Minunatele vase din argint descoperite la Tăuteu/Tăuteni (jud. Bihor)

Tezaurul de vase din argint de la Tăuteu/Tăuteni (jud. Bihor) a fost descoperit în vara anului 1970 într-o râpă spălată de ploi de către doi copii din satul Ciutelec. Din fragmentele recuperate au fost întregite două vase restaurate la Muzeul de Istorie al Transilvaniei din Cluj-Napoca. Acum ele reprezintă piese de rezistență în tezaurul Muzeului Țării Crișurilor din Oradea. Tezaurul constă în două sau trei vase romano – bizantine târzii din argint (o „oenochoe” înaltă de 64,5, o cană măsurând 46,4 cm și fragmente dintr-un al treilea vas), decorate în relief în tehnica „au repoussé” peste care s-au aplicat puncte sau contururi, aparținătoare de interval de timp larg, cuprins între a doua jumătate a secolului al IV-lea şi secolul al V-lea d. Hr. Un fragment reprezentându-l pe Venus sau o nereidă (nimfă a apelor) este tot ce a mai rămas dintr-un al treilea vas lucrat tot în argint. Descrierea acestora apare în lucrarea lui Sever Dumitraşcu „Tezaurul de la Tăuteni” (Bihor, ediţia 1973). Avându-se în vedere bogatele tezaure princiare getice din aur și din argint, începând cu sec. V – IV î.Hr., dar și chiar mai devreme, descoperite de-a dreapta și de-a stânga fluviului sacru Dunărea, putem vorbi de o tradiție a transmiterii unor simboluri specifice getice „înscrise” doar în metale prețioase și marmură. Astfel, a trece tot ce apare de o anume factură și o anume calitate doar în contul altor civilizații și influențe, mi se pare un semn de obediență și servilism. Să nu uităm că zeii greci au fost „împrumutați” de la geții cei vechi (traci), iar acțiunea din celebrele „Iliada” și „Odideea” a avut loc cu cel puțin 1000 de ani mai înainte ca popoarele elene să ajungă în peninsula balcanică. Nu se poate să existe chiar un vid total cultural și de populație timp de 1000 de ani pe teritoriul țării noastre. Sunt dovezi clare de locuire în această perioadă, dar se face abstracție de ele și se merge pe șablonul simplicitar, mult mai ușor de abordat, ca și în cazul Dicționarului român, ce trimite toate cuvintele strămoșești către alte limbi și popoare, de parcă geții și dacii erau muți. Putem să susținem ipoteză că acest tezaur a aparținut unui conducător local și a fost comandat unui meșter itinerant ce a ajuns și în țara noastră, sau a fost o pradă de război – tribut, sau a fost importat dintr-un atelier din altă țară.

Comuna Tăuteni din județul Bihor (Transilvania) are 4 sate încomponență: Tăuteu/Tăuteni (reședința), Bogei, Chiribiș și Poiana. Ca și descoperiri arheologice importante, în valea Bistrei s-a mai găsit un mare vas din lut, iar în diferite părţi al hotarului din Tăuteu s-au mai scos la lumina zilei alte obiecte din lut și din bronz, cea ce indică faptul că regiunea a fost locuită încă din epoca de piatră și apoi în epoca bronzului. Satul actual a fost înfiinţat în Evul Mediu de slavi, de unde și originea numelui inițial de „Toty”, dar după ce aceștia s-au maghiarizat, a rămas sat maghiar pe toată perioada medievală. Prima datare în scris a apărut în perioada 1291-1294, în registrul episcopal, pe numele de Toty. În epoca feudală numărul locuitorilor a crescut constant, chiar și în ciuda epidemiilor de ciumă. Localităţile aparţinătoare comunei Tăuteu, sunt atestate documentar începând cu secolul al XIII- lea şi ascund numeroase forme de viaţă, materiale care atestă vechimea vieţii pe aceste meleaguri şi continuitatea neîntreruptă a populaţie în vatra satelor. Multe dintre aceste dovezi arheologice au fost scoase la iveală de către V.I. Dumitrescu în Depozitul de bronzuri de la Tăuteni (volumul V- VI/1935-1936, Bucureşti, 1938, pag. 235-238, în care se aminteşte de descoperirea a 5 brăţări de bronz, 4 bare de bronz, un celt, o seceră, un cuţit de bronz, 2 aplici de bronz şi 5 verigi de aur (cercei) descoperite într-un vas). Aceste piese de valoare însemnată au trecut în păstratea Muzeului de Antichităţi din Bucureşti, în prezent Muzeul de Istorie a României. În comuna Tăuteu s-au mai descoperit şi alte urme de viaţă: materiale din ceramică, prismale de fus, greutăţi pentru războiul de ţesut.

În anul 1942, I. Nestor aminteşte de descoperirea unor târnăcoape de aramă găsite la dealul viilor Tăuteu – o piesă fiind păstrată la Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea. Revenind la minunatele vase din argint, trebuie să menționăm faptul că starea de conservare a fragmentelor recuperate era precară la momentul descoperirii, dar o restaurare laborioasă și de durată le-au adus în prezent într-o formă care face cinste oricărui muzeu din lume. Vasele sunt decorate în registre orizontale, dintre care cele centrale reprezintă scene mitologice. Pe „oenochoe” este figurat cortegiul dionisiac cu Dionysos (zeu geto-daco-trac), zeul vinului și al vegetației în prim plan, împreună cu Ariadna. Aceștia sunt însoțiți de o menadă, un satir, un silen, un cântăreţ din fluiere, un eros și pantera, animalul zeului (simbol al Zeiței Sarmis – Forța Vieții). Acoliții zeului sunt reprezentați în plin dinamism, dansând sau cântând la diverse instrumente: kithara, nai (syrinx), tamburină sau krotola (un instrument de percuție constând în două discuri). Pe cană este reprezentat, probabil, mitul lui Bellerophon, cel care ajunge cu calul său înaripat pe tărâmul zeilor. Eroul este reprezentat călare pe Pegas, urmărind un leu. Există și o scenă de sacrificiu pe un altar la care asistă zeița Athena (zeița războiului, dar și a înțelepciunii), cea care, potrivit legendei, i-a oferit eroului harnașamentul calului înaripat. Alături se află tatăl ei, Poseidon, zeul mărilor. Scene figurate apar și în alte registre: un thiasos (cortegiu) maritim cu nimfe, eros şi animale marine, peisaje nilotice sau scene de pescuit cu un copil, pești, vârșe și păsări acvatice, apoi scene bucolice (un păstor păzindu-și vitele). Deși repertoriul este cel clasic al antichității zise și „păgâne”, anumite detalii precum alungirea palmelor și tălpilor, stângăcia redării musculaturii și a drapajelor trădează o epocă de decadență artistică specifică antichității târzii (?).

La nivelul epocii însă, piesele de la Tăuteni sunt situate între cele mai rafinate din punct de vedere artistic. Istoricii supun ipotezei faptul că cele două (trei) piese au fost confecționate în ateliere din Imperiul roman de răsărit, la cumpăna dintre secolele al IV-lea și al V- lea. Ele au fost folosite de cel puțin o generație, pentru că au trebuit reparate. „Oenochoea” are gravată o inscripţie cu litere greceşti tradusă de specialistul german Michael Schmauder. Inscripția precizează numele locului de extracţie a argintului, Besa, o localitate din domeniul argintifer al Laurionului de lângă Atena, greutatea vasului, precum și precizarea locului unde se afla atelierul în care a fost produs, respectiv Thessalonicul. Celalalt vas are şi el inscripţionată greutatea, dar cu caractere latine P(ondera) X, zece ponduri, adică 3274, 5 de grame. Pe fundul aceleași căni apare un alt tip de inscripție, zgâriată și nu punctată, interpretată la început drept scriere germanică (rune). Literele sunt tot grecești indicând aceleași date ca și inscripția pe „oenochoe”. Vasele de la Tăuteni se încadrează în întinsul orizont de tezaure de „tip Pietroasa” de la sfâşitul antichităţii şi începutul epocii migraţiilor. La Tăuteu/Tăuteni, piesele au fost descoperite întâmplător, astfel că nu se cunosc împrejurările îngropării și nici dacă ele reprezintă un tezaur sau inventarul unui mormânt princiar. Asemenea piese reprezintă simboluri de putere într-o societate în care posesiunea, și distribuirea lor ilustrează ierarhia politică. Tăuteul se află la aproximativ 50 kilometri de Șimleu Silvaniei unde au fost descoperite cele două tezaure păstrate în prezent la Viena și Budapesta (încă nerepatriate, sau măcar copiate pentru muzeele noastre, pentru istoria noastră cea adevărată), semnalând existența în zonă a unui centru de putere foarte important. Tot de la Șimleu Silvaniei provine un posibil inventar funerar cu armament, începând deja din primul orizont de tranziție spre epoca migrațiilor, plasat la trecerea între secolele IV-V d. Hr. În nord-vestul României, la sfârșitul antichității și începutul epocii migrațiilor au loc schimbări importante sesizabile arheologic prin apariția unor inventare funerare cu piese de armament și artefacte specifice estului Europei, teritoriu acoperit în perioada anterioară cu descoperiri ale culturii Sântana de Mureș – Cerneahov. Aceasta din urmă a fost atribuită unui conglomerat multietnic coagulat în jurul geților și goților pornind din Ucraina, Republica Moldova, până în Câmpia Munteană în sud și în Transilvania înspre vest. La finele secolului IV și începutul secolului V d. Hr. Europa centrală și de est cunoaște mari prefaceri cauzate de migrația hunilor care au antenat în trena lor un conglomerat etnic eterogen a cărui coeziune era susținută de aristocrația războinică. Este și momentul în care, în zonă, încep să apară din medalioanele din aur cu efigiile împăraților romani, așa cum sunt cele descoperite la Vâlcele și la Șimleul Silvaniei. În ierarhia imperiului hunic regele gepid Ardaric era primul potentat după Attila și probabil, urmașul său la conducere. Numai că o dată cu moartea subită a căpeteniei lor hunii sunt înfrânți de foștii federați, gepizii, iar puterea hunică se destramă (anul 454 d. Hr.).

După unii specialiști, spre mijlocul secolului al V-lea descoperirile cu inventar princiar se mută mai ales în Transilvania (Someșeni, Apahida, Turda) unde apar mai ales în zonele cu zăcăminte de sare și în prejma fostelor orașe și castre romane. În Bihor, o interesantă descoperire arheologică aparținând gepizilor este necropola de inhumație de la Valea lui Mihai. Vestigiile aparținând gepizilor pot fi sesizate până la jumătatea secolului al VI-lea d. Hr, când vor fi înfrânți de avari în anul 568. După ce au cunoscut minunatul periplu al călătoriilor la care au fost angrenate piesele din expoziția „Aurul și argintul antic al României” – un proiect demn de aplauze – minunatele vase din argint ale Tezaurului de la Tăuteu/Tăuteni poate fi admirat „la el acasă”, în tezaurul Muzeului Țării Crișurilor din Oradea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*