…Am aceleași temeri și cicatrici aidoma ție! Mă bucur, însă, când văd că Dumnezeu se află pretutindeni în noi. Nici nu mai stiu, însă, dacă ești în stare să-mi trimiți iubire și lumină ori de câte ori te gândesti la mine… Ori de câte ori te gândesti la frații mei, răspândiți prin lume…
Ultimul caz, românca din Canada, Ana Maria, care riscă zece ani de închisoare pentru că și-a salvat copilul!, pentru că s-a salvat pe sine!, fugind, reîntorcându-se Acasă. Acest caz m-a făcut să cred că toți vom fi fără niciun Dumnezeu dacă vom permite asta… Dacă vom permite extrădarea ei și a copilului ei din Țara Lor pe care ei o consideră Țara-Mamă! Nu vor avea poate niciodată banii și puterea altora, a canadienilor, de exemplu!Dar nici nu vor să fie însoțitorul unuia care le spună că viața te duce unde vrea ea… S-au săturat de toate! De Canada. De visul acesta, neînsemnând nimic pentru cineva.
„Ce mi-au făcut mie oamenii acestia?!”, gândesc. „De ce să-mi pese mie de ei?!” Realizez, însă, că își vor doar viața furată cândva înapoi! Iar asta nu mă lasă să mor!… Nu ne mai putem preface, cred eu. Românii plecați în Afară sunt o rană care nu se vindecă niciodată. Nu se vindecă mereu. Nu vrem mila nimănui, deci. Nu vrem resturile de pâine ale străinilor pentru a supraviețui!… Nu vrem să ne uităm în oglindă în altă viață! Nu vrem să lovim peretele cu sufletul… Vrem, însă… Să fim ceea ce suntem măcar în propria noastră țară. Vrem ca degetele de mutant, ale altora, să nu ne atingă măcar aici. În propria noastră vatră!
Lăsați-o, deci, pe Ana Maria în pace! Și pe copilul ei!… Dacă a venit, dacă si-a găsit drumul de întoarcere pe care orice om îl are în suflet, lăsați-o în voia ei! O viață în care răscolesti moartea, nu mai înseamnă nimic! De ce să o extrădăm?! Pentru că si-a salvat copilul? Pentru că a supraviețuit? Iubiți românii, voi! Pentru că toți banii!, grămezile de bani din lume nu ni-i vor putea aduce înapoi…
Lasă un răspuns