Infractor regrete sincere!

Mai bine îi spuneau „regrete sincere”! Că „efective”, ne îndoim că ar fi… Nu sunt ele nici măcar morale, că pe ălea numai la biserică le mai pot invoca. Astea din fața legii, pe articol de cod penal, chiar dacă se leapădă de trei ori și se jură cu mâna pe biblie că regretă, „efectiv” nu aduc iertarea morală a faptelor, dar ar putea asigura eliberarea pragmatică a infractorului.

Și pare un melanj între programele Prima casă și Darea în plată! O inițiativă legislativă croită precum numele promotorului! Doi într-unul! Căci, da!, Alfred Laurenţiu și Antonio Mihai reprezintă totuși unul și același senator. E drept, cu un nume cam complicat, dar nimeni nu e perfect, nu?! Acum e greu de spus care parte din acest ALAM a scris jumătatea de la Primul regret și care pe cea de la Restituirea prejudiciului, dar intuim cum de i-a venit ideea.

Și e doar vina celor de dinaintea lui că nu i-a dus mintea la așa ceva. Vorba aia, au mai și stat două decenii în Parlament! Când Păunul își zburlea coada fuduliei cu proiectul legislativ al unei Amnistii fățișe, iar Mădălin trăgea pe coarda vioarei sunetul Grațierii. Iar ăia au fost doi! Fiecare cu partea lui. Dar nu i-a dus mintea să ambaleze și ei acest doi într-unul. Să scoată un pachețel de primăvară cu umplutură de amnistie și grațiere în același foietaj.

A venit însă cel mai tânăr senator al țării! Și care nici nu a stat atâți ani în parlament până să-i vină ideea de lege. După câteva luni, a și marcat. Și nu oricum, ci direct pe articol de Cod penal!

Acest ALAM, care, desigur!, doar întâmplător a intrat în politica mare pe sub coada varanului întemnițat azi, a înaintat o inițiativă, dar nu pentru cei de vârsta lui, ăștia tineri care încă mai așteaptă (o casă, un serviciu, o mașină, o țară…), ci pentru ăia bătrânii și versați la furtișag. Ăștia de au furat de au rupt, și chiar dacă unii au dat și la partid, și chiar de au furat sub promisiunea că nu o să stea la prima „casă”, primul beci domnesc sau prima mititica, au cam luat plasă. Și au rămas doar cu pereții reci.

Ambalajul propus însă de Alfred Laurenţiu Antonio Mihai este însă genial. „Umanist” și „Conservator”! Sub masca regretului efectiv, invocat la pa(r)chet cu autodenunțul și recunoașterea faptei, se creează cea mai fină plasă de salvare. Ce amnistie, ce grațiere?! Ce putere decizională a Prezidenției? Puterea discrețională a procurorilor. Încă un stâlp la republica procurorilor. Care, oricum, dau țidula de bună purtare a inculpatului după repere numai de ei știute.

Mărturisești? Da! Regreți? Da! Te lepezi de toate rele făcute? Atunci ești liber! Dar numai pe două spețe! Că au și infractorii vlădicii lor. Doar ăia care au furat și au evazionat. Că în Parlament nu găsești infractorii de drept comun, ori teroriști, atentatori la siguranța națională, la cea alimentară, rasiști, extremiști, xenofobi și negaționiști ai holocaustului!

Sigur, proiectul poate suferi modificări. Măcar ca o grilă a nivelului de regret. Practica pușcăriașilor l-ar putea ghida pe tânărul senator ALAM după exemplele deja clasice. De la regretul efectiv cu lacrimi de Copos la regretul efectiv cu mătănii și post negru a la Becali Athos. Și, desigur, regretul umanist, pentru șeful din primele „două treimi” ale tinereții neprescrise politic a senatorului ALAM, Dan Voiculescu.

Dar pe când un regret efectiv și la nivel de electorat din partea… noastră? Unul în care să ne autodenunțăm și să ne recunoaștem vina votului care să ducă la eliminarea, vorba aceea „pas cu pas”!, a prejudiciului, material (nu doar moral!), de a fi fost conduși de cei pe care i-am votat în decadența noastră de alegători cu ochii închiși. Ba, coleg de (nouă) formațiune cu Piedone, ALAM ar trebui să verifice integritatea morală a inițiativei legislative chiar pe fostul primar! Că tot i-a fost cândva consilier acestuia! Să vadă, câte regrete efective poate revărsa ipochimenul ipocrit și insistent…

Acum, mai apare o dilemă: regretele se formează și formulează ca parte a procesului de educare de la pușcărie. Sunt chiar baza acestui proces! Or, cum să invoce un autodenunțător sinceritatea regretelor sale înainte de a fi trecut pe acolo?!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*