Dragii noștri, dragi copii…

A trecut 1 Iunie, Ziua voastră! Nu m-am grăbit să vă-nchin ode şi să vă spun precum politicienii luminați ai țării cât de mult v-am iubit vreodată. Cât vă iubesc… V-am văzut îmbrăcați de sărbătoare, repetând emoționați poeziile prin care, în fiecare an, ne faceți viața mai frumoasă. Când veniți cu stângăciile voastre gingaşe, cu inima voastră în palmă. Cu declarația voastră de dragoste pentru noi… Şi, am tăcut. Mi-a fost ruşine în Ziua Copiilor, ziua ipocriziilor fără perdea! Patru milioane de români au ales calea exilului, izgoniți din propria țară de sărăcie. Izgoniți de hoți, impostori, de cei care ne-au vândut pe nimic… Am fost singura țară din lume fără datorie externă, odată. Astăzi, constatăm că s-a furat mai mult decât în câteva vieți, la noi, în cei douăzeci şi şase de ani de la făcătura aceea de revoluție, din odaia televizorului. Ce s-a ales de scumpii noştri copii în această derivă neliniştitoare?! Mulți au rămas acasă. Singuri. În grija bunicilor sau purtându-şi singuri mormintele pe umeri. Mulți au ajuns prin țări străine. În închisorile lor…

Nu pot fi de acord, de aceea, cu politicienii abjecți care ies la rampă să vorbească în numele vostru, al copiilor, acum. Nu agreez chermezele electorale în acest bâlci al deşărtăciunilor. Nu i-am văzut pe politicieni decât argumentându-ne de ce nu ar trebui să vi se dea alocații mai mari, copiilor! De ce trebuie să trăiți doar cu aer, să creşteți mari, însă, să deveniți, totuşi, „viitorul de aur” al națiunii noastre! Nu vreau să vă mint ca orice demagog de duzină. Dar, în numele adevărului… Un stat de drept ar trebui să le apere drepturile TUTUROR COPIILOR! Şi a celor din afara Țării, dar şi a celor din lăuntrul ei! Şi, nu numai în ziua de paşti sau în ziua de 1 Iunie sau când tăiem porcul! Să ne-aducem aminte de copiii noştri pe care-i ignorăm total în restul timpului!…

Aşa că, dragi politicieni români, nu transformați copiii inocenți într-o monedă de schimb, într-un ingredient lipsă dintr-o ciorbă reîncălzită! Dacă, într-adevăr vă pasă de ei, faceți ceva concret! Ocrotiți-i oriunde ar fi ei!, faceți-le viața mai uşoară! Mai bună! Ajutați-i pe părinții lor! Nu întinați imaginea copiilor, nu faceți poze, politicieni, cu ei, ci – mai curând- ascundeți-vă! Resentimentul este atât de mare! Cât falsul suferinței voastre pentru ei. La mulți ani, dragii noştri copii! Dumnezeu ne va mai da şi mâine, poate, o nouă şansă. Să vă mințim ca până acum sau dimpotrivă. Să vă creştem ca pe nişte ființe de lumină într-o țară binecuvântată…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*