Chipuri de ieri şi de azi în rama veşniciei

Preasfinţitul Părinte Dr. Timotei Aioanei Prahoveanul – Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor se conturează şi se identifică, cel puţin în mintea şi în inima mea, prin câteva trăsături şi calităţi distincte: – în primul rând caracterul, onoarea şi demnitatea părintelui apoi vocea sa caldă, plăcută şi inconfundabilă; după aceea cultura teologică şi nu numai cu care este înzestrat datorită muncii şi tenacităţii Preasfinţiei Sale – care este un autodidact înnăscut şi foarte perseverent; luciditatea şi spiritul său critic însoţit de foarte multă înţelegere şi condescendenţă; pe urmă spiritul de disciplină, în primul rând cu el însuşi, de rigoare doctrinară, liturgică şi canonică revelată cu fiecare slujire a sa ori cu fiecare predică sau cuvântare, susţinute într-un mod foarte coerent şi elevat în diferite împrejurări sau cu diferite ocazii; comportamentul, felul său de a fi şi de a se raporta la semenii săi, la fiecare în parte într-un mod deosebit şi unic fiind foarte respectuos, accesibil şi deschis toate acestea descoperind, în persoana sa, o generozitate şi o etică a bunului simţ pe care le-a cultivat de-a lungul întregii sale vieţi şi care astăzi le întâlneşti tot mai rar!…

Părintele Episcop Timotei Aioanei Prahoveanul mai are şi calitatea de a fi un om de o sinceritate, discreţie şi modestie ieşite din comun care îţi inspiră foarte multă încredere, confort sufletesc şi dragoste faţă de valorile perene ale spiritualităţii noastre monastice, şi ale culturii noastre autentice!…

Originar din Ţara de Sus a Moldovei, din localitatea Rădăşeni, ţinutul Fălticenilor, judeţul Suceava, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul s-a născut la 13 noiembrie 1966, din părinţii Miron şi Elena Aioanei, oameni evlavioşi, gospodari şi iubitori de frumos. A urmat la Fălticeni şcoala generală şi doi ani de liceu.

În perioada anilor 1984 – 1989 a urmat Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamţ. În ultimul an de seminar, în toamna anului 1988, a intrat în obştea Mănăstirii Neamţ, fiind tuns rasofor, la 17 decembrie 1988, de către Preasfinţitul Părinte Episcop Vicar Gherasim Cucoşel Vrânceanul, şi monah la 1 februarie 1989, de către vrednicul de pomenire Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu Anania, în vremea aceea Arhimandrit, retras vremelnic la Mănăstirea Văratic – Neamţ. Nu este puţin lucru ca la cele mai importante momente ale vieţii să fii înconjurat de chipuri luminoase!…

În lună iulie anul 1989 a susţinut examenul la Institutul Teologic de Grad Universitar din Bucureşti, unde a frecventat cursurile anului I de facultate, iar din anul II a fost transferat la proaspăt înfiinţată Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi, pe care a absolvit-o în anul 1993.

În anul universitar 1995 – 1996 a urmat un curs de limbă greacă modernă la Facultatea de Filozofie şi Litere a Universităţii din Atena – Grecia, slujind în această perioadă la biserica „Sfântul Pantelimon” din Atena – Grecia.

A fost hirotonit Ierodiacon în ziua hramului Mănăstirii Neamţ, pe 8 iunie 1989. Începând cu luna iulie 1990 a fost transferat ca slujitor la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, fiind hirotesit Arhidiacon la 30 decembrie 1990, hirotonit Ieromonah la 14 octombrie 1993, în Catedrala Mitropolitană din Iaşi, hirotesit Protosinghel la 21 noiembrie 1993 şi Arhimandrit la 24 martie 2002, de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei de atunci.

În paralel cu slujirea la Catedrala Mitropolitană din municipiul Iaşi, din anul 2001 a lucrat în cadrul Cancelariei Mitropolitane, ca Secretar la Exarhatul mănăstirilor şi apoi exarh cultural al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor.

Din anul 2002 până în anul 2008 a fost şi membru în comisia liturgică a Arhiepiscopiei Iaşilor. Începând cu anul 2008, la solicitarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, este transferat la Bucureşti unde i se încredinţează funcţia de Exarh Cultural al Mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureştilor şi Eclesiarh al Catedralei Patriarhale.

Începând însă, cu luna februarie 2014 primeşte greaua sarcină şi nobila ascultare de Superior al Aşezămintelor Româneşti de la Locurile Sfinte, iar în data de 25 februarie 2014 a obţinut, în urma susţinerii publice, titlul academic de Doctor in Teologie, la Facultatea de Teologie Ortodoxă “Iustinian Patriarhul” din cadrul Universităţii Bucureşti.

La 29 septembrie 2014 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa de lucru, prezidată de către Preafericitul Părinte Patriar Daniel, îl alege în postul şi funcţia de Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor iar o lună mai târziu, adică la data de 30 octombrie are loc la Catedrala Patriarhală din Bucureşti, într-o zi tomnatică de joi, slujba de hirotonire în treapta de Arhiereu precum şi ceremonia de instalare în funcţia de Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Atent la detaliile din viața oamenilor, smerit, iubitor de cultură și artă, desprăfuind pagini de cronică, maestru al portretelor în cuvinte, Părintele Episcop Vicar Timotei Aioanei Prahoveanul este autor a peste 16 cărți și peste 575 de studii și articole de teologie. Mănăstiri, locuri pitorești, oameni care păstrează tradițiile vii sunt o picătură din temele abordate în paginile iubitului cronicar. Această strălucire din slovele nemuritoare demonstrează, încă o dată, că iubirile adevărate nu se pierd niciodată.

Ne îndulcim cu toții din scrisul Preasfinţiei Sale și mereu devenim contemporani cu acele chipuri zugrăvite cu multă atenţie, nume vrednice de evocări înalte, multe din ele veritabile „icoane ale Ortodoxiei Româneşti”. Inimi gemene i-au încredințat adeseori pagini de arhivă inedită.

O parte însemnată din aceste epistole a văzut lumina tiparului în diferite periodice, altele așteaptă să devină adevărate opere literare. Multe dintre evocările Părintelui Episcop Vicar Timotei Prahoveanul au devenit deja pietre scumpe, sipet de mare preț, odor ales, toată activitatea publicistică și sacerdotală fiind un psalm închinat cu smerenie Domnului.

A reprezentat Biserica Ortodoxă Română în ţară şi peste hotare la numeroase evenimente ce ţin de Viaţa Bisericii ori la diferite manifestări culturale. Este iubit şi preţuit de mulţi ierarhi atât din ţară cât mai ales de peste hotare, legând frumoase prietenii cu numeroşi teologi din Elada. Cred, că nu este departe momentul când arhiereii îl vor avea pe acest preaiubit frate în mijlocul lor, pentru ca bucuria lor să fie deplină.

Pelerin la Locurile Sfinte, la Muntele Sinai, la Sfântul Munte Athos şi la alte locuri reprezentative pentru întreaga creştinătate, Cronicarul inimilor, poposește adeseori, ori de câte ori drumul îi revine în ținutul Neamțului, la Mănăstirile moldave, nemțene.

Preasfinţitul Părinte Episcop Vicar Timotei Aioanei Prahoveanul, aşa cum afirma într-una din cărţile Preasfinţiei Sale, a căutat și a aflat lumina din viața oamenilor, lumina din inimi. A agonisit lumina călcând pe urmele sihaștrilor de la Neamț, Sihăstria, Agapia, Văratic, precum şi la schiturile dimprejur, pământ binecuvântat şi sfinţit de rugăciunile şi lacrimile multor nevoitori ce au părăsit toate pentru Iisus Hristos şi Împărăţia Cerurilor.

Îl ascultăm aproape zilnic la Radio Trinitas, ori îl vedem la Televiziunea Trinitas ale Patriarhiei Române şi mereu rămânem mişcaţi de solemnitatea sacerdotală, de blândeţea şi căldura acestui suflet ales, ce a gustat din harul Duhului Sfânt.

Ambasador al concordiei, Părintele Episcop Timotei Aioanei, rămâne pentru mulţi un talentat cunoscător şi fin interpret de psaltichie, un prolific autor de cărţi şi un talentat zugrav de chipuri şi fapte duhovniceşti, o pildă vie de trăire în Iisus Hristos, un orator de excepţie, dimpreună cu alte multe daruri. Haina vieţii sale este bogat împodobită cu nestemate şi virtuţi primite în dar de la Domnul. În această frumoasă şi rodnică vieţuire, străluceşte dragostea şi binecuvântarea lui Dumnezeu.

Revenind la prezentarea prorpiu – zisă a lucrării de faţă a autorului, vom afirma şi susţine că Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, a strans şi adunat patruzeci de chipuri între coperţile unei (alte şi noi) cărţi cu tâlc intitulată „Chipuri de ieri şi de azi în rama veşniciei”, volum apărut în colecţia „Media Christiana”, seria „Lumina”, a Editurii Basilica a Patriarhiei Române în cursul anului 2015.

Toate aceste izvodiri de figuri din lumea Bisericii au fost publicate de-a lungul mai multor ani în „Ziarul Lumina“ – Cotidianul Misionar al Patriarhiei Române, sub genericul „Lumina din inimi“. Precum meşterul dăltuieşte portrete din felurite materiale de sculptat şi prin cioplitura lui măiastră seamănă duh şi revelează ceea ce este caracteristic în cel întruchipat, la fel procedează şi mânuitorul cuvântului, semnatarul bucoavnei despre care vorbim. Autorul portretelor humuite din slovă scoboară adânc în lumea lăuntrică a modelelor sale, cunoaşte, cât e putinţă, cele văzute şi cele nevăzute, ascunzişurile, cu tainele lor ce merită a fi ştiute. Înainte de a oficia modelajul, creatorul chipurilor străbate un lung şi minuţios drum al aflării a ceea ce defineşte sursa inspiratoare. Cercetează cu acrivie, când este cazul, arhive şi cancelarii, dar, totodată, stă tăifăsuitor de vorbă cu oameni, le ascultă mereu curios şi doritor de adevăr mărturiile, poveştile toarse din fir ce nu se mai sfârşeşte şi mai ales adună şi cerne ceea ce-i însemnat şi pilduitor.

Pentru Preasfinţitul Părinte Episcop Vicar Dr. Timotei Aioanei Prahoveanul şederile în preajma celor care se nevoiesc în mănăstiri, catedrale, biserici, capele au reprezentat unele dintre experienţele existenţiale iniţiatice cu care a fost norocit. Le-a trăit plenar şi benefic, cu răsunet prelung în fiinţa sa de monah, arhimandrit, ierarh. S-a înnobilat din această veritabilă comuniune. Generos şi dăruitor cum este, Preasfinţia Sa a fost în permanenţă animat de dorinţa de a arăta şi altora ce comori a descoperit. Atunci căuzaşul faptelor bune a purces la scris.

Prin demersul său s-a înscris cu vrednicie într-una din misiunile de mare însemnătate ale oamenilor Bisericii, promovând cu statornicie pedagogia modelelor. A săvârşit chemarea cu evlavie şi recunoştinţă. Prea­sfinţia Sa, pătruns în toată cuprinderea făpturii de rostul înalt şi fundamental al iubirii aproapelui, s-a dus cu privirea mai ales spre lucrarea binelui, cea care înalţă şi duce pe drumul Mântuirii. Harul vederii luminii din om se însoţeşte cu darul zăririi scânteierii bunătăţii chiar în spuza focului gata, gata, să se stingă.

Dăltuitorul empatizează totdeauna cu subiecţii săi. Se bucură şi se întristează din toată inima de ce li se întâmplă fericit sau nu eroilor lui. Lucrează cu tenacitate la dăltuirea în marmora eternităţii şi plăsmuirea e sortită să dureze pentru că se bazează nu doar pe impresii, efemeride, ci îndeosebi pe fapte, pe cele grăitoare şi vorbitoare prin ele însele.

Este pilduitor în acest sens portretul Mitropolitului Visarion Puiu. Pătimitorul ierarh, a cărui nedreaptă condamnare, dată în contumacie de regimul comunist în odiosul proces al Trădării Naţionale, nu s-a ridicat nici până azi, a fost după anul 1990 reabilitat de Biserica Ortodoxă Română şi recuperat în memoria acesteia atât prin acte instituţionale, cât şi individuale. În această îndreptare şi resituare în cadrele normalităţii, Preasfinţitul Părinte Episcop Timotei vine cu pledoaria sa, ce nu-i nici patetică, nici sentimentală, ci se temeiniceşte pe forţa unor documente scoase la lumină prin strădania sa, documente ce demonstrează fără de tăgadă preţioasa contribuţie a ierarhului martir în viaţa Bisericii.

Referirile riguros documentate privesc rolul de prim plan jucat de Mitropolitul Bucovinei în ridicarea Aşezământului Românesc de la Ierusalim, acolo unde, prin iniţiativa superiorului de atunci – Părintele Arhimandrit Timotei Aioanei, ierarhul cel ziditor, Visarion Puiu, a fost încrustat ctitor la 50 de ani de la marea sa trecere din lume în amara pribegie.

Inserarea portretului ierarhului cu ţara în inimă se constituie, totodată, într-un binemeritat omagiu postum, adus prin cuvinte ce ard ca lumânări întru veşnica amintire a strădaniilor sale ctitoriceşti: „Mitropolitul Visarion a aflat ­înaintea Domnului răsplătire pentru multele sale osteneli. La împlinirea semicentenarului morţii cunoscutului ierarh cărturar, fac cunoscută mărturia, bazată pe documente, a mărinimiei sale pentru construirea Aşezământului Românesc de la Ierusalim. Conform documentelor, Mitropolitul Visarion Puiu a oferit, în numele său şi al eparhiei pe care o păstorea cu mult tact duhovnicesc, cea mai mare sumă pentru Aşezământul Românesc din Ierusalim.“

Arta portretistică, aşa cum o evidenţiază pregnant cele peste 40 de chipuri, se realizează cu un evantai larg de mijloace, ce sunt stăpânite cu siguranţă şi îndemânare. Pe de o parte, este vorba de faptele şi istoriile acestor oameni ai Bisericii, de întâmplările cărora le-au fost protagonişti în existenţa lor, iar pe de alta, de iscusinţa tâlcuirii lor şi înveşmântării în slovă, după însăşi spusa autorului în predoslovia cărţii.

Dar toate portretele, în dăltuirea lor marmoreană, de la cel al Părintelui Patriarh Daniel, deschizător al cărţii de faţă, până la cel ce închide volumul, al Părintelui Ioan Iordăchescu, „Sacerdotul de vocaţie întru îndelungă slujire“ din ţinutul natal al Fălticenilor, au ceva din substanţa miezoasă de sens a unei cuvântări omiletice. Din lectură se întrupează în simţire şi iau chip viu oameni care au fost şi mai sunt încă.

Prind contur asemenea unor pilde vii. În acelaşi timp, fiecare portret e în felul lui o povaţă, ce-şi are loc în pedagogia modelelor, de care este atâta nevoie acum spre a pune în operă resurecţia morală a societăţii româneşti.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*