127 de ani de când Eminescu a intrat în eternitate

 -„Eminescu este darul Providenţei, dăruit nouă Românilor. Pasiunea pentru Eminescu este pasiunea tuturor”. (Mitropolitul Ardealului Antonie Plămădeală, 1926-2005);

-„Pentru mine Eminescu este de multă vreme un sfânt, şi nu numai el. La vremea cuvenită, se va arăta de la Dumnezeu şi acesta!”. (Calinic Argeşanu-Episcopul Argeşului şi Muscelului, 1944);

-„Eminescu ne dezvăluie, în fiinţa lui intimă şi în minunata expresie a creaţiei lui literare, că dimensiunea creştină reprezintă fondul adânc al operei şi al vieţii lui – operă închinată iubirii şi viaţă mistuită în jertfire după Chipul lui Hristos”. (Constantin Galeriu, om de cultură şi profesor de teologie ortodoxă, 1918-2003);

-„Eminescu este afirmrea unităţii româneşti eterne”. „Doina lui Eminescu este expresia integrală a sufletului românesc”. (Academicianul Nicolae Iorga; 1871-1940);

-„Eminescu este evanghelistul nostru”. (Poetul Tudor Arghezi, 1880-1967);

-„Eminescu-Sumă lirică de Voivozi”. (Filosoful Petre Ţuţea, 1902-1991);

-„…marele nostru poet a fost un creştin autentic, ceea ce rezultă din viaţa, ca şi din opera sa”. (Mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu, 1923-2014);

-„Eminescu este numele acestei ţări. România este numele lui Eminescu”; „Eminescu nu este un idol, el nu este un zeu; El este tot ceea ce este: Noi în noi”. (Poetul Nichita Stănescu, 1933-1983);

-„Fără Eminescu am fi mai altfel şi mai săraci”; „Eminescu era frumos, de-o frumuseţe angelică”.(Criticul literar Tudor Vianu, 1889-1964);

-„Eminescu mi se părea un zeu tânăr, frumos şi blând”. (Scriitorul Alexandru Vlahuţă, 1858-1919);

-„Eminescu s-a ridicat pe aripi proprii până la contemplarea lui Dumnezeu”. (Poetul Nichifor Crainic, 1889-1972);

-„Eminescu nu cântă incidentele unei iubiri, ci iubirea; nu cântă farmecele unei femei, ci femeia; nu ne dă crâmpeie separate din natură, ci ceea ce este mai general în natură. Că, pentru a reda generalul, utilizează culori ale particularului, aceasta se înţelege de la sine. De aceea cea ce vrea să ne dea e generalul, iubirea, femeia, natura”. (Prozatorul Garabet Ibrăileanu, 1871-1936);

-„E unul care cântă mai dulce decât mine?/ Cu atât mai bine ţării, şi lui cu-atât mai bine./Apuce înainte s-ajungă cât mai sus,/La răsăritu-i falnic se-nchină-al meu apus.” (Poetul Vasile Alecsandri,1821-1890);

-„Doina lui Eminescu-cea mai categorică evanghelie politică a românismului”; „E cel dintâi român al cărui creştet primeşte binecuvântarea din cer, dar ale cărui picioare sunt înfipte până la glezne în pământul strămoşesc”. (Poetul Octavian Goga, 1881-1938);

 -„Cred că, pentru orice român, ceea ce mai întâi farmecă la Eminescu e melodia versului său, dulceaţa limbii”. (Filologul-linvist Sextil Puşcariu, 1877-1948);

-„Eminescu este o revelaţie ce mângâie”. (Filologul italian Rosa Del Conte, 1907-2015, trăitor a 108 ani);

-„Eminescu ilustrează paşii dialectici ai materiei în univers”. (Omul de cultură şi liderul politic Gabriel Ţepelea, 1916-2012);

-„Niciodată în trecut nu am fost mai pregătiţi, ca astăzi, să preţuim scrisul lui Eminescu, expresie vie a demnităţii naţionale, conştiinţei profesionale şi a talentului de excepţie, fără egal în cultura română la acest sfârşit de mileniu”. (Criticul literar Dumitru Vatamaniuc, 1920);

-„Icoană de iubire la care să mă închin eu”. (Poeta Veronica Micle, 1850-1889. (n.a. Şi ce surprinzătoare şi Dumnezăiască coincidenţă: Veronica se năştea şi murea în aceeaşi ani ca şi dragul ei iubit Mihai Eminescu);

-„Moldova este sfântă îmi spunea Ştefan şi Eminescu”. (Poetul Ion Alexandru, 1941-2000);

-„Într-adevăr, la aceeaşi scară a perfecţiunii în poezia sa se află totul. Gama sa lirică este imensă. Într-însa coexistă intuiţia viitorului, ansamblul tuturor ecourilor mitice, istoria şi peisajul românesc, cele mai vaste ingerinţe folclorice, asimilarea filosofiei, a ştiinţei, a vechilor „înţelepciuni”. Se găsesc toate dispoziţiile lăuntrice”. (Criticul literar Edgar Papu, 1908-1993);

-„A vorbi despre Eminescu înseamnă pentru un român a se cerceta pe sine, a se închipui şi ipostazia la puterea maximă a virtualităţii Neamului său şi a-şi schiţa fără un pic de pudoare portretul ideal”. (Filosoful-scriitor Nicolae Steinhardt, 1912-1989);

-„Mihai Eminescu era o frumuseţe, avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o icoană veche”. (Scriitorul-dramaturg I.L. Caragiale, 1852-1912);

-„Umbră care trepte-nalte suie, /dăruind azur din mâini subţiri,/ sfânt, bătut, pe veacul tău, în cuie,/ scânteind, înalt, din răstigniri”. (Poetul Radu Gyr, 1905-1975);

-„Rugămu-ne îndurărilor/ Luceafărul mărilor/ Din valul ce ne bântuie,/ Înalţă-ne, ne mântuie”. (Poetul-ziarist Lazăr Lădariu, 1939);

-„Eminescu este una dintr grinzile de susţinere a neamului. El nu este o simplă cărămidă, nu este o simplă ţiglă sau o simplă fereastră, e grinda de bază, aia care păstrează neamul întreg…În Eminescu ne întâlnim toţi. Asta este o chestiune aproape fără egal. Nici nu ştiu dacă mai au alte popoare acest noroc şi această condamnare divină, să se poată regăsi într-un nume…Este poetul exemplar sau cum spune extraordinar Blaga: „Dacă poetul George Coşbuc este poetul naţional printr-un consimţământ plebiscitar, Eminescu este poetul naţional    printr-un legitimism de ordin divin. Acolo, noi nu putem umbla. Cine umblă acolo moare, în sens moral sau estetic. Eu mă rezum să spun doar atât: Eminescu este cifrul secret al naţiei”. (Poetul Adrian Păunescu, 1943-2010);

-„Eminescu este esenţa noastră”; „Fiecare lucru poartă în sine însuşi măsura sa, arborii nu cresc până în cer. Nici noi nu putem creşte dincolo de măsura noastră şi măsura noastră este Eminescu. Nu avem a creşte mai mult decât atât. Atât însă să creştem, pentru că sufletul trebuie hrănit ca pământul. Şi dacă nu ne vom hrăni cu Eminescu, nu cu-n Eminescu idealizat, nu cu-n Eminescu trimis în genialitatea lui, în haosul germinativ, dacă nu ne vom hrăni cu Eminescu acesta, atunci vom rămâne în cultură, mai departe, înfometaţi”. (Un gând rostit de filosoful-scriitor Constantin Noica (1909-1987) în Aula Bibliotecii ASTRA din Sibiu, la 15 ianuarie 1985, atunci când se împlineau 135 de ani de la ivirea în lume a poetului Mihai Eminescu şi prezentarea, pentru prima oară în public, a celor dintâi file fotocopiate din manuscrisele „Caietelor Eminesciene”.

Notă: Îi invit pe iubitorii poeziei eminesiene ca miercuri, 15 iunie, să aprindă feştila unei candele şi să o aşeze pe postamentul busturilor din ţară ale poetului, precum şi la mormântul acestuia din Cimitirul Belu din Bucureşti, iar alăturat să aşeze o eşarfă tricoloră şi un firicel de floare albastră!