
Exponatul lunii iunie 2016 în cadrul Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva este un vas ceramic din epoca bronzului (3500 – 1100 î.Hr) și a intrat în patrimoniul muzeului sus amintit în timpul cercetărilor arheologice efectuate în anul 2011 pentru construirea lotului de autostradă Șoimuș – Orăștie. Este vorba despre o piesă confecționată din lut ce reprezintă un mic vas ceramic reproducând un model specific de ambarcațiune. Dimensiunile vasului sunt reduse (10,2 x 8,8 x 5,5 cm), iar modelul de barcă are forma ovală. Obiectul face parte din categoria ceramicii semifine, fiind confecționat din lut bine frământat, având ca degresant nisip cu bobul mic. Atât extremitățile vasului, reprezentând prova și pupa bărcii, cât și marginea superioară a acestuia sunt marcate cu un decor realizat prin impresiuni triunghiulare executate cu un instrument cu vârf ascuțit.
Localitatea Șoimuș, pe teritoriul căreia a fost scos la lumină artefactul studiat, este o comună aflată în județul Hunedoara din Transilvania și are năuă sate în componență: Şoimuş (sat centru de comună), Bălata, Bejan, Boholt, Căinelu de Jos, Chişcădaga, Fornădi, Păuliş și Sulighete. Pe teritoriul satului Șoimuș s-au descoperit vestigii preistorice aparţinând Culturii Turdaş, ale epocii timpurii a bronzului, precum şi urme arheologice de epocă romană. La Boholt este zona cu unele dintre cele mai atractive peisaje de la nivelul comunei Şoimuş; aici se află o rezervaţie naturală situată pe Valea Teiului, ce include un sector de chei, săpat de respectiva vale. Tot aici în sat se află şi importante izvoare de apă minerală. Aşezarea a fost locuită încă din preistorie, dovada fiind urmele Culturii Coţofeni. A fost semnalată şi o aşezare aparţinând Culturii Petreşti, ca să nu mai vorbim de urme de locuire romană – villa rustica. În zonă au fost descoperite şi materiale arheologice medievale şi mai apoi s-au făcut descoperiri monetare de secol XVII. Satul Bejan – este cel de-al treilea sat (după Bălata şi Şoimuş) a cărui latură sudică este scăldată de apele râului Mureş. De fapt, în zona respectivă apele Mureşului sunt zăgăzuite de un baraj (la Mintia) și formează un mic lac de acumulare (pentru termocentrală). Din zona Bejan provin şi unele vestigii preistorice – topoare din andezit şlefuite şi perforate – aparţinând Culturii Coţofeni. În sat s-au descoperit urme de epocă romană printre care mina şi cariera de la Bejan. În satul Căinelu de Jos, situat în partea de vest a comunei, s-au descoperit vestigii preistorice (un topor de piatră șlefuită) şi vestigii romane (monede şi aşezări minereşti), descoperiri ce atestă și vechimea acestei localităţi. Explicabil de ce, fiindcă şi această aşezare se află pe una din treptele din imediata apropiere a râului Mureş, dar şi în vecinătatea unor exploatări de aur din zonă.
Situl arheologic unde s-a descoperit vasul expus la Muzeul din Deva, situat la Șoimuș – „Teleghi” (sat Șoimuș, comuna Șoimuș, din jud. Hunedoara), pe unde trece autostrada Deva – Orăștie, este amplasat pe terasa înaltă a Mureșului și cuprinde vestigii aparținând unor diverse perioade istorice. Zona de locuire aparținând epocii bronzului, cercetată în cursul anului 2011, s-a aflat în partea vestică a sitului și a cuprins câteva sute de complexe arheologice. În cadrul gropilor cu resturi menajere din acest sit au fost descoperite cantități impresionante de cochilii de scoici de râu (specia Unio) întregi și sparte, vertebre și oase de pește. Acestea dovedesc că oamenii din epoca bronzului care locuiau în așezarea de la Șoimuș se deplasau cu barca pe râu, practicau intens pescuitul, iar moluștele și peștii constituiau o parte importantă a alimentației lor. Bărcile cu fundul plat, cum este și modelul de ambarcațiune prezentat (vasul de lut), sunt potrivite pentru apele liniștite, fără valuri mari, oferind o bună stabilitate la pescuit și o mare capacitate de transport. Vasul, de o valoare deosebită, a fost așezat într-un spațiu special amenajat la intrarea în Palatul Magna Curia, fiind prezentat în cadrul acțiunii „Exponatul lunii”, organizat de muzeul din Deva.
Astfel se certifică încă o dată perenitatea civilizației geto-dace pe aceste meleaguri, dar și ingenuiozitatea celor ce au populat aceste maluri de ape, ce asigurau astfel necesarul de hrană, dar și transportul de oameni și mărfuri, cu ajutorul unor astfel de bărci, pe apele interioare ale țării noastre.
Lasă un răspuns