Comunitatea creştin-ortodoxă din Topliţa anatemizată?…

Lucruri deosebit de grave s-au petrecut şi continuă să se petreacă în rândul comunităţii româneşti, creştin-ortodoxă, din municipiul Topliţa. Ele sunt de natură să aducă periculoase prejudicii convieţuirii normale între credincioşi şi slujitorii Bisericii Ortodoxe Române. Acestea nu sunt de ieri, de-alaltăeri, se perpetuează de vreo câţiva ani buni, din timpul când la conducerea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei se afla Înalt Preasfinţitul Ioan Selejan, actualul Mitropolit al Banatului. Încă de pe vremea aceea la urechile credincioşilor din Parohia Topliţa 1 au ajuns nişte zvonuri referitoare la posibila schimbare a preotului-paroh Iulius Berindei. Zonurile acestea nu au fost primite cu bucurie de către credincioşi, din contră. Dar lucrurile au rămas aşa, la nivelul zvonurilor…

Odată cu plecarea Înalt Preasfinţitului Ioan şi venirea în scaunul episcopal al Covasnei şi Harghitei a Prasfinţitului Andrei Mureşanu ceea ce se credea că a fost o simplă alarmă falsă, s-a reactualizat, iar zvonurile de atunci au devenit realităţi deloc plăcute, ba aş zice periculoase. Aceasta pentru că părintelui Berindei i s-au adus – şi i se aduc în continuare! – acuzaţii privitoare la abateri grave şi multe nereguli în activitatea sa ca preot-paroh al Parohiei Topliţa 1, cea mai mare şi mai importantă din municipiul Topliţa. Aceste abateri sunt de natură canonică, de natură morală şi de natură administrativ-financiară. Dorind să pună capăt acestei stări de lucruri şi să restabilească normalitatea, Preasfinţitul Andrei a luat câteva măsuri de ordin administrativ. Ulterior s-a constatat că atât măsurile luate, cât şi modul în care ele s-au finalizat nu au fost cele mai înţelepte.

Cu totul neaşteptat, Parohia Topliţa 1 a fost împărţită în trei, creindu-se încă două noi parohii, în fruntea cărora au fost aşezaţi doi preoţi-parohi, urmând ca aceştia să slujească alături de părintele Iulius Berindei în aceeaşi biserică, respectiv în Biserica-catedrală ,,Sfinţii Arhagheli Mihail şi Gavriil”, din centrul oraşului. Graba cu care s-a procedat la aceste schimbări a trezit dintr-odată suspiciuni în rândul credincioşilor, convinşi că prin acestea nu se urmăreşte altceva decât înlăturarea părintelui Berindei din Parohia Topliţa 1.

Această temere nu putea să nu rămână fără urmări. În rândul credincioşilor s-a instalat un fel de stare de alarmă. O parte dintre ei, în frunte cu consiliul parohial, s-au întâlnit şi s-au hotărât să acţioneze. Astfel consiliul parohial a întocmit o Scrisoare-apel, prin care se preciza împotrivirea categorică a credincioşilor atât faţă de împărţirea parohiei în trei şi aducerea celor doi preoţi, cât şi faţă de intenţia de a-l îndepărta pe părintele Berindei din parohie. Pe lângă acestea scrisoarea respectivă cuprindea şi destule idei năstruşnice, exprimate şi cu oarecare incoerenţă, cum este cea privitoatre la ameninţarea ieşirii Parohiei Topliţa 1 de sub ascultarea canonică a Episcopiei Covasnei şi Harghitei şi trecerea acesteia la o altă episcopiei (!?), sau nerecunoaşterea actualului episcop al Episcopiei Covasnei şi Harghitei (!?) etc. Aşa cum a fost întocmită, scrisoarea a fost postată pe internet şi trimisă Patriarhiei Române, Mitropoliei Ardealului şi Episcopiei Convasnei şi Harghitei.

Prin mijloacele de socializare, aflate acum la îndemâna tuturor, unii dintre semnatarii scrisoarii au chemat credincioşii la o întrunire, în ziua de marţi, 22 februarie a.c., în curtea bisericii, unde se află şi casa parohială, în care se găsea sediul protopopiatului. Acţiunea nu era deloc întâmplătoare, fiindcă în ziua respectivă preoţii din Protopopiatul Topliţa se aflau convocaţi la o şedinţă. Aşa că ei au avut parte de tot felul de apostrofări şi etichetări, cu precădere acestea fiindcu-i adresate protopopului Dumitru Apostol, socotit a fi iniţiatorul tuturor întâmplărilor petrecute. Protestatarii au uitat repede că în urmă cu câţiva ani, cânt a fost reînfiinţat Protopopiatul Topliţa, iar părintele Dumitru Apostol a fost numit protopop, biserica- catedrală a fost plină până la refuz, iar el primit cu aplauze furtunoase. Acum, cineva a postat chiar pe internet vorbe grele la adresa sa, catalogându-l „un om fără frică de Dumnezeu”!… Păcat. Sunt acuzaţii pe care nu le merită.

De altfel, acuzaţii şi invective de tot felul, atât la adresa sa, cât şi a episcopului au curs cu nemiluita cum se spune, pe internet. Mulţi au devenit dintr-odată apărători ai părintelui Berindei şi ai bisericii, unii care nu au călcat vreodată pragul acesteia! Doar unul singur, dintre cei care s-au referit la această situaţie, a fost mai raţional, punându-şi nişte întrebări: Cei din Topliţa cunosc oare adevărata faţă a părintelui?… Oare este el aşa cum crede lumea?.., se întreabă el. Sunt întrebări absolut fireşti. Sunt întrebări născute dintr-o judecată sănătoasă, raţională. Numai că acestea trebuiau să şi le pună şi cei care hotărât măsurile mai sus arătate, fără să se ţină seama că acestea ar putea avea nişte urmări neprevăzute şi nedorite.

Este adevărat, preotului Iulius Berindei i s-au pus în cârcă o mulţime de fapte grave, privitoare la încălcarea regulilor după care se oficiază sfânta liturghie în Biserica Ortodoxă Română; privitoare la conduită morală; grave abateri de la buna administrare a parohiei şi de la respectarea legilor financiare. Nu ştiu dacă toate acestea sunt sau nu reale. Sunt însă convins că de acestea, dacă ele există cu adevărat, credincioşii habar nu au. După cum bănuiesc că nu are habar nici consiliul parohial. Mă refer deigur la problemele administrative şi financiare ale parohiei. Să admitem faptul că toate cele de mai sus sunt adevărate, iar părintele Berindei este vinovat. Oare nu era normal atunci ca acestea să fi fost ,,inventariate” cu grijă şi să fie însoţite de dovezi concrete? Iar când toate dovezile ar fi căpăpătat o formă definitvă, ele să fi fost aduse, mai întâi, la cunoştinţa consiliului parohial iar apoi şi la cunoştinţa credincioşilor. Dacă aşa s-ar fi procedat – cu condiţia ca acuzaţiile să fie într-adevăr reale şi dovedite! – atunci desigur aceştia s-ar fi convins că şi-au creat o imagine absolut falsă despre preotul lor, iar aura pe care şi-a creat-o el de-a lungul anilor s-a dovedit a fi o plăsmuire. Atunci n-ar mai fi apărut pe internet atenţionarea: ,,lăsaţi-l pe părinte acolo unde îi este locul şi unde a făcut treabă bună pentru obşte şi pentru sfântul lăcaş”!

Nu s-a întâmplat însă aşa, iar protestatarii nu s-au oprit. Ei au chemat credincioşii la o altă întâlnire, în seara zilei de miercuri, 24 februarie a.c., de data aceasta în biserică, întâlnire la care a participat şi preotului-paroh. Însă ceea ce s-a petrecut acolo, a fost trist, revoltător chiar. Fiindcă adunarea, ce s-a vrut, probabil, a fi paşnică, s-a trasformat într-un adevărat mitig, ce nu a avut absolut nimic comun cu cele sfinte şi bisericeşti. Biserica, Casa lui Dumnezeu, este destinată slujbelor bisericeşti şi rugăciunilor, nicidecum strigătelor, invectivelor, feluierăturilor, acuzaţilor grave la adresa protopopului şi episcopului. Aceasta şi pentru că la chemarea adresată prin mijloacele de socializare nu s-au adunat numai credincioşii din Parohia 1 Topliţa, ci şi alţii, din tot oraşul, unii, probabil, chiar oameni fără Dumnezeu, care nu au călcat niciodată, până atunci, pragul bisericii. Este condamnabil faptul că preotul – vinovat sau nevionovat – să fie de acord ca în biserica în care slujeşte sfânta liturghie să se petreacă astfel de lucruri. Ele puteau să se petreacă oriunde, numai în biserică nu.

Într-un articol apărut, la câteva zile după toate aceste întâmplări, în ziarul „Informaţia Harghitei” se scria: ,,Biserica I Centru Topliţa: Situaţia s-a normalizat”. Bine era să fi fost aşa. Însă, din păcate, nu s-a normalizat nici acum, ba aş zice că s-a agravat. Fiindcă în urma celor petrecute în zilele de 23 şi 24 februarie a. c., cât şi a celor ce au urmat, Preasfinţitul Andrei, profund supărat, a luat câteva măsuri. Între ele a fost şi mutarea Protopopiatului Topliţa în comuna Bilbor, acolo unde este parohia părintelui protopop Dumitru Apostol. Totodată, a fost schimbată şi denumirea lui, din Protopopiatul Topliţa, în Protopopiatul Călimani. Unii, mucaliţi, au început să facă aluzii la cele câteva unităţi culturale şi economice care au avut această denumire, din care nu mai există niciuna, sugerând că o asemenea perspectivă ar putea avea şi protopopiatul. Asta şi pentru că s-a afirmat că topliţenii nu mai merită să aibă un protopopiat. Fiindcă cele întâmplate sunt lucruri foarte grave, care nu s-au petrecut niciodată în întreaga existenţă a Bisericii Ortodoxe Române, motiv pentru care ele nu pot fi uitate şi nici iertate niciodată!

Nu pun în discuţie aceste afirmaţii, dar nici nu pot să nu spun că în Biserica Ortodoxă Română s-au întâmplat lucruri mult mai grave decât cele la care am făcut referire. Însă ceea ce este grav cu adevărat – fiindcă Topliţa va exista cu sau fără protopopiat, chiar dacă e trist să constaţi că este totuşi oraşul în care s-a născut întâiul Patriarh al României şi al Bisericii Ortodoxe Române! – este faptul că cei 9000 de credincioşi ortodocsi din Topliţa au fost pedepsiţi pe nedrept, au fost anatemizaţi, ,,în corpore”! Sunt cu toţii vinovaţi de cele întâmplate la Parohia Topliţa 1! Acestea nu pot fi uitate! Iar credincioşii – ori, mă rog, topliţenii – nu vor fi iertaţi niciodată! Oare e drept? Cum rămâne atunci cu rugăciunea „Tatăl nostru”? Dar cu Domnul nostru Iisus Hristos, cel care i-a iertat pe aposolii Săi: Petru, Iuda şi Toma?

Aceasta, repet, în condiţiile în care uriaşa majoritate a celor aproximativ 9000 de credincioşi ortodocşi din Topliţa nu au nici în clin, nici în mânecă cu cele petrecute în Parohia 1. Ei nu pot fi confundaţi cu cei vreo 200 de ,,mitingişti” din zilele de 23 şi 24 februarie a.c. Este cel puţin inacceptabilă o asemenea acuză!.. Iar aceasta nu ar putea duce decât la alte urmări nedorite cred nici de credincioşi şi nici de slujitorii bisericii. Ar fi păcat ca buna şi normala armonie care a existat dintotdeauna în biserica ortodoxă din Topliţa – am vedere aici pe slujitorii ei, dar şi pe credincioşi, „biserica vie”, cum se spune – să se destrame datorită unor măsuri şi afirmaţii pripite.

Iată pentru ce se impune ca situaţia de la Parohia Topliţa 1 să fie grabnic clarificată şi rezolvată în spiritul adevărului: este sau nu este părintele Iulius Berindei vinovat de toate acuzele ce i se aduc? Dacă da, atunci să suporte consecinţele. Dar dacă nu este?… Atunci?… Adevărul trebuie să triumfe şi trebuie să fie adus la cunoştinţa credincioşilor ortodocşi din Topliţa, anatemizaţi pe nedrept.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*