În an electoral, un remember cetățenesc: Anul 2014 – „…De trei ori, rușine…!”

Îmi permit pentru început să redau câteva citate din opera marelui dramaturg Ion Luca Caragiale din piesa „O scrisoare pierdută”, dându-i voce personajului Nae Trahanache în urma unor serii de întâmplări, a farselor electorale din acea perioadă, spunând răspicat „Ruşine, ruşine, ruşine, de trei ori ruşine!”

Cuvintele rostite în urmă cu 130 de ani de către Nae Trahanache se potrivesc la fel de bine şi acum, după cei 25 de ani de la Revoluţia din 1989, timp în care nu s-a făcut nimic bun şi eficient. Din contră, distrugându-se absolut totul din industrie, agricultură, păduri, etc., şcoala rămânând şi ea de izbelişte, iar familiile cu copii şi tineretul cu studii şi fără studii fiind obligaţi să emigreze încotro au văzut cu ochii pentru o bucată de pâine şi un trai mai decent. În schimb, în ţară, la fiecare vot se făceau mii de promisiuni care, de fapt, erau date uitării după vot, tinerii aşteptând de fiecare dată, în cu speranţa că vremurile se vor schimba, pentru a-şi reîntregi familiile prin întoarcerea în Patria Mamă și la căsuţa pe care au lăsat-o ca și a nimănui, pradă hoţilor.

Dar, de fiecare dată una s-a spus şi alta s-a făcut. Urcuşurile spre culmile visate erau atât de greoaie, încât, ajunşi în postul dorit, oboseala urcuşului şi a campaniei electorale îi făcuseră să uite promisiunile făcute. Dacă, totuși, cereai ajutorul cuiva, erai refuzat, pe motivul că nu se poate face nimic.

Exact aşa mi s-a întâmplat şi mie, în 2014, în urma unui memoriu adresat Prim-Ministrului de atunci V.V. Ponta (în acel moment acesta era şi interimar al Ministerului Justiţiei), memoriu în baza unui proces penal în urma unui furt şi a unui incendiu al casei mele de la țară. Răspunsul a fost: „Îmi pare rău, dar eu nu pot face absolut nimic, este adevărat că sunt a doua putere în stat, însă nu vă pot ajuta”. Îmi venea să-l întreb: „Domnule Ponta, când aţi avut nevoie de voturile proştilor, a fost bine că aţi fost ajutat?”…

Dar de noi, cei din Diaspora, nu i-a interesat pe niciunul dintre politicieni. Exact ceea ce a făcut T. Băsescu a copiat şi V.V. Ponta: jigniri la adresa familiei contra-candidatului, aroganţă, priviri aruncate pe pereţi… iar despre Imnul României ce să-i mai amintesc…?! Doar să reiau vorbele lui nea Iancu: „Ruşine, ruşine, ruşine, de trei ori ruşine!”…

De fapt, în aceşti 25 de ani, toate partidele nu au făcut altceva decât continuarea cunoscutului volum „Ţiganiada”, dar pe alte teme, care se asemănau cu o mare ţiganiadă, iar noi suferind pentru faptul că am fost făcuţi ţigani de către străini. Oare a fost și este corect comportamentul consulilor şi al ambasadorilor României? Este bine pentru noi, cei din Diaspora, că toți guvernanții s-au făcut și ne-au făcut de râsul întregii lumi?

Oare noi, aceşti „proşti şi analfabeţi”, cum am fost catalogaţi, ai cui suntem? Cărui popor aparţinem? Un singur lucru ar fi bine să nu uite aceşti mari „domni”, că noi, „proştii şi analfabeţii”, numiţi şi „căpşunari”, am trimis miliarde de euro în ţară. Banii noştri au fost de folos ţării, politicienii folosindu-se de ei în timp ce au căpuşat Statul Român, neplătind taxe, ascunzându-şi banii în băncile străine sau în off-shore-uri.

Vouă, guvernanților!, doar de acele căpușe v-a plăcut şi v-aţi mândrit cu ele începând din 1990 şi până în zilele de astăzi, iar noi… Dumnezeu cu mila! Ar fi bine ca fiecare dintre voi să vă gândiţi că aveţi copii, nepoţi şi nu se ştie ce surpriză neplăcută vă pregătește Divinitatea..

La o faptă mai murdară nu cred că s-ar fi aşteptat careva din partea voastră şi a acoliţilor din jurul dvs. Ne-aţi tratat mai rău ca pe nişte animale, făcându-ne să aşteptăm la vot douăsprezece ore în picioare, încercând să obstrucţionaţi voturile fără niciun pic de bun simţ. Aţi folosit cele mai murdare tertipuri de teama de a nu pierde postul râvnit, dar… De ce v-a fost teamă, nu aţi scăpat, iar ura românilor împotriva dumneavoastră, a Ministrului de Externe şi al Diasporei, împreună cu toţi comuniştii la un loc, a adus lumea la exasperare. Dacă acel Ministru al Diasporei a crezut că se află pe o scenă de teatru în care trebuia să-şi joace rolul, a greşit! Poporul nu este o scenă, iar rolul pe care l-a avut l-a jucat sub toată critica. Cred că ar fi fost mult mai bine să-şi fi dat demisia atunci, luându-şi postul de actor în altă parte sau să se întoarcă în Franţa.

Cu aceasta închei micul meu articol al nemulţumirii, nu înainte de a încheia tot cu un citat al lui Ion Luca Caragiale: „Curat!… Murdar!”… (Mihaela-Dana Chioariu – Torino)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*