La capătul Pământului: Expediție în Antarctica (5)

Ziua a treia: Pasajul Drake

  • Data: 21.12.2015
  • Poziția: 060°57’ S / 064°04’ V
  • Vânt: N 4
  • Vreme: Parțial noros
  • Temperatura aerului: -2°C

La ora 9:30 avem prezentări instructive:

  • cum se operează “Zodiac”-ul (o barcă de cauciuc gonflabilă); îmbrăcămintea water-proof; rucsacul water-proof; numai trei persoane pe scări; joint to joint, marinărește: să apuci cu palma încheietura (nu palma) brațului celuilalt când ți se dă ajutor; cum să ne îmbarcăm/debarcăm în și din “Zodiac”; să nu zădărim pinguinii; vremea antarctică se schimbă când nu te aștepți; terenul poate fi alunecos; Antarctica miroase a fecale de pinguin; acceptă ajutorul dat de șoferului zodiacului; regula de cinci metri: nu te apropia la o distanță mai mică de 5 metri de animale, care nu-s obișnuite să vadă oameni, deși ne pot urma din curiozitate; pentru alte animale mai sensibile (foci, morse) stai mai departe, la 15-20 metri; man over board = o persoană a căzut în apă; îmbrăcat lifejacket (jachetă de salvare), ce se pune în jurul gâtului; IAATO = International Association of Antarctic Tours and Operations reglează turismul în această zonă; nu arunca nimic; nu aduce semințe de plante sau animale; aparatul de fotografiat trebuie ținut într-o pungă de plastic; fără mâncare să fim pe țărm; fără graffitti, chiar și pe zăpadă; nu interfera cu animalele; nealterarea ecosistemului antarctic; nu alerga (să nu speriem animalele); nicio dronă permisă; steagurile roșii înseamnă interzis de trecut; există colibe de refugii (în caz că ne prinde vreun viscol); terenul este inospitalier, periculos, impredictibil; mai multe straturi de îmbrăcăminte, plus rezerve.

Turiștii din: China, SUA, Olanda, Germania, Franța, Coreea de Sud, Belgia, Dubai. Am suficient timp să scriu pe vapor, în Holul de Observare, pe Puntea 5. De două zile și două nopți înaintăm spre Antarctica fără oprire. Ne-au dat cizme de cauciuc. Ne fac instrucție cum să curățăm îmbrăcămintea și încălțămintea cu aspiratorul, pentru a nu transmite bacteriile în Antarctica.

Vaporul despică valurile cu o viteză de 11 noduri pe oră (aproximativ 20km/h). Viteza vântului, viteza avionului se măsoară tot în noduri pe oră. Un nod = 1,8 km (de fapt, o milă).  Dacă ieri am avut simptome de rău de mare, dar într-un procent mic, chiar și stări confuze, între da și nu (ca-n logica neutrosofică!), în a treia zi a expediției m-am sculat bine dispus, fără senzații de amețeală, vomitături ori scădere a tensiunii (leșuială, lipsă de energie).

World Conservation Union (IUCN) stabilește regulile de protejare a florei și a faunei, în pericol de extincție (conform Listei Roșii din anul 2014). IUCN utilizează termenul ”taxon” pentru un grup de organisme.

Un taxon este considerat:

a) În pericol de extincție, dacă numărul indivizilor este mai mic de 250 și/sau populația a scăzut cu un procent mai mare de 80 la sută în zece ani;

b) În pericol de extincție, dacă numărul indivizilor este sub 2500 și/sau populația a scăzut cu un procent mai mare de 50 la sută în zece ani;

c) Vulnerabil, dacă numărul indivizilor este sub 10.000 și/sau populația a scăzut cu un procent mai mare de 30 la sută în zece ani;

Există taxoni care sunt extincți în sălbăticie, dar supraviețuiesc în captivitate, prin cultivare ori prin naturalizare. Mamiferele astea grăsoase (foci, morse, balene) parcă-ar fi burdufuri umflate ce lenevesc pe gheață cu burta la soare. Focile, morsele și leii de mare fac parte din categoria pinnipedelor, adică animale cu pene pe picioare. Focile de apă sunt ca acrobații la circ. Pot coborî până la 800 metri adâncime.

A început să ningă. Trecem pe lângă Insula Smith din Arhipelagul Shetland Sud.

Convergența Antarctică este o coroană circulară, între latitudinile 56°C și 60°S, unde apele reci ale Oceanului Sudic întâlnesc (fără a se amesteca) apele călduță ale subantarcticului. Suprafața continentului Antarctica este de 11.900.000 km2 și grosimea medie a ghețurilor sale este de 2.300 m, iar grosimea maximă de 4.776 m. Parțial, gheața se topește în timpul verii australe, rămânând pe o suprafață de 4.000.000 km2, iar în timpul iernii australe, ajungând la 19.000.000 km2. Muntele antarctic cel mai înalt, de 4.897m, este Masivul Vinson. În anul 2014 existau 81 de stațiuni de cercetare, numărul oamenilor de știință ajungând la 4.459 în vara lui 2014.

Deoarece zăpada este albă și curată, razele solare sunt reflectate în proporție de 90 la sută de la sol înapoi în atmosferă, deci solul reține foarte puțină căldură.Ghețarii sunt de două feluri: de apă dulce, și de apă sărată. Când gheața începe să se deplaseze, datorită propriei sale greutăți, devine ghețar. Aisbergurile pot fi negre (când au roci în ele), sau verzi (când conțin alge), albe, sau albastre. Apa mării, fiind sărată, îngheață la -1,9°C. S-au descoperit minerale și petrol în Antarctica, dar exploatarea lor este interzisă. Vapoarele, care vor să viziteze Antarctica, trebuie să obțină aprobare de la autoritățile antarctice din țara lor.

Biodiversitatea antarctică este mică în comparație cu alte habitate. 120 de specii de pești trăiesc în Antarctica, iar pe glob sunt cunoscute 30.000 specii de pești. Peste 10.000 specii de păsări există pe glob, dintre care doar trei la sută sunt considerate păsări de mare. Pentru că apa potabilă e greu de găsit, păsările de mare s-au adaptat și beau apă sărată, apoi elimină excesul de sare prin glandele localizate deasupra ochilor. Lichidul foarte sărat se scurge pe nările lor și prin cioc.

Deoarece stratul de ozon (O3) deasupra pământului, situat între 14-40 km înălțime, are goluri, radiațiile ultraviolete (UV-B) nu mai sunt filtrate și ele atacă membranele și ADN din celule, producând cancer de piele. De pildă, în Australia și Noua Zeelandă, aflate în emisfera sudică, a crescut numărul de pacienți cu cancer de piele. Stratul protector de ozon a fost distrus datorită gazelor industriale eliberate în atmosferă.

Trei coreeni: Jeong, Yeom și Han, cu mine, la cină, pe vapor. Glumim încontinuu. Avem un telefon și un televizor cu cinci canale în fiecare cabină (dintre care 1, 2 și 5 sunt informații de la vapor și itinerarul pe hartă, iar 3 și 4 cu filme și documentare).

Cum se balansează vaporul acesta… parcă ar fi pe arcuri. Simt cum se mișcă patul, se îndoaie… și revine la loc. Există 34 specii de pinnipede. Cea mai mare parte a timpului o petrec în apă. Întâlnim două categorii de foci: otarijde (care au urechi interioare) și phocide (care nu au urechi exterioare). În Antarctica trăiesc șase specii de foci: foca mâncătoare de crabi, foca leopard, foca Ross, foca Weddell, foca sudică elefant și foca antarctică cu blană.

Corpul focii este fuziform (hidrodinamic am zice, similar cu forma aerodinamică a păsărilor). În apă și pe uscat, pentru deplasare, se folosesc de flippers.  Cum se căznesc micuții pinguini, sărind de pe un sloi de gheață pe altul… Parcă ar fi niște boboci anemici de rață. Cum își fac vânt în apă și se-aruncă pe țărm, ca niște misile de pluș! Totul e legat în natură, interdependent. Dacă și animalele se bat pentru dominație, pentru teritoriu, pentru hrană, pentru femele – ce să mai zicem de oameni?!

Am fost inspirat să-mi iau creioane și-o ascuțitoare, în loc de pixuri (cărora le îngheață pasta și nu mai scriu) pentru jurnalul meu. Umblu cu ele mereu în buzunar.

Înaintăm spre imposibil. Care este limita dintre Posibil și Imposibil? Precum în paradoxurile sorite, sau mai clar în logica neutrosofică, aveam de-a face cu o triadă: zona posibilă, zona imposibilă și zona nedeterminată (neclară) care este și posibilă și imposibilă.

Îți vine amețeala când vezi numai alb, înalt și straniu…  Specii ne-native au fost introduse, intenționat sau neintenționat, în insulele antarctice și sub-antarctice, precum: microbi, ciuperci, alge, nevertebrate, plante, pești și păsări. Pentru limitarea dereglării habitatului antarctic, IAATO (International Association Antarctica Tour Operations) a trasat măsuri de protecție. Până în prezent, aproximativ 200 specii ne-native au fost identificate, care au dus la alterarea ecosistemului.

Oceanwide Expeditions recomandă următoarele:

  • Nu lăsați nimic, decât urme de pași. Nu luați nimic, decât memorii.
  • Maximă polară: Nu există vreme proastă, ci haine neadecvate.
  • Maximă polară: Dacă ți-e frig la picioare, pune-ți căciula pe cap (pentru a evita scurgerea căldurii din corp).
  • Nu te înfofoli prea mult, fiindcă vei transpira prea tare.

Numele “Plancius” al vaporului vine de la Petrus Plancius (1552-1622) care a fost astronom, cartograf și geolog olandez. În 1590, Plancius a publicat o hartă a lumii, din care se prevedea că oceanele lumii se conectează.  Willem Barentsz (anglizat ca Barents sau Barentz, c. 1550 – 1597) organizează noi expediții olandeze, descoperind în 1596 Novaya Zemlya și Spitsberger și dezvoltă industria vânatului de balene în secolul al XVII-lea.

Ziua a patra: Insula Danko, Insula Cuverville, Golful Leith

  • Data: 22.12.2015
  • Poziția: 064°43’ S / 062°36’ V
  • Vânt: VAR 1
  • Vreme: Cer acoperit
  • Temperatura aerului: +6°C

A nins. Prin hublou zăresc munții înzăpeziți, și în mare ghețari… un adevărat paradis alb. Respir greu, e și de la altitudine.  Trecem pe lângă o colonie de pinguini. Când ne văd, încep să cârâie. Încălțăm tălpici (snow shoes) la bocanci pentru ca picioarele să nu se înfunde în zăpadă. Se umblă greu cu ele… trebuie să ridici piciorul la fiecare pas. Cum se deplasează pinguinii… cu aripioarele întinse, ca niște avioane!

Urc zece metri, mă opresc să-mi trag sufletul, apoi iar zece metri mă lupt cu altitudinea… „Greu la deal cu boii zglabi!” Mai înaintez câțiva milimetri… mai odihnesc… Vântul se întețește. Am tras pe cap și urechi căciula groasă cu blană de vulpe. Notez din mers. Ajungem în vârful Insulei Danko.

La televizor pinguinii arătau înalți, solizi. Dar în realitate ei abia ajung până la genunchi. Pinguini Gentoo (Pygoscelis papua). Ca niște bebeluși, merg în șir unul după altul, cu aripioarele întinse, pe cărare. Ori se târăsc pe gheață ca săniile.

Zăpada e albă la suprafață, dar gheața dinlăuntru este albăstruie. Am căzut până acum de două ori, călcând cu un tălpic peste altul (la fel ca atunci când încrucișezi schiurile!). Pentru prima dată când pășesc pe continentul Antarctica. Am venit aici să văd, să cunosc, să mă conving. La întoarcerea de pe vârful Insulei Danko, devenise cărarea alunecoasă. Mai ușor să pășești pe lângă cărare. Unii s-au dat pe burtă pe coastă-n jos. Bărcile de cauciuc de 8-12 persoane sunt fabricate de firma “Zodiac”, dar motorul lor este japonez (Yamaha). E straniu peisajul, cum m-am obișnuit deja, iar temperatura de +2°C, deci nu așa frig cum mă așteptam.

Pe insula Cuverville (în franceză, Île de Cavelier de Cuverville), între Canalul Errera de lângă Peninsula Arctowski și nordul Insulei Rongé, descoperită de Expediția Belgiană Antarctică (1897 – 1899) condusă de Adrien de Gerlache; numele este dat după J.M.A. Cavelier de Cuverville (1834 – 1912), vice-amiral al Marinei Franceze. Sute de pinguini. Nu se sinchisesc de oameni, doar cârâie continuu. Chiar trec printre oameni, pinguinii… Au ieșit din coloniile lor de pe stânci. Cizmele până la genunchi sunt folositoare, fiindcă din barca de cauciuc coborâm cu picioarele în apa foarte rece.

Vedem și o focă-leopard întinsă. Focile nu trăiesc în colonii ca pinguinii, deci mai rar întâlnim câte un exemplar. Sunt animale solitare, cu excepția perioadei de împerechere.  Pentru a nu afecta sălbăticia locului, dacă un vapor ancorează într-un loc antarctic, alte vapoare nu sunt lăsate în aceeași zi. Etimologia cuvântului Gentoo este necunoscută. Se presupune că provine din termeni anglo-indieni sau portughezi.

Pinguinii clocesc 35-37 zile, un singur ou, iar puiul este îngrijit 25-30 zile. Un părinte plonjează în apă s-aducă mâncare, iar altul păzește cuibul. Populația lor: 387.000 perechi, dar descrescătoare. Distribuiți pe 31.400 km² în Peninsula Antarctica și insulele apropiate, insulele South Georgia, Macquarie, Falkland (Malvine), și insulele subantarctice din Oceanul Indian. (va urma)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*