Tradiția nepieritoare – Festivalul „Ziua Cucilor” din Brănești

Destul de aproape de capitala noastră, în estul județului Ilfov, undeva pe malul râului Pasărea, la aproape 20 de kilometri de Bucureşti, se află localitatea Brăneşti. Aici localnicii au grijă ca an de an să reînvie în prima zi de luni de după lăsata secului un obicei străvechi, căruia i se spune „Ziua Cucilor”. Este unicul carnaval mascat din Ilfov, este o manifestare culturală care, datorită pasiunii organizatorilor a căpătat valențe internaționale, fiind poate mai cunoscută în străinătate, decât în apropiata noastră capitală.

În acest an, programul artistic al Festivalului „Ziua Cucilor” aflat la cea de a XIV-a ediție, s-a desfășurat în zilele de duminica 13.03.2016 și luni 14.03.2016. Fiind parte a proiectului „Promovarea și conservarea diversității în cultură și artă în cadrul patrimoniului cultural European – Manifestarea tradițională Ziua Cucilor” această manifestare internațională este finanțată de Norvegia, Liechtestein, Guvernul României, prin Ministerul Culturii, dar și de Consiliul Județean Ilvov, prin Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Ilfov. Duminică au demarat pregătirile de festival și au fost prezentate spectacole ale elevilor din localitate la Căminul Cultural Brănești.

Luni 14.03.2016, am vizitat pentru câteva ore Brăneştiul, lăsând în urmă mohorâtul Bucureşti… O zi răcoroasă de primăvară calendaristică. Din când în când, pe străzi, îşi fac apariţia grupuri restrânse de flăcăi, îmbrăcaţi în cuci: unii poartă straie tradiţionale, alţii au împrumutat câte o rochie sau vreo fustă de la mame, iubite sau bunici, deghizându-se în babe, femei uşoare, mirese şi fel de fel de personaje ciudate, însă, cu toţii, şi-au prins la brâu, de jur împrejur, clopoței mai mari ori mai mici, numite „acioaie”. Cu toții poartă măşti cu chipuri înfricoşătoare, confecţionate din piele, carton şi pânză sau cumpărate de la magazinul din sat – cu specific de Halloween şi au câte un băţ în mână. Ei au cu toții o misiune în această zi de sărbătoare: vor impune ordine peste „haosul” cotidian, lovind pe umăr, cu palma sau cu băţul, persoanele întâlnite în cale, pentru a fi astfel – spun ei – ferite de boli şi de orice rău. Protejaţi de mască, mai în glumă, mai în serios, cucii mai „insistă” câteodată cu băţul pe spinare celor pe care îi consideră mai păcătoși… Dacă la 24 februarie, în ziua de Dragobete, se spune că păsările de pădure se adună în perechi și îşi fac cuiburi, iar tinerii își fac „ochi dulci”, sărbătoarea fiind numită de altfel şi „Cap de primăvară”, iată că, în prima zi de după Lăsatul de sec, tinerii, îmbrăcaţi în straie femeieşti alungă iarna, spre a face loc primăverii şi, ocolind satul cu măşti şi clopote zgomotoase, izgonesc tot răul din comunitate.

De unde vine această sărbătoare? Unii cercetători spun că ar fi de origine tracică, precreştină, în timp ce alţii o încadrează în sfera sărbătorilor de provenienţă slavă. Cucul, ca şi ursul care, în această perioadă iese din bârlog, anunţă venirea primăverii. În lunea curată (prima zi din Postul Mare), femeile curăţă cu grijă blidele de mâncarea de dulce, le opăresc şi, în unele cazuri, chiar le înlocuiesc cu vase speciale pentru perioada de post. „Pentru a-i dezvăţa pe copii să mănânce de dulce, prin sat umblau în această zi mascaţi cu coarne de cerb care-i băteau uşor pe copii. Umblau prin sat kukeri, (kukuri, kukove, cucii – cum spun românii – alte nume, arapi, geamalari, starţi, maskari, barbuţi, drakusi), mai ales în estul Bulgariei. Participau tineri şi bărbaţi costumaţi. Dis-de-dimineaţă kukerii aţineau calea celor din sat, cărora le cereau plată spre a-i lăsa să treacă” (Antoaneta Olteanu – „Zile şi demoni. Calendar şi mitologie populară bulgară”). În curtea Casei Corpului Didactic din Brăneşti s-au adunat cucii în dimineața de luni. Aici e mare forfotă: are loc Simpoziomul Internațonal „Folclor fără frontiere” cu tema: „Dialog intercultural cu măști – Ediția a XIV-a – 14 martie 2016”, între orele 10.30 și 13. E mare forfotă pentru că urmează drumul spre „Târgul meșteșugăresc de Ziua Cucilor” organizat de Primăria din Brănești în parteneriat cu Asociația Culturală Brănești, în care au fost expuse obiecte de tip „souvenir” având ca temă obiceiul cucilor, fiind confecționate de către elevii din școlile aflate în localitate, dar și de către meșterii locali.

Urmează parada și afluirea trupelor de cuci aflate în festival prin fața Căminului Cultural din Brănești, prin fața unui juriu competent ce va acorda și premii. Tineri sau bătrâni, participanții purtau măşti colorate cât mai fioroase, peruci şi fuste, rochii de mirese, iar din alaiul nupţial nu lipseau popa, dar nici brădarul. Pe trotuarul din apropiere se grupau Kukerii din Kalipetrovo (Bulgaria), cu costumele lor impresionante, în special zoomorfe. Nu sunt singurii invitaţi din Bulgaria. Mai sunt cei din Yambol și Survakarii Bela Voda din Perenik. Cucilor din Brăneşti li se alătură şi invitaţi din alte zone ale României, unde există obiceiuri asemănătoare, cu mascaţi, ce se desfăşoară în diferite momente ale anului. Din Cavnic (Maramureş) au venit Bondoşii, cei ce desfăşoară un dans ritualic în ritm de zongoră şi dobă. Aici, purtătorii de măşti ies pe uliţele satelor în perioada Crăciunului, iar rolul lor este asemănător cu al cucilor: purificator, protector, pentru alungarea spiritelor rele. Acelaşi rol îl au şi Mascaţii din Păuneşti-Vrancea, însă obiceiul este practicat de Sfântul Vasile, în cea dintâi zi a anului. Bărbaţii poartă talăngi imense, ce alungă spiritele rele din hotarul satului, menind, totodată, prosperitate şi fertilitate, un rod cât mai bogat în anul următor, prin grandoarea măştilor împodobite cu beteală şi globuri. Nu lipsesc nici Cucii din Lipniţa – Constanţa, Mascații din Belcești (Iași), Brezaiele din Domnești (Ilfov), Lolele din Agnita (Sibiu), întregindu-se astfel alaiul.

Cu toţii înaintează spre centrul Brăneştiului, urmăriţi de localnici şi curioşi care, dintr-odată, au invadat trotuarele. Semnificaţia ritualului s-a pierdut în negura timpului însă, chiar dacă nu mai cunosc cu exactitate rostul Cucilor, bătrânii se luminează la faţă când sunt întrebaţi de felul în care era datina în tinereţea lor: „Fetele le dădeau băieţilor ţoale, basmale… Erau frumos îmbrăcaţi, cu rochiţe, nu cu zdrenţe… Ne mai băteau mamele că dădeam rochia bună, de horă”, zâmbeşte tuşa Tudora Stoian, de 74 de ani, cu gândul la vremurile acelea.

Cucii şi cucoaicele de la Brăneşti împreună cu reputata etnografă Doina Işfănoni au participat chiar la Carnavalul de la Veneţia în perioada 2-14 februarie 2013, unde pur şi simplu au uimit lumea. În expozeul prezentat la simpozion, Doina Işfănoni de la Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti a spus că la Veneţia, la expoziţia organizată la Scuola Grande di San Teodoro din Veneţia (Şcoala Mare a Sfântului Teodor) şi la Noua Galerie a Institutului Român de Cultură din Veneţia, nimănui nu i-a venit să creadă că în România mai există persoane particulare care să confecţioneze asemenea măşti unice. Vizitatorii de la Veneţia erau convinşi că măştile sunt făcute la muzeu sub îndrumarea ştiinţifică a cercetătorilor şi au fost convinşi cu multe argumente că acestea sunt reale. „Prin expunerea cucilor la Veneţia am arătat că suntem o categorie de membri ai Uniunii Europene cu conştiinţă identitară şi să le arătăm că acest element coagulează o comunitate şi că, din punct de vedere spiritual, tradiţia cucilor din Brăneşti poate fi un element de referinţă, de unicitate” a adăugat Doina Işfănoni. Urmare a acestei participări, în perioada 18 – 24 februarie 2016, la Sala Acvariu a Muzeului Național al Țăranului Român a avut loc vernisajul expoziției „Dialog mascat – Periplu fotografic româno – italian la Veneția”, ce s-a bucurat de un mare succes.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*