La capătul Pământului: Expediție în Antarctica (6)

Ziua a cincea: Stația Brown, Golful Skontorp, Insula Folositoare

• Data: 23.12.2015
• Poziția: 064°53’S / 062°52’V
• Vânt: Calm
• Vreme: Parțial noros
• Temperatura aerului: +9°C

Ninge în Antarctica. De pe vapor, din Observation Lounge, se zărește PARADISUL ALB din Strâmtoarea Gerlache. Din nou în “Zodiac”. Încerc apa cu mâna și este rece-rece. Ghețuri plutitoare luate de curent. Ghețari mari, lipiți de țărm. Ghețari mici, presărați pe apă.

Unii turiști poartă, în loc de un plasture în spatele urechii, o brățară la încheietura mâinii împotriva răului de mare. Un Indian are trei aparate de fotografiat (m-a depășit, eu am numai două), fiecare cu lentile super-zoom (ca niște pistoale lungi când le îndreaptă spre vreun obiectiv): apropie de 500 de ori. Ajungem la Stațiunea Științifică Brown (argentiniană), pe continentul antarctic. Păsări pe stâncile alăturate.

Sternul arctic (Sterna paradisaea) emigrează din zona arctică la zona antarctică (tot globul, de la nord la sud, și reciproc, mutându-se de la iarnă la vară). Aceste păsări atacă omul dacă te apropii prea mult de cuibul lor. Ele se înmulțesc în zona arctică.

Imagini… de pe altă planetă. Ca-n filmele science-fiction. Cerul este cenușiu. Pământul e alb de zăpadă. Apa e neagră… M-am forțat să urc până-n vârf. Pantă abruptă, alunecoasă. Ne orientăm după stegulețele roșii care marchează cărarea.

Altă debarcare astăzi, 23 decembrie 2015, pe Insula Folositoare (Useful Island), descoperită de aceeași expediție belgiană condusă de Adrien de Gerlache, la două mile vest de Insula Rongé. Stațiunea de cercetare științifică este formată din câteva cabane de culoare cărămizie, cu acoperișuri gri. Dar nu o putem intra înăuntru.  Făcut mici video în Antarctica pentru un foto-video-jurnal.

Spălatul hainelor pe vapor costă:3.75 euro pentru fiecare cămașă, pantaloni, pijamaua, fustă; 5.25 euro pentru jachetă; 2.25 euro pentru fiecare tricou; 1.50 pentru fiecare pereche de ciorapi; 1.75 euro pentru fiecare mănuși. Se plătește și pentru călcat:3.25 euro pentru fiecare jachetă, pantaloni sau fustă;2.75 euro pentru fiecare cămașă.

Înainte de a merge pe uscat, dar și când revenim pe vapor, trebuie să ne dezinfectăm cizmele, clătindu-le într-o soluție la intrarea pe vapor. Două zile de ieșit pe uscat și m-a prins soarele antarctic (unde radiațiile-s mai puternice), încât m-am înroșit pe toată fața. Văd că și alți turiști sunt ca mine…

Ziua a șasea: Insula Petermann, Portul Lockroy, Punctul Jougla

• Data: 24.12.2015
• Poziția: 065°10’ S / 064°06’V
• Vânt: VAR 1
• Vreme: Parțial noros
• Temperatura aerului: +12°C

Speaker-ul ne scoală la ora 6 dimineața să urmărim trecerea prin Strâmtoarea Le Maire (după numele navigatorului francez). Părțile estică și vestică ale Antarcticii sunt separate de un Lanț Muntos Transatlantic. În ianuarie, lângă Polul Sud, ziua are 24 ore lumină solară, în vreme ce lângă Polul Nord ziua are 24 ore de întuneric. Iar în punctul exact al Polului Sud (similar pentru Polul Nord), soarele răsare o singură dată și apune o singură dată într-un an întreg!

Răsăritul complet al Soarelui durează câteva zile în jur de 21 septembrie (echinoxul primăvăratic), iar apusul complet al soarelui durând tot câteva zile în jur de 21 martie. Crilul antarctic (Euphausia superba) este un crustaceu biolumimiscent, are șase cm lungime, cântărește doi grame, și trăiește 11 ani. Mii de tone de cril trăiesc în Antarctica. Se cunosc 86 specii de cril. Sunt hrană pentru animalele antarctice: pești, păsări, sepii, foci, pinguini, balene. Alte animale depind indirect de cril (în sensul că ele depind de pești, care depind de cril). Anual se consumă 211.000 tone de cril. Femelele depun între 6.000-10.000 ouă în vara australă.

Din „Specii în pericol de extincție”, de Christophe Gaudout: pasărea-furnică mascată (Pithys castaneus); pinguinii Macaroni; nagâțul sociabil (Vanellus gregarius); Chlorostilbon notatus; albatrosul vagabond; petrelul Antarctic (Thalassoica antarctica); albatrosul de Amsterdam (Diomedea Amsterdamensis).

Am trecut prin Strâmtoarea Le Maire. Debarcăm pe Insula Petermann cu pinguini Adelie. Întotdeauna pierd câte ceva prin excursii… acum pixurile! Există camere de luat vederi montate la coloniile de pinguini în pericol de extincție. Pasărea Skua (lupii de mare antarctici), care fură ouăle și puii pinguinilor, e mare și acționează repede. Pinguinii nu-și pot apăra ouăle sau puii! Survival of the fittest [Supraviețuiește cel mai adaptat]. Pinguinii Gentoo au ciocul roșu, iar cei Adelie au ciocul negru. Îi disting numai cu binoclul. Canalul Neumayer, după exploratorul polar Georg Balthazar von Neumayer (1826 – 1909), unul dintre proponenții ideii de colaborare internațională pe teme de observare științifică și meteorologie.

Nagivăm cu 20 noduri. Mergem spre Insula Goudier, denumită după inginerul E. Goudier, de la Expediția Antarctică Franceză din 1903–05, condusă de Jean-Baptiste Charcot. Portul Lokroy, un port natural pe țărmul nord-vestic al Insulei Wiencke din Arhipelagul Palmer, aflat în Teritoriul Antarctic al Marii Britanii. Apoi Insula Wiencke, numită după Carl August Wiencke, un marinar norvegian care și-a pierdut viața în timpul expediției belgiene. Punctul Jougla, denumit astfel de aceeași expediție franceză, situat în partea vestică a Insulei Wiencke, la intrarea Alice Creek în Portul Lockroy.

Stația de cercetării științifice de aici a funcționat între 1944 și 1962. În 1996, Portul Lockroy a fost restaurat pentru turism. Patru funcționari permanent, vara, locuiesc în acest punct britanic. Au reconstruit în 2010 și cabanele Nissen pentru depozitarea materialelor.

Pașaportul, ștampilat cu… „visa” de Antarctica Port Lockroy, de la baza științifică britanică. Ne trimitem ilustrate poștale nouă înșine! „Greetings to myself from ANTARCTICA! December 19-28, 2015. ¡Viva la aventura!”. Cică o scrisoare expediată din Antarctica ajunge la destinație… după trei luni (din cauza… ghețarilor!).

Crăciun în Antarctica

Cină specială în ajunul Crăciunului 2015. – Cheers, international friends of travel! Vinul își face efectul.  – We are not here for long time, we are here for good time. – There are small ships and big ships, but the best ships are our friend-ships! Crăciun Fericit! ¡Feliz Navidad! În coreeană: Seongtanjeol jal bonaeyo (성탄절잘보내요)! Saranghaeyo (사랑해요, adică te iubesc)! În finlandeză: Hyvää Joulua! Hyvää uutta vuotta (An Nou Fericit)!

La ora 1:00 în noaptea de Crăciun m-am dus la culcare. Afară era lumină ca ziua. Noaptea de Crăciun… o noapte-zi de petrecere continuă.  M-am ars atât de tare pe față că trebuie să mă ung cu ulei contra razelor soarelui (Organic Rose Hip Oil). Mi-a dat colegul chinez de cabină o sticluță (eu nu prevăzusem, sa-mi fi adus din New Mexico).

Ziua a șaptea: Insula Decepției, Insula Jumătate de Lună

• Data: 25.12.2015
• Poziția: 062°58’ S / 060°25’V
• Vânt: NNE 3-4
• Vreme: Parțial noros
• Temperatura aerului: +4°C

La Insula Decepției (Deception Island), parte din Arhipelagul South Shetland, n-am mai debarcat. M-am culcat prea târziu ast-noapte. Apa, mai călduță datorită unui vulcan activ, a permis unora să facă baie în zona antarctică! Exploratorul danez Ejnar Mikkelsen (1880-1971) a explorat părți din Groenlanda în 1900-1902. Alt explorator danez, Ludvig Mylius-Erichsen (1872-1907), și membrii expediției sale din 1906-1908 au decedat în Groenlanda. Înainte de a ieși sub soarele antarctic (para paradoxist!) folosesc și eu acum Dermaglos Solar PFS 45. Expediția Thule între 1916-1918 s-a făcut în Groenlanda cu caiacuri. Knud Johan Victor Rasmussen (1879-1933) a colectat date cartografice și botanice despre triburile Inuite. Fridtjof Nansen (1861-1930), laureat al Premiului Nobel, a organizat prima traversare a Groenlandei pe schi în 1888.

Pe Insula Goudier, în Portul Lockroy, am vizitat Baza A (britanică), în care locuiesc patru cercetători. Baza are câteva cabane, dintre care Casa Bransfield a fost transformată în muzeu, păstrând intacte obiectele și documentele folosite. Casa conține câteva camere: o bucătărie, un dormitor, o mică bibliotecă, un atelier cu scule, și un oficiu poștal unde ne-am ștampilat pașapoartele cu… viza de Antarctica (!).  Vântul este urgie, pentru că ajunge la 100 mile pe oră.

Primele expediții în Antarctica

Între 1901-1904, căpitanul englez Robert Falcon Scott, cu nava sa „Discovery”, în scopuri științifice (biologice, meteorologice, magnetice, geologice, și oceanografice). În 1903, comandantul francez Charcot navighează din Le Havre și hibernează în Insula Wandel. A doua sa expediție „Pourquoi pas?” hibernează pe Insula Petermann. Publică 28 de volume de cercetare științifică. În 1914, Ernest Shackleton pregătește o traversare integrală a Antarcticii, dar în 1915 este blocat în ghețari în Marea Weddell, și se retrage pe Insula Elefantului. În august 1916, echipajul său de pe nava “Endurance” este salvat de remorcherul chilian “Yelcho”. Interesantă cartea lui Lansing, intitulată chiar „Endurance”, 1959, Editura Hodder & Stoughton.

Ziua a opta: Fauna antarctică

• Data: 26.12.2015
• Poziția: 060°14’S / 061°45’V
• Vânt: SW 4
• Vreme: Cer acoperit
• Temperatura aerului: +1°C

Prezentarea „The Wandering Albatros”, de Cristophe Gouraud. Există 10.000 specii de păsări, dintre care 50-59 specii de albatros. Albatroșii zboară lângă vapoare. Tendința albatroșilor de a se muta către Antarctica pentru a prinde pești și sepii. Sunt păsări mari: mai mult de un metru lungime între vârfurile aripilor. Trăiesc 30-40 ani; dar se cunosc și cazuri de albatroși care ajung la 70-80 ani. Locuiesc în insule mici, în Antarctica. Se hrănesc noaptea, pe mare. Ciocul este ascuțit și lung (20 cm). În apă, aripile lor sunt problematice pentru ei. Pentru înmulțire, fac doar un ou, pe care-l clocesc. Incubația este de trei luni. În luna iunie, puiul iese din ou. Părinții au grijă de pui câteva săptămâni, până puiul devine independent. O pereche de albatroși scot pui o dată la doi ani. Când puiul a crescut destul de mult, amândoi părinții zboară spre mare pentru a-i aduce mâncare. Dar în acest timp, puiul devine vulnerabil prădătorilor. Cuiburile albatroșilor sunt depărtate unele de altele, dar totuși formează o colonie. Până la șase-șapte ani, când devin maturi din punct de vedere sexual, albatroșii stau la apă.Populația (20.000 în prezent) este în descreștere astăzi.

Pericol actual: puiul înghite bucăți de plastic. Stomacul umplut trimite semnale creierului că puiul este sătul. Astfel, puiul va deceda… Teoria Haosului se aplică și în ecosistemul antarctic: o schimbare extrem de mică (să zicem cu o jumătate de grad Celsius), duce la majore implicații pentru păsările ce trăiesc aici, fiindcă ele pierd zone de uscat (ce devin acoperite cu apă), deci pierd din suprafețele unde își construiau cuiburi și cloceau.  Lanțurile biologice se autoreglează. Natura tinde spre echilibru. Când o specie (S) se reduce ca număr, specia prădătorilor (P) de asemenea scade, fiindcă hrana lor scade. Dar, după o perioadă, deoarece P scade, S crește (fiindcă are un număr mai mic de prădători). Această autoreglare se întâmplă continuu.

După-masă, un film despre activitățile marinarilor în larg: “Around Cape Horn”. La ora 11:00, prezentare „Sea Monsters” (Monștri marini), de Valeria Otero Faus (argentiniancă), despre diferite specii de balene. Există balene fără dinți și balene cu dinți.

În Golful Biscay, balenele emigrează după înmulțirea în zone călduțe în apele reci antarctice pentru hrană. Whaling în engleză înseamnă vânătoarea balenelor. Modus operandi: cu harpoanele se prind balenele. Din grăsimea lor se face uleiul. Ambergris, un tip de ulei folosit în industria cosmetică (parfumuri). Vizionăm câteva video despre vânarea balenelor în trecut. „Mobydick” de Herman Melville, celebrul roman, plus filmele trase după carte, despre vânarea balenelor. Arcanul exploziv a fost inventat în anul 1860 de norvegianul Sven Foyn. S-a impus prin moratoriu protejarea balenelor.

C.A. Larsen a fost vânător de balene, la început, fiind apoi căpitan de vas în Expediția Antarctică Suedeză condusă de Otto Nordenskjolo (1901-1904). Vapoare cu fabrici la bord, pentru procesarea balenelor prinse. Din anul 1959 se regularizează vânatul balenelor.

La orele 16:00, o nouă prezentare: „Life in Extreme Habitats” [Viața în habitate extreme], de Barbara Post. Prezentarea te face să gândești diferit: radiații puternice, greu de găsit apă potabilă, temperaturi foarte joase, vântul bătând scade temperatura: de pildă, la -24°C simți -36°C dacă vântul bate cu 35km/h.

Animalele se adaptează: picioare mici; secretă anti-freeze (pentru a nu îngheța); colorare neagră (pentru a atrage căldura). Auto-reglare a temperaturii corpului. Temperatura picioarelor păsărilor este de zero grade Celsius, deci nu am probleme înotând pe apă rece. Endotermic (mamifere și păsări): cu sânge cald. Ectotermic: cu sânge rece, temperatura corpului este la fel ca aceea a mediului unde trăiesc. Rete Mirabile = sistem de shimb de căldură.  Homo Sapiens s-a adaptat la mediul arctic: eschimoșii sunt scunzi, cu piele închisă la culoare (pentru a primi căldură), au forme rotunde (cu grăsime ținând de cald).

Oamenii au nevoie de temperatură internă constantă. La îngheț, circulația sângelui încetinește hipotermia. Hipotalamus-ul controlează temperatura noastră. Mitocondriile sunt organite celulare ce transformă energia.

Puii de focă sunt născuți direct pe gheață. Stratul de grăsime (blubber) variază de la câțiva milimetri în animale mici la 50 centimetri (ca izolație) la balene, pentru termo-regulare. Penele colorate absorb căldură de la soare. Pinguinii „năpârlesc” când un nou rând de pene cresc peste cele anterioare. Notothenioidei este o categorie de pești de gheață (icefish), subdivizată în 8 familii, 43 genuri, și 122 specii. Proteinele anti-freeze secretate de peștii antarctici (glycoprotein) în sânge previn înghețarea.  Numai doi la aută din suprafața antarctică nu este acoperită de gheață. Urși de apă (Tardigrades) au 0.1-1.5 mm lungime, răspândiți peste tot globul. Au opt picioare. Nimic nu se pierde în Antarctica. Un animal îl consumă pe altul. Collembola sau purici de zăpadă, insecte. Cryptopygus antarticus (insecte). Belgica antartica, cu șase mm lungime, este cea mai mare insectă înăuntrul continentului antarctic. Nu există reptile în Antarctica!

Regula lui Bergmann: se face rația dintre suprafața unui animal și greutatea lui. Cu cât rația e mai mică, cu atât animalul pierde mai puțin din căldura corpului. Deci contează animalul să fie cât mai rotund.

Ziua a noua: Spre finalul aventurii antarctice

• Data: 27.12.2015
• Poziția: 060°15’ S / 061°01’ V
• Vânt: NNW 7
• Vreme: Ninsori
• Temperatura aerului: 0°C

Prezentarea „Imperial Trans Atlantic Expedition (1914-1917)”, efectuată de Enest H. Shackleton. Sir Ernest Henry Shackleton (1874 – 1922) s-a născut în County Kildare, Irlanda, într-o familie anglo-irlandeză (tatăl său era din Anglia). La 16 ani a înconjurat Cape Horn. Se îmbarcă în Expediția Nimrod în 1907-1909. Ajunge la Polul Sud Magnetic, dar după Amundsen. Skackleton și-a propus să traverseze Antarctica cu nava „Endurance”. A dat un anunț la ziar privind recrutarea a 56 de oameni pentru expediție și a primit mii de răspunsuri. A îmbarcat pe vapor și câini canadieni (69 în total). Shackleton navighează din Plymouth până la Insula Georgia de Sud. Blocați de gheață.

“Ecotourism în Antarctica”, prezentat de 30 studenți de la șase universități americane: Virginia Tech, Ohio State University, Cornell University, Brockport University, Clemson University, și Dartmoth University. Ecoturism înseamnă minimalizarea efectelor negative rezultate din turism, conservarea faunei și florei.

Predat cizmele și achitat extra comenzile la masă: un pahar de vin roșu (3 USD), un pahar de vin alb (3 USD) și o ilustrată (1,5 USD). Am plătit 8 USD în total. Christophe a fost în România și știe câteva cuvinte românești: Bună dimineața; Mulțumesc; Cu plăcere.

Am avut un an zbuciumat (2015). Cu multe călătorii. Cu prietenii și dușmănii. Cu noi articole și cărți publicate avansând în cercetare.

De-o parte a vaporului, delfini, făcând tumbe în apă. Numai oameni de știință și personalul ajutător sunt lăsați să locuiască în Antarctica. Bioxidul de carbon (CO₂) influențează temperatura atmosferică: crește concentrația de CO₂, crește temperatura.

26 de țări pe vapor: echipajul, personajul (chelneri, bucătari, oameni de serviciu) și turiștii. Un adevărat… globalism. Pentru prima dată am auzit vorbindu-se în retoromană, o limbă latină, ce se aseamănă cu româna, vorbită în Elveția, încă vie; o comunitate de 20-25 mii locuitori. Pe doamnă o chema Florina (!). Am înțeles-o parțial.

Exploratorul german Alfred Lothar Wegener (1880-1930) a emis ipoteza geologică că la început toate continentale erau unite, dar cu timpul s-au separat. Plecând în expediție în Groenlanda, împreună cu Rasmus Villumsen, la 1 noiembrie 1930, amândoi au decedat. Cadavrul lui Wegener a fost găsit la 12 mai 1931, dar cel al lui Villumsen – nu.

Căpitanul navei, Alexey Nazarov, ne-a ținut un toast, cu accentul său rusesc, încât cineva a exclamat: Nazdrovia!, când sărbătoream cu șampanie încheierea expediției.

Ziua a zecea: Debarcarea în Ushuaia

• Data: 28.12.2015
• Poziția: 056°21’S / 064°28’V
• Vânt: N 5
• Vreme: Cer acoperit
• Temperatura aerului: +4°C

Dimineața pe 28 decembrie 2015, la 7:30, când luam micul dejun, vaporul nostru “Plancius” ancorase în Portul din Ushuaia. Distanța totală navigată: 1620 nm (mile nautice), adică 3000 de kilometri.

Vaporul “Plancius” a fost construit în 1976 de către Marina Regală Olandeză, având ca destinație cercetarea oceanografică, cu numele inițial “Hr. Ms. Tydeman”. Vasul a navigat pentru Marina Olandeză pănî în iunie 2004, când a fost achiziționat de Oceanwide Expeditions, fiind complet refăcut până în 2009, pentru a putea “găzdui” 116 pasageri în 53 de cabine. Călătorește sub stindard olandez. Vaporul posedă trei motoare diesel, generând 1.230 cai-putere fiecare, dându-i o viteză de 10 – 12 noduri. Călătoriile pe care le organizează în zonele arctice și antarctice având scop de explorare educațională.

Mă-ntorc roșiatic la față, bronzat din… Antartica și sudul Americii de Sud! Urmează: Ushuaya (Argentina) – El Calafate – Bariloche – Puerto Varas (Chile) – Bariloche (Argentina), apoi, chinul întoarcerii în Statele Unite, o zi și o noapte (cu întreruperi) pe drum: Bariloche – Buenos Aires (două ore), Buenos Aires – Houston (zece ore), Houston – Albuquerque (2 ½ ore), Albuquerque – Gallup (cu mașina personală, 2 ½ ore).

– sfârșit –