Al. Fl. Țene: La braț cu Andromeda – Viața scriitorului Gib. I. Mihăescu între realitate și poveste

– o cronică literară de Emil Istocescu –

Un eveniment editorial important îl constituie apariția la Editura Napoca Nova, la începutul anului 2016 a volumului „La braț cu Andromeda”-Viața scriitorului Gib. I. Mihăescu între realitate și poveste.- al cărui autor este Al. Fl. Țene, scriitor notoriu, foarte activ și prolific, președinte al Ligii Scriitorilor români, uniune profesioală cu filiale, aproape în toată țara, membru al mai multor instituții culturale de prestigiu din țara și srăinătate. Cartea este prefațată de Voichița Pălăcean- Vereș, iar coperta aparține lui George Roca, compatriot, stabilit în Australia.Volumul are aproape 400 de pagini și se deschide cu un sumar, dar concludent, argument al autorului, din care desprindem mărturisirea motivelor care l-au determinat să întreprindă un astfel de demers creator/evocator. Fiind el însuși fiu al urbei viticole Drăgășani, ca si Gib. I. Mihăescu, a manifestat de timpuriu curiozitatea de a-i cunoaște viața și opera, iar apoi dorința de a scrie chiar o carte despre părintele romanului „Rusoaica”, vis realizat, iată, după scurgerea mai multor decenii: „Așa s-a născut acest roman ficționalizat și romanțat, dar care păstrează firul roșu al adevărului…  „Romanul de față se dorește a fi o închinare pro-memoria scriitorului Gib. I. Mihăescu din Drăgășani, ca și mine”

Titlul cărții, „La brat cu Andromeda” este bazat pe un artificiu creator inspirat, menit să atragă atenția asupra semnificațiilor lumii celeste din romanul de debut din 1930, lume contemplată cu atâta pasiune de Gib. Mihăescu, dar modificând simbolul inițial de la care a pornit acesta.

Astfel, în viziunea lui Gib. Mihăescu, constelația Andromedei este întruchiparea unui ideal de puritate morală și frumusețe fizica feminină, irealizabil, în contrast cu eroinele dezamăgitoare din lumea terestră, precum Zina Cornoiu, Arina Velovan sau Donna Alba.

„Cerul este, pentru oamenii de felul lui Andrei Lazăr (și, desigur și pentru Gib. I. Mihăescu) nu numai imperiul frumuseților ideale, ci si limanul în care își găsesc mângâiere nevinovatele lor frământări pământerști”.

Andrei Lazăr este un idealist visător, victimă nefericită cauzată de inadaptarea la o societate degradată.

În recentul roman – evocator, prin noul titlu, „La braț cu Andromeda”, contemplarea constelației Amdromeda devine un fericit liant pentru desfășurarea firului epic, fiind însoțită de imaginea candidă a frumoasei Luminița, ingenua prietenă din perioada pubertății eroului cărții. Urmărind, cronologic, evoluția eroului său, autorul structurează întregul roman în două mari părti, inegale, cu 16 capitole (în prima parte 11, iar în partea a doua 5).

Romanul debutează cu festivitatea inaugurării noului sediu al Palatului Comunal în prag de An Nou 1900, la Revelionul organizat la etaj, în vasta sală de Consiliu și recepții, în prezența notabilităților urbei, în frunte cu primarul Filipescu, consilierii locali, avocați, magistrați, negustori, meseriași, cu familiile, printre care   se află   și Nilă Mihăescu, tatăl viitorului scriitor, cu soția.

În capitolul următor se prezintă numeroasa familie a acestuia. Ceea ce, printre altele, asigură reușita și valoarea artistică a romanului este realizarea unui personaj Gib. verosimil: uman, distins, echilibrat, decent, fără exagerări, surprins în toatre ipostazele vieții, cu mari reușite, dar și cu unele eșecuri: în copilărie, între părinți și frați, apoi   școlar la „Frații Niculescu”, elev la liceul Carol din Craiova, la gimnaziul Radu Greceanu din Slatina și la gimnaziul Al. Lahovari din Rm. Vâlcea; student „întârziat” la Drept, în București, ziarist în Cluj și în capitală, alături de bunul său prieten Cezar Petrescu, apoi avocat în urbea natală, timp de 6 ani, între 1924-1930 și, în sfârsit, stabilirea la Bucureși, cu familia intre 1930-1935. 1935 – anul fatidic al morții premature a lui Gib.I. Mihăescu a fost anul când a fost suprimat brusc acest fascinant urcuș pe scara afirmării sale literare. Tocmai de aceea apariția acestei evocări vine în sprijinul cunoașterii unui mare prozator, de care generațiile de după al doilea război mondial au fost lipsite mulți ani.

*

Pentru realizarea acestui roman un rol important l-a avut ampla documentare, pornită de la lectura și cunoașterea întregii opere, a criticii și a referințelor biografice despre scriitor. Documentării reale i s-a adăugat însă factorul ficțional care completează și clarifică în mod fericit eventualele goluri din biografia reală. Pe lângă sursele tradiționale, ca noutate, autorul a apelat și la cele neconvenționale, moderne, oferite de internet, prin acestea acumulându-se un impresionant bagaj documentar despre istoriile unor edificii: sedii ale unor instituții, orașe, gări, catedrale, spitale, statui, poduri, școli, căi ferate etc. care oferă lectorului date de factură nonliterară, dar folositoare pentru cultura generală. Apreciem folosirea tehnicii realiste de factură balzaciană prin care eroul este   descris în mediul său natural cu modul de viață, cu obiceiurile și tradițiile moștenite, cu îmbrăcămintea de epocă etc. Sunt, de asemenea, de notat descrierea unor credințe și superstiții, apelul la limbajul paremiologic, cu proverbe, zicale și expresii înțelepte, extrase din texte religioase, fragmente de litanii și rugăciuni, descrieri reușite de natură etc., care sporesc valoarea cărții. Cu toate că subtitlul romanului se referă doar la „viața” scriitorului, în realitate s-a analizat fiecare demers creator, consemnându-se împrejurările publicării lucrărilor de la debut până la sfârsitul vieții, fără să se facă și analiza acestor creații. Importante sunt datele despre geneza acestor opere și primirea pozitivă a lor de către critică și cititori.

Drumul spre afirmare și notorietate literară al lui Gib Mihăescu ne poartă prin redacții, cenacluri, sedii ale revistelor, prin cafenele vestite, unde eroul se întâlnește cu scriitori, critici, artiști.

Atmostera culturală din epoca interbelică în care se afirmă și scriitotrul dragășănean este foarte bine descrisă, cu opinii asemănătoare sau divergente, cancanerii si lupte pentru afirmare, cu prietenii salutare, din care se distinge caracterul bonom al acestuia.

Pierderea prea timpurie a acestui dotat prozator este prezentată în roman cu respectarea adevărului și cu prețuirea firească a unui confrate din alta generație care , ajuns în Parnas, oferă drept ofrandă cititorilor acest florilegiu omagial în memoria lui Gib. I. Mihăescu.

Să-l primim cu interes, cu bucurie și să-i mulțumim.