Guvernul Cioloș – limite și așteptări

La București și prin alte capitale europene nu au încetat încă să se stingă viețile multora, prea multora dintre cei care se bat pentru viață în stare critică după arsurile grave pricinuite de incendiul de la Clubul Colectiv și deja împărtășim presimțirea că partidele politice parlamentare vor încerca să treacă sub tăcere glasul străzii pe măsură ce ecoul acestuia se îndepărtează în timp. Demisia Guvernului Ponta l-a pus pe Klaus Iohannis în fața unei decizii care să răspundă fie nevoii de a avea un guvern al său, fie imperativelor clamate fără chivoc mai multe zile în șir de zecile de mii de tineri manifestanți în Piața Universității din București și în marile orașe ale țării. Dacian Ciolos – premier desemnat! O cale de mijloc sau o soluție pentru ambele nevoi.

Au urmat consultări formale și informale cu partidele parlamentare pentru a se contura un program de criză și un guvern scutit de ingerințele politicului ‒ pași constituționali obligatorii înaintea votului de investitură. Presa internațională a urmărit cu interes desemnarea noului premier și a salutat alegerea președintelui Klaus Iohannis, mai ales că Dacian Cioloș e foarte cunoscut forurilor europene din calitatea lui de consilier special pentru securitate alimentară al președintelui Comisiei Europene Jean-Claude Juncker. Desemnarea lui Cioloș ca premier s-a bucurat de o bună primire și din partea presei românești, cu toate că aici s-au mai făcut încă destule speculații, dar numai la nivelul ipotezelor. Misiunea premierului desemnat nu a fost și nu este deloc ușoară. Cioloș nu se lasă impresionat de posibilitatea ca unii miniștri să nu treacă de comisii, cum avertiza liderul PSD Liviu Nicolae Dragnea, conștient că niciun membru al cabinetului Ponta nu se va mai regăsi în echipa noului premier tot așa cum niciuna din propunerile avansate de el președintelui pentru un nou premier nu a fost onorată (respingerea lui Liviu Voinea a însemnat de fapt ruperea actualei coaliții parlamentare). Social-democrații nu vor face însă astfel de imprudențe pentru că amenințarea anticipatelor e destul de severă; partidul, și așa în declin după demisia lui Ponta, văduvit de alința cu conservatorii și cu partidul lui Oprea, ar face cu greu o noua alianță.

Unii ministeriabili din prima listă a lui Cioloș au refuzat din start să facă parte dintr-un guvern efemer (europarlamentarul Sorin Moisă, Achim Irimescu și poate și alții). Un guvern nepolitic, cu un mandat de numai un an, nu oferă șanse de afirmare pentru specialiștii contactați, programul unui astfel de guvern trebuie să se limiteze doar la problemele stringente ale unui interimat chemat să mențină creșterea economică și să facă proiecția bugetară pentru anul 2016 după priorități obiective, nepolitice. Or cum miza unui guvern nepolitic este una nepolitică prin esența ei, de la guvernul lui Cioloș se așteaptă depolitizarea administrației și a învățământului, a funcționarilor publici din direcțiile județene ale deconcentratelor, a căror politizare începută de Ion Iliescu a răspuns nevoilor clientelare ale partidelor, din această cauză și dimensiunile îngrijorătoare ale corupției reclamate de manifestanții din Piața Universității și din marile orașe ale țării în urmă cu doar o săptămână. Proiectul bugetului pentru anul 2016, conceput de specialiști cu înaltă expertiză, va continua neîndoielnic să investească în sectoarele care au asigurat creșterea economică, dar va avea cu siguranță în atenție ministerele mereu dezavantajate: Sănătatea, Apărarea, Educația.

Guvernul lui Cioloș nu poate să mențină statu quo-ul actual, cum se tem unii analiști de peste Ocean. Colaborarea cu Președinția va funcționa așa cum nu a mai funcționat din 2012, de la venirea lui Ponta la guvernare. Alegerile din anul viitor ar putea fi scutite de suspiciunile cu care de fapt românii s-au obișnuit de mai mulți ani, orice tentativă de influențare fiind tratată ca infracțiune și sancționată ca atere, așa cum preconizează unii analiști politici de la București. Imaginea României va avea de câștigat prin credibilitatea echipei guvernamentale și prin colaborarea dintre „palate”. Problema Republicii Moldova ar putea să capete la București un nou conținut. Parlamentul, amenințat cu redimensionarea rezonabilă la viitoarele alegeri, ar fi de așteptat să-și salveze imaginea adoptând măsurile nepolitice, poate și nu prea populare ale guvernului, deși e greu de crezut că depolitizarea structurilor deconcentrate ar putea să se realizeze fără reacții. De asemenea, e de așteptat ca odată cu un guvern neangajat politic elanurile naționaliste ale secuimii să diminueze, relațiile cu vecinii la granița de est a Uniunii Europene să furnizeze mai multă siguranță, inclusiv în speranța ca alegerile din 2016 ar putea da startul în reformarea a clasei politice din România.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*