea unui sistem de învățământ. Un asemenea sistem european educativ de calitate în topul clasamentului mondial îl ocupa Finlanda (loc 5), urmată de Marea Britanie (loc 6), Olanda (loc 7). Până nu demult Finlanda se plasa pe primul loc în lume la cel mai eficient sistem educațional, iar acuma este întrecută de patru țări asiatice și anume Corea de Sud (loc 1), Japonia (loc 2), Singapore (loc 3) și Hong Kong (loc 4). Oricum în Europa Finlanda ocupă locul de frunte în acest domeniu de activitate. Metodele instructive bazate pe responsabilitatea propriei dezvoltări, fiind în competiție doar cu sine însăși și nu cu întreaga societate, pun bazele formării unui mediu social sănătos, dezvoltat şi întemeiat pe relații interumane de valoare. Cu același succes sunt puse bazele autentice de susținere şi promovare a sistemului de instruire din partea statului care reprezintă spiritul și suportul real în realizarea tuturor acțiunilor cu caracter complex. Investițiile realizate în sistemul de instruire și educație ale țărilor susmenționate își au menirea lor sigură în scopuri bine determinate, fără a crea neclarități teoretice și practice. De exemplu, statul finlandez investește mijloace financiare în mărimi destul de mari pentru sistemul de învățământ (mărimea cheltuielilor publice pentru învățământ fiind de 6,5 la sută din PIB, media europeană fiind de 5,5 la sută din PIB) nu atât pentru retribuția personalului didactic, cât la formarea calitativă și instruită a cadrului didactic, fiind considerat persoana prioritară a societății. Cadrele didactice din învățământul preuniversitar din Finlanda nu pot activa fără prezența studiilor universitare și prezența unui masterat didactic. Ulterior, această metodologie de formare a cadrului didactic este finanțată în totalitate de către stat așa cum sunt finanțate integral și studiile la facultate. Iar activitatea în instituțiile preșcolare impune cadrului didactic responsabilitatea de a avea studii universitare. Formarea cadrelor didactice de calitate este investiția majoră realizată de către statul finlandez, care se răsfrânge destul de pozitiv la formarea unei societăți dezvoltate. Asemenea societate, fiind un prototip pentru întreaga omenire, are la bază un sistem de educație și instruire desăvârșit la nivel mondial ce întrunește toate cerințele înaintate de viața contemporană și cultura națională. Totodată, o asemenea societate este creată pe coloana vertebrală a sistemului de învățământ național finlandez. Asemenea construcție este caracteristică și pentru țările precum Marea Britanie, Olanda, Noua Zelandă, Elveția, Canada, Irlanda, Danemarca, Australia care reflectă dezvoltarea socială pozitivă, materializată prin conținuturile proceselor de instruire. O societate poate fi considerată dezvoltată doar numai atunci când oricărui individ îi sunt oferite posibilități egale și reale în formarea personalității, având la dispoziție toate   mijloacele necesare pentru a se manifesta pe deplin în acțiuni. Nemijlocit, omul trebuie să fie motivat în acțiuni pentru a înțelege esența învățării și pentru a distinge corect diferența noțiunilor dintre rău și bun, dintre falsitate și adevăr.

Fiind un exemplu real în existența celui mai performant sistem educațional din Europa și,   respectiv, din lume, Finlanda este, în același timp, și un model real al unei societăți dezvoltate care constituie un prilej real de a fi imitată și copiată de restul țărilor. Fiind în trecut o țară agrară, astăzi Finlanda este o țară industrializată, ocupând primul loc în lume în clasamentul prosperității și a nivelului social de dezvoltare atins prin democrație. Acest lucru se datorează faptului că națiunea finlandeză a conștientizat corect și la timp importanța sistemului de instruire în societate și importanța (sau perspectiva) puterii de cunoaștere a valorilor intelectuale. Pentru o dezvoltare socială cu accente clare pe sistemul economic, industrial, social și cultural o țară are nevoie de specialisti calificați și competenți pentru toate domeniile de activitate a economiei naționale și, nemijlocit, are nevoie de oameni care să-și îndeplinească rolul autentic de personalitate în societate, fiind integrați egal în drepturi și îndatoriri (indiferent de handicapul fiecăruia). Acest lucru poate fi creat cu adevărat doar atunci când toți membrii societății vor fi cuprinși în procesul unui sistem de învățământ de calitate, iar copiii cu disabilități vor studia în școli sau instituții de învățământ normale (precum în Finlanda), fără a fi marginalizați. În procesul educației urmează a fi create și acele atitudini față de individ care să nu facă diferențieri (sau resimțiri) între cel bun și cel mai puțin bun, astfel punând în pericol personalitatea copilului în creștere. Rolul unității de învățământ este de a acorda ajutor în dezvoltare tuturor tinerilor în creștere, însă nu numai la o anumită categorie de persoane care sunt promovate în mod prioritar după reușita școlară, merite speciale conform nivelului intelectual de dezvoltare sau a capacităților deosebite native și, nu în ultimul rând, conform situației materiale și sociale a părinților (realitatea din Estul Europei). Latura respectivă este destul de negativă în procesul educației care poate influența negativ la formarea relațiilor interumane și formarea individuală a omului, și, totodată,  poate provoca și dezechilibre în dezvoltarea societății prezente. Fenomenul fals de competiție permanentă precum “cine este mai bun” dintre elevi și profesori, dintre individ și societate ce are loc în unitățile de învățământ din Estul Europei este un proces anormal ce contribuie destul de negativ la formarea unui mediu social sănătos. Aceasta este o concurență ireală bazată pe incultură care nu dezvoltă, ci din contra distruge și face să nu mai existe nici într-un mod personalitatea autentică a omului. Toate fenomenele create în mod artificial produc ruinarea dezvoltării normale a individului cât și a dezvoltării propriei societăți. În instituțiile de învățământ ale țărilor din Nordul Europei nu este vizibilă această goană permanentă pentru merite și titluri. Rolul profesorului este de a dezvolta în elev capacitățile și calitățile deosebite cu orientări pozitive și anume: identificarea propriei personalități, identificarea vocației în fiecare elev, redescoperirea abilităților necesare omului în dezvoltare și în promovarea programelor școlare. Ajutorul real acordat fiecărui copil este latura prin care profesorul își evidențiază rolul său în procesul de instruire care dezvoltă și asigură în mod real crearea unei societăți sigure și sănătoase. De aceea, formarea calitativă a profesorului este condiția fundamentală pe care se bazează un sistem de instruire de calitate care, în același mod, participă și la formarea unei societăți de calitate.

Dezvoltarea unui sistem și a unei societăți adevărate pot fi create doar prin fapte reale reproduse de către stat în folosul comunității. Experiența țărilor dezvoltate a demonstrat că orice om în procesul evoluției își poate obține succesele dorite numai dacă acesta are la dispoziție necesarul de mijloace și anume: instruirea calitativă, comunicarea adecvată cu cadrele didactice și alt personal educativ, mediul social sănătos, prezența rechizitelor școlare necesare. Influența pozitivă a statului întemeiată pe fapte reale (în special, suportul financiar necesar și investițiile acordate cu caracter de a dezvolta; acordarea unui loc prioritar în societate sistemului de instruire) își va face mereu efectul pozitiv în promovarea si dezvoltarea propriei societăți, având la bază sistemul de instruire corespunzător. Investițiile orientate către instruirea și formarea cadrelor didactice (inclusiv, si cadrelor manageriale) de calitate trebuie să fie elementul esențial al politicilor educaționale, fiind factorul care va asigura succes și folos atât omului cât și societății. Iar profesia de pedagog să fie considerată ca funcție prioritară și utilă societății, așa cum este considerată în Finlanda, de exemplu. Este de remarcat, că un asemenea exemplu urmează de a fi preluat de către țările din Estul Europei (în mod special, R.Moldova) pentru a reconstrui și renaște societatea prezentă. O societate nu mai poate fi creată doar pe iluzii și promisiuni false. Cât de săracă nu ar fi o țară sau o societate, oricum soluții de revendicare s-ar găsi daca vor fi puse în funcțiune principiile de transparență și obiectivitate. Respectiv, banii publici urmează a fi orientați către punctele prioritare ale societății și nu către interesele personale ale demnitarilor de stat. Unele structuri finanțate din bugetul statului ar putea exista pe cont propriu, adică oferindu-le statut de proprietate privată (punând în funcțiune principiul economiei de piață adevărată), iar banii respectivi să fie orientați către sistemul național de instruire și educație. Respectiv, atitudinea față de sistemul de învățământ național din R.Moldova, spre exemplu, urmează a fi modificată substanțial atât în relația profesorului cu elevul, cât și în relația statului cu unitatea de învățământ. Aspectele birocratice trebuiesc eliminate integral din fenomenul mentalității și al acțiunilor realizate care nu mai sunt o valoare pentru nimeni la ziua de azi, ci dincontra sunt elemente ale trecutului și nu a prezentului din lumea modernă.

Un sistem de instruire bazat pe încrederea totală a competențelor autentice ale cadrelor didactice nu are nevoie nici de inspectori școlari (precum în cazul Finlandei și altor țări din Nordul Europei) care deseori crează doar situații de ierarhizare a unor fenomene educative (precum în cazul R.Moldova). De exemplu, rețeaua școlilor din Finlanda sunt considerate toate la același nivel sau mai exact toate sunt de calitate, indiferent de poziția geografică a unității de învățământ (mediu urban sau rural). Toate sunt de calitate și oferă elevului educația și instruirea calitativă corespunzătoare. Acest lucru își exprimă efectul pozitiv la calitatea educației în plan național și mondial, învățământul finlandez fiind pe primul loc în clasamentul european. Alături de Finlanda cu aceeași pași siguri își manifestă caracterul pozitiv și învățământul din Marea Britanie, Olanda, fiind prezenți cu un număr impunator de elevi la testele de competență internațională PISA. Aici trebuie de remarcat, că elevii cu cele mai performante rezultate în cadrul testelor PISA sunt acei din țările asiatice (Shanghai-China, Singapore, Hong Kong, Taipei, Coreea de Sud, Macao, Japonia), fiind urmați de elevii din țările europene precum Liechtenștein, Elveția, Olanda. Un alt factor destul de important urmează a fi menționat, că odată cu schimbarea ministrului educației finlandez (odată la 4 ani), de pildă, este interzis de a schimba ceea ce a realizat ministrul anterior (sau precursorul său), cel nou fiind în drept doar să completeze cu ceva mai bun și mai performant. Cu părere de rău, un asemenea fenomen nu are loc în R.Moldova, spre exemplu, ci dimpotrivă au loc situații care cu adevărat formează o tragedie națională la acest capitol (totul creat doar din principii personale și de putere temporară a demnitarilor de stat), fiind totul în detrimentul sistemului de instruire și educație, și în detrimentul omului și a societății. În așa mod, este destul de dificil de a crea coloana vertebrală a unui sistem de învățământ național pe care să se poată construi o societate autentică.

Sistemul educațional are nevoie de sprijinul întregii societăți, iar profesia de pedagog urmează a fi respectată în modul cel mai prestigios și nobil de către stat. Odată cu valorizarea profesiei de pedagog în societate s-ar putea produce și schimbarea decisivă a proceselor instructiv-educative ce au loc în unele țări din Estul Europei (exemplu, R. Moldova), manifestându-se în mod negativ la formarea individului și dezvoltarea societății, activitatea cărora se bazează încă pe principiile unui trecut amărât și pe un prezent indefinit în acțiuni.